La galop cu Skoda Superb Combi TDI 4x4, cu peste 200 km/h!
14 Martie 2016, 12:59
În ultimele zile ale expediţiei noastre familiste cu Skoda Superb Combi TDI 4x4, după ce am trăit ca-n poveşti prin ninsorile abundente, a trebuit să revenim la realitatea muncii, astfel încât a fost nevoie să facem peste o mie de
kilometri în galop prin Germania. Din sudul Germaniei spre dincolo de Essen aproape de nord, apoi spre Munchen şi apoi spre Frankfurt. Şi toate aceste segmente au trebuit făcute într-un ritm strâmtorat de timp, cu ore destul de
stricte în care trebuiam să fim la destinaţie. Aşa că Skoda Superb Combi TDI 4x4 a avut de îndurat cel mai nemilos tratament în aceste ultime zile!

Primul segment a însemnat o cursă spre Frankfurt, cu o scurtă poposire la
aeroport, întrucât o parte din ocupanţii de la bordul maşinii aveau deja avionul spre Chişinău. Am avut noroc de un trafic destul de lejer prin Germania, astfel încât autostrăzile ne-au permis să menţinem un ritm lejer de 160-200 km/h, iar pe alocuri am şi depăşit 210 km/h. Skoda Superb Combi 4x4 se simte absolut firesc la această viteză, iar ţinuta de drum a modelului este impecabilă ajutată considerabil de sistemul de tracţiune integrală permanentă. E drept, am făcut uz deplin de suspensia noastră adaptivă, de pe maşina expediţională, şi am pus suspensia şi direcţia în regim sportiv, pentru o abordarea şi mai precisă a virajelor de autbahn la viteze extreme. După peste 3 ore de condus într-un asemenea ritm, maşina ajungea la destinaţie cu un consum mai mult decât demn de 6.2 litri/100 km.
Următorul segment l-am făcut dimineaţă devreme, însă, a doua zi. Am pornit încă înainte de răsăritul soarelui şi am alergat din nou maşina cu 180-200 km/h pe autobahn. Lângă Frankfurt pe alocuri ploua încet, drumul era un pic umed, dar mai tare mă îngrijora temperatura de 1-2 grade Celsius. Cu asemenea temperatură, mă puteam trezi oricând cu polei pe drum, iar la 200 la oră nu e tocmai cel mai plăcut tablou. Totuşi, sistemul de tracţiune îmi inspira încredere în comportamentul maşinii şi am putut înainta cu viteze ameţitoare. Doar în apropierea zonelor de curbe de autobahn mai reduceam viteza până spre 140-150 km/h, după care treceam din nou de 180. E incredibil cum, după mai bine de două săptămâni petrecute alături de maşina asta, ajungi să ai o asemenea încredere în ea, încât să ştii că rularea la 180 km/h pe polei poate fi
o faptă sigură. E incredibilă şi ingineria acestei maşini şi a tracţiunii sale integrale, care-ţi poate sugera acest lucru şi care poate ulterior adeveri aceste sugestii!

Însă, în regiunea oraşelor Koln şi Essen, poleiul s-a transformat în zăpadă, iar toată treaba mai era îngreunată şi de multiplele zone de reparaţii. Şi nemţii au probleme cu traficul atunci când ninge, aşa că a urmat o perioadă de coşmar de 3 ore în ambuiteiaje! Am încercat să ocolesc autobahnul, să revin înapoi, dar nimic n-a funcţionat în acele ore ale dimineţii. Aşa că am ajuns târziu la destinaţie, cu un consum de 6.9 litri/100 km, agravat de ambuteiajele infinite.

Apoi era ora 13:30 când a trebuit să pornim spre sud, tocmai până
în Munchen. Aveam 650 km în faţă şi trebuia să fix maxim la 19:30 la destinaţie. O sarcină aproape imposibilă, dacă nu eram în Germania. Am rugat un coleg german să verifice online traficul de pe autostrada A3 – cea mai scurtă spre destinaţia mea, şi m-a bucurat că e liber la acea oră. Aşa că am făcut plinul Skodei şi porneam în cel mai aprig galop. Sistemul de navigare îmi indica că voi ajunge pe la 19:33. Trebuia să merg într-un tempou mai accelerat, deci, ca să câştig timp, şi nu aveam timp de pierdut nicăieri! Şi eram de unul singur în maşină deja...
Aşa că în următoarele ore am condus cât de repede am putut break-ul ăsta familist de care mă ataşasem. Prin zonele mai aglomerate, am ţinut 140-150 km/h, cu excepţia segmentelor cu viteză limitată, unde am respectat viteza. Dar şi aşa minutele câştigate din timpul estimativ erau prea puţine să mă bucure cu adevărat. O singură pauză mi-am permis în aceşti 650 km, făcută după vreo 200 km, pentru o cafea şi doi covrigi tipic germani. Nu aveam timp nici măcar pentru o pauză normală de mâncare sau de cafea, aşa că şi cafeaua, şi covgrigii, tot cu mine i-am luat.
Undeva la jumătatea distanţei dintre Frankfurt şi Wurzburg, traseul a început a fi mai lat şi mai liber. Iar eu am început a ţine pe perioade tot mai lungi ritmul de 180-200 km/h. Apoi am dat peste un BMW Seria 1 cu un motor potent, care şi-a dorit un ritm similar de condus. Aşa că s-a produs o asociere nedeclarată între mine şi acel şofer şi am început a ţine ambii un ritm de 200 la oră, cu depăşiri sigure şi devansări în siguranţă a traficului. Ţineam amândoi acelaşi pas, comunicam non-verbal pentru a ţine acest ritm în siguranţă,
pentru protejarea reciprocă. Şi Skoda Superb Combi 4x4, cu un motor diesel de 150 CP şi 350 Nm ţinea pasul fără probleme, alergând la 200 km/h. Motorul nu vuia, ci funcţiona lejer la un pic peste 3,000 rpm, în treapta a 6-a! Maşina nu dădea semne că ar fi fost suprasolicitată, ci înainta fără nicio problemă într-un asemenea regim. M-am pomenit la un moment dat că am aproape 230 km/h cu break-ul ăsta familist şi nu mă simt câtuşi de puţin în pericol! Ca şi şofer, sunt într-o stare mai alertă, globulii ochilor mei cursează mai des analizând traficul, creierul îmi este mult mai prudent la tot ce se întâmplă, dar în acelaşi timp sunt suficient de liniştit să ascult un audiobook în timp ce conduc cu viteza asta! Da, şi izolarea fonică a maşinii îţi permite să asculţi discursurile unui audiobook la 225 km/h! Mă gândeam atunci când de multă „profilaxie” au motoarele diesel în Germania în asemenea ritm, când
reuşesc să galopeze aşa şi să-şi cureţe orice sedimente din măruntaiele sale! Şi cât rost are un motor diesel pe aici!

Am condus în asemenea ritm tocmai până în Munchen şi am ajuns la 19:01. Nu am alimentat niciodată şi mai aveam destul de mult diesel în rezervor. Care credeţi că a fost consumul la un asemenea ritm? 10 la sută? 12, 14? Nu! Media totală a fost de 7.1 litri/100 km. Cu peste 200 la oră aproape în permanenţă, mergând atât de repede cât s-a putut aproape peste tot! Puteţi fi siguri, aşadar, că mai mult de cifra asta extremă nu veţi sări niciodată pe autostrăzi cu Skoda Superb Cobmi 2.0 TDI 4x4! Fantastică maşină!

Da, şi a mai urmat o ultimă cursă, după un apus şi un răsărit de soare, în
care Skoda a ţinut din nou un ritm de vreo 180 la oră. Ritmul ăsta devenise oarecum firesc deja pentru Superbul nostru. Şi am avut din nou un consum de vreo 6.5 litri/100 km. Uite aşa, dacă în expediţia noastră am avut o medie generală de 5.9 ltri/100 km, atunci ritmurile diabolice de condus nu reuşesc să-i crească cifra de consum decât până spre 7 litri la sută! Domnilor, noi nu am mai condus niciodată o maşină atât de mare, cu tracţiune integrală, în ritmuri aproape neclintite de 200 la oră cu un consum care să se încăpăţâneze să nu sară de 7.1 litri/100 km! E un motor extraordinar, şi cu sistemul de tracţiune integrală face o combinaţie neverosibil de eficientă, şi suficient de dinamică în acelaşi timp! Maşina asta are viaţă în ea şi la 225 km/h, dar rămâne incredibil de eficientă!
Fiabilitate! Oh, da, asta e întotdeauna un capitol la care noi suntem extrem de exigenţi! Iar Skoda Superb Combi TDI 4x4 a avut o fiabilitate absolut exemplară pe toată durata expediţiei! Nicio defecţiune, nicio discuncţionalitate, nici măcar vreo eroare electronică sau vreun sunet suspect pe undeva! Nu! Skoda Superb Combi TDI 4x4 a funcţionat ireproşabil, absolut fiabil, pe toată durata expediţiei noastre de aproape 5,000 de kilometri, în toate ritmurile şi peisajele pe care am
condus-o, la porniri geroase şi la galopări fierbinţi! Deci Skoda Superb Combi TDI 4x4 primeşte un calificativ maxim la fiabilitate din partea noastră!

Şi ne-a plăcut extrem de mult maşina asta. Ne-a plăcut cum se conduce, ce confort îţi oferă la bord, în călătorii lungi, ne-au plăcut chestiile practice de la bord şi eficienţa reală a ei. Dar despre senzaţii vă vom spune în următoarele noastre relatări. Şi vă vom mai spune
dacă am reuşit chiar să nu plătim nici un ban cash pe undeva în toată expediţia, achitând doar cu carduri MasterCard! Mai mult ca atât, deoarece am avut cu noi şi un copil la bord pentru o mare parte a expediţiei, vrem să spunem într-o viitoare relatare şi părerea unui copil despre Skoda Superb Combi 4x4! Deci, deşi expediţia noastră a luat sfârşit, mai avem impresii interesante să vă împărtăşim!
PiataAuto.mdIlie Toma
2
4,448
GALERIE FOTO (5 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!