Atunci când anunţam plecarea în expediţia noastră familistă cu Skoda Superb Combi TDI 4x4, vă spuneam că avem şi o mare provocare în faţă: să nu achităm nimic cu bani gheaţă, doar cu carduri bancare MasterCard! Este oarecum firesc, pentru că MasterCard este şi partenerul oficial al acestei expediţii, iar noi mai aveam şi ceva experienţă în spate cu folosirea cardurilor bancare MasterCard, aşa că ne-am zis că merită încercarea! Dar ne-a reuşit nouă oare să nu achităm chiar nicăieri cu bani peşin?

Hotele.

În zilele de astăzi rezervările de hotele se fac online, iar pentru asta nu e nevoie decât de un card bancar. De cele mai multe ori în momentul rezervării nu se plăteşte nimic, cardul fiind necesar pentru garanţie şi eventual pentru plăţi în cazul în care nu vă prezentaţi. Noi am rezervat şi de această dată, ca întotdeauna, toate

hotelele online pe întreaga durată a expediţiei noastre, iar atunci când ajungeam la hotel am plătit cu cardul bancar. La absolut toate hotelele expediţiei noastre familiste, indiferent dacă am plătit 60 EUR pentru o şedere mai scurtă şi mai simplă sau 350 EUR pentru o şedere mai lungă şi mai sofisticată. Să existe un hotel ce nu dispune de terminal bancar e o

anacronie nemaivăzută în lumea civilizată, aşa că puteţi fi pe pace, întotdeauna – veţi putea plăti orice hotel civilizat din Europa cu cardul Dvs. MasterCard.

Într-un din zile, abia după ce am făcut rezervarea, ne-am mirat să observăm cu text mărunt un comentariu în confirmarea rezervării că hotelul

primeşte doar plăţi cash, achitarea cu cardul fiind imposibilă. Era un hotel din Germania şi noi gândeam deja că aici o vom da în bară. Ajunşi la hotel, l-am întrebat pe recepţionist dacă plata poate fi făcută cu cardul, făcând referire la

acel comentariu din confirmarea rezervării. Ah! Ne-a zis ruşinat că acel text trebuie să fi rămas de ani buni acolo, de când ei operau în acest mod, dar un terminal bancar există deja de mult timp, aşa că plata cu cardul poate fi cu siguranţă făcută. Am scăpat şi n-am plătit nici măcar un hotel de pe traseu cash!

Combustibil şi viniete

Din nou, aproape că nu există benzinării din Europa care să nu accepte plăţi cu cardul, şi dacă se întâmplă una ca asta, probabil sunt nişte ruine de la care nici nu trebuie să cumpăraţi combustibil. Înainte, cu vreo 5 ani în urmă, noi mai aveam reflexul de a intra în benzinărie înaintea alimentării şi de a ne asigura că plăţile cu cardul se acceptă, acum deja alimentăm fără nicio problemă, apoi

intrăm şi achităm cu cardul ca un procedeu absolut firesc. De fapt, treaba stă exact invers – cei care achită sume de 50-60 euro cash în ţările civilizate sunt adesea priviţi suspicios, în timp ce oamenii „normali” vor prefera cu siguranţă să facă plăţi de asemenea sume cu cardul. Am alimentat de multe ori în expediţia noastră şi de fiecare

dată cardul MasterCard ne-a asigurat succesul tranzacţiilor. Mai mult ca atât, dacă pe lângă combustibilul cu care aţi alimentat maşina vă mai doriţi o cafea sau un sandwich, nu e nicio problemă să le achitaţi toate împreună, într-o singură tranzacţie. Şi vinietele le-am cumpărat toate din benzinării, iar astfel nu a existat problema formei de achitare.

Restaurante

Din nou, n-am întâlnit nici un restaurant pe traseu care să nu fi acceptat carduri şi de fiecare dată am plătit cu MasterCard. Ah, veţi spune, dar cum

rămâne cu bacşişul oferit chelnerului? Simplu! Pe nota de plată eliberată iniţial veţi găsi un capitol „TIP”, unde veţi putea scrie cât doriţi să-i lăsaţi bacşiş

chelnerului, iar acesta vă va debita cardul cu suma cumulată. Uite aşa, până şi bacşişul e tranzacţionat cu cardul!

Mici cheltuieli mărunte

Ei bine, hotelele, restaurantele şi benzinăriile – pe toate le-am plătit cu cardul MasterCard, dar cum rămâne cu micile cheltuieli mărunte dintr-o călătorie lungă – de la o cafea la plata accesului într-o toaletă dintr-o benzinărie, de la un covrig german până la sticlă de apă?

Eh, trebuie să recunoaştem că aici
încă se mai pot întâmpina dificultăţi în
unele ţări. De câteva ori am trecut
prin nişte magazine Lidl sau Edeka
din Germania, sau Migros în
Elveţia, şi ţinem minte o
vreme când Lidl accepta
doar cash. Dar acele

vremuri s-au dus şi acum până şi acesta acceptă fără probleme cardurile bancare, în orice provincie.

Accesul automatizat în toaletele unor benzinării din Germania şi Austria, însă,

e mai dificil fără bani gheaţă, pentru că de obicei acolo se inserează monede, iar dacă n-ai monede, schimbi o bancnotă la operator. Cu cardul e imposibil, însă ai putea să te foloseşti de toalete gratis, existente pe autobahn o

dată la câţiva zeci de kilometri. Dacă ţii cu tot dinadinsul să eviţi aceste plăţi, atunci e posibil, dar recunoaştem că noi, totuşi, am plătit de 3 ori cu monede cash asemenea servicii pe parcursul expediţiei, fiecare câte 70 de cenţi. Deci, 2.10 EUR din cheltuielile noastre s-au realizat cash până la această etapă.

Cu micile alimente, sau cafeaua din benzinării e mai simplu – cardurile

sunt acceptate fără probleme,
chiar şi la sume mici. Iar cardurile noastre MasterCard nu ne iau nici un comision per tranzacţie, chiar dacă e făcută peste hotarele ţării, prin urmare nu pierdeţi nimic. Era o vreme, demult, când se percepea 50 de cenţi la tranzacţie de peste hotare, dar asta a fost foarte mult timp în urmă. Acum nu se ia nici un comision.

Un alt loc în care am fost nevoiţi să achităm cu o bancnotă de hârtie au fost automatele Deutsche Bahn, de cumpărare a biletelor de tren. Acestea acceptă carduri doar la tranzacţii de peste 10 euro, iar în prima zi doar eu şi Alex ajunsesem la aeroportul din Frankfurt, şi aveam nevoie să luăm un tren regional până în primul orăşel de destinaţie, de unde aveam să preluăm maşina. Biletul per persoană costă 3 euro, iar cei 6 euro pentru noi nu întrunesc minimul tranzacţiei, aşa că am fost nevoiţi să punem o bancnotă de 10 euro în automatul de plată şi am primit două monede de 2 euro înapoi, pe care le-am folosit ulterior pentru tranzacţiile

descrise mai sus. Deci, cheltuielile totale de cash ale expediţiei noastre au fost de 8.10 EUR.

Ulterior, Alex a revenit mai devreme în ţară şi a trebuit să urce din nou la tren din sudul Germaniei către aeroportul Frankfurt. Aici, însă, biletul a costat 55 euro, iar achitarea am făcut-o cu cardul, la acelaşi tip de automat de plată.

Şi uite aşa, până la sfârşitul expediţiei noastre, achitările noastre cu cash au constituit doar 8.10 EUR! O nimica toată pentru o călătorie familistă! Toate celelalte cheltuieli, dar absolut toate, le-am făcut cu cardurile MasterCard,

adeverind în cea mai mare măsură provocarea unei expediţii NO CASH!

Curs bancar şi comoditate!

Cardurile noastre MasterCard au drept valută de bază leii moldoveneşti, dar fireşte cu ele se poate achita în orice ţară, în orice valută. Atunci când plătiţi o tranzacţie, se produce o convertire automată a sumei în lei moldoveneşti, la un curs de schimb foarte rezonabil, de cele mai multe ori foarte apropiat de cursul băncii naţionale. În extrasele ulterioare puteţi vedea cursul calculat pentru fiecare tranzacţie, iar noi ne-am convins întotdeauna că acesta este

rezonabil, de asta nu ne-am mai obosit să trecem pe la schimburi valutare înainte de expediţie, să schimbăm franci eleveţieni sau alte valute. E mult mai comod să achiţi cu cardul şi sincer vorbind n-aveam nici un sfanţ de franc elveţian cash la noi, deşi am petrecut multe zile în Elveţia!

Deci, achităm cu cardurile bancare?

La drept vorbind, noi achităm frecvent cu cardurile MasterCard şi în Moldova,

dar când vine vorba de expediţii sau deplasări peste hotare cardul este soluţia firească, exclusivă. Ne punem 1-2 bancnote cash undeva în adâncurile portmoneelor, şi cu asta basta! De obicei, revenim cu aceleaşi bancnote acasă. Dacă în timp de 2 săptămâni şi jumătate am avut tranzacţii cu bani gheaţă de doar 8.10 EUR, în vâltoarea unei expediţii familiste, atunci vă putem spune cu siguranţă că puteţi merge liniştit la drum cu cardurile MasterCard

în buzunar, având nişte bani gheaţă de rezervă doar în rol de decor!

Dar Dvs. achitaţi cu cardurile bancare?

Statisticile vorbesc că tot mai mulţi moldoveni dispun de carduri bancare, iar numărul tranzacţiilor de achitare directă cu cardul creşte, deşi încă ar fi loc de mai bine. Dar voi vrem să vă

întrebăm pe Dvs. cei care călătoriţi uneori peste hotarele ţării – dacă achitaţi sau nu cu cardurile bancare? Cât de des o faceţi? Ce experienţe aţi avut?

Ilie Toma