Da, dragii noştri, mai avem câteva relatări de excepţie de împărtăşit cu Dvs. de la recentul concurs de eleganţă de la Villa d’Este, la care redacţia noastră a avut onoarea să fie prezentă direct pentru al treilea an consecutiv. Cei care ne urmăresc şi pe reţelele sociale ştiu că am avut parte un un program supraîncărcat imediat după concurs, cu minunăţii din care se vor naşte în curând articole unice, de o

pasiune debordantă. Şi tocmai asta ne-a făcut să întârziem un pic cu aceste relatări încă nepublicate de la Concorso d’Eleganza. Dar e vorba de maşini clasice, interesul pentru care nu expiră, ba dimpotrivă, asemeni unui vin bun ele devin mai apreciate pe zi ce trece, cu fiecare an adunat la vârsta lor onorabilă.

Astăzi vă prezentăm super-maşinile cele mai nebune aduse la Concorso

d’Eleganza 2016. Adevărate
supercar-uri, am putea spune, maşini
propulsate cu exces de putere,
gândite pentru a genera belşug de
forţă! Sunt poate cele mai apropiate de noi pe scara timpului, de aceea pe unele dintre ele cei mai mulţi dintre noi le văd ca pe nişte modele recente, dar ştiţi şi voi regula – dacă au împlinit 30 de ani, avem dreptul deja să le considerăm clasice!

Lamborghini Miura P 400 SV, 1971

În 1966 era lansată unul din cele mai fascinante supercar-uri ale tuturor timpurilor – Lamborghini Miura. Modelul a ajuns la un apogeu de carieră prin prezentarea ediţiei Miura SV la salonul auto de la Geneva din 1971, acea ediţie producând tocmai 385 CP din imensul său motor V12 de 3,929 cm cubi. Iar ca

să fim şi mai exacţi, acest exemplar Miura din imagini a fost tocmai cel expus în acel an la salonul auto de la Geneva, la standul Bertone! Şi deoarece exemplarul era unul de pre-producţie, el diferă de modelele ulterioare de serie Miura SV prin câteva elemente, cum ar fi conturul blocurilor optice şi alte câteva mici detalii. Dar aceste diferenţe îl fac un exemplar unic,

care, după o istorie tumultoasă a ajuns în anul 2015 înapoi la uzina Lamborghini din Sant’Agatha Bolognese, uzină care abia inaugurase departamentul de restaurare a maşinilor clasice, botezat „Polo Storico”. Evident, acest exemplar a fost primul exemplar restaurat la condiţia sa originală de nou-creata divizie a celor de la Lamborghini şi s-a grăbit să ajungă acum în faţa publicului!

Lamborghini LP 400 Countach „Walter Wolf”, 1976

Walter Wolf e un mare magnat petrolier ce s-a îmbogăţit rapid în anii ’70 ai secolului trecut, devenind totodată cunoscut pentru pasiunea sa pentru maşini şi competiţii. Avea o pasiune specială pentru modelul Lamborghini Countach şi, fiind atât de avut, îşi

permitea să le ceară celor de la Lamborghini să-i personalizeze maşinile livrate cu detalii unice, dorite de el, spre exemplu cu roţi cu design în 5 cercuri, precum maşina din imagine, sau un spoiler imens pe spate. Mai târziu până şi uzina îndrăgise aceste detalii, oferindu-le ca opţiune pentru următoarele Countach-uri, iar astfel

primele 3 exemplare livrate cu aceste particularităţi au obţinut titlul de prototipuri, devenind imediat faimoase. Maşina de aici a fost numărul 2 şi a fost cea care a apărut pe copertele a sute de reviste auto în 1977, devenind cu siguranţă modelul dominant al copertelor de atunci. Indicele 400 ne sugerează acelaşi motor V12 de 4 litri.

Lamborghini Athon, 1980

Şi din nou un Lamborghini, doamnelor şi domnilor, de această dată unul mai puţin cunoscut. Pentru că în acei ani liga supercar-urilor avea foarte puţin producători în cursă. Iar Athon a fost interpretarea celor de la Lamborghini

pentru avântarea într-o nouă eră, în care părea clar şi sigur că viitorul designului auto aparţine formelor geometrice plane şi unghiulare. Bertone, casa care a creat designul, a văzut în acest model unul care va renaşte decapotabilele, îndrăznind să-l

creeze fără acoperiş şi fără geamuri! În acea perioadă, însă, Lamborghini intrase în faliment şi doar 64 de unităţi de Athon au putut fi produse, acest exemplar fiind unul din puţinele păstrate până astăzi. Sub capotă e amplasat un motor V8 de 3.0 litri.

Rolls-Royce Camargue Beau Rivage, 1982

Rolls-Royce Camargue a fost lansat în 1975 şi a fost vreme de 11 ani cel mai scump model de serie din lume. Dar acei ani erau unii foarte benefici pentru elitele mondiale, aşa că mulţi dintre ei nu s-au zgâcit să plătească şi mai mult pentru personalizări avansate, atunci

când achiziţionau acest model. A fost şi cazul acestui exemplar, strâns conectat de compania Hooper Coachbuilders, fondată tocmai în 1805 pentru construcţia caleştelor trase de cai, specializată mai apoi în construcţia caroseriilor de maşini, obţinând în 1971 statutul de furnizor agreat de Rolls-Royce. În 1982 compania a creat acest unic Rolls-Royce Camargue Beau

Rivage, expus la standul Rolls-Royce de la salonul auto de la Geneva din acel an. Acoperişul e unul pliant, iar la interior se regăsesc o mulţime de dotări de lux, printre care şi un televizor. Maşina a rămas în mâinile primului proprietar până în anul 2013, şi este şi astăzi în condiţia sa originală. Sub capotă se ascunde renumitul motor de 6.75 litri V8 al celor de la Rolls-Royce.

Aston Martin V8 Zagato, 1985

La începutul anilor 1980 exista un vacuum în lumea supercar-urilor, pentru că toţi producătorii merseseră pe linia geometriei raţionale, renunţând la

creaţiile nebuneşti create de dragul frumosului. În această ambianţă, e o minune că cei de la Asotn Martin şi-au putut uni eforturile cu cei de la Zagato pentru a crea acest minunat automobil, care avea sub capotă un V8 de 5,341

cm cubi, ce scotea tocmai 432 CP! Da, 432 cai-putere pentru acel an! Iar exemplarul adus la concursul de eleganţă e unul din doar patru prototipuri construite, care a rămas în condiţia sa originală şi astăzi!

Ferrari Testarossa, 1986

Testarossa a devenit noul vârf de gamă Ferrari în 1984, înlocuindu-l pe Berlinetta Boxer. Constructorii de caroserii s-au întrecut în a-i stiliza formele, iar prin mâinile celor de la Pininfarina au trecut 12, majoritatea dintre ele fiind livrate sultanului de Brunei şi având volan pe dreapta. Totuşi, şi Ferrari a comandat o

asemenea caroserie de la Pininfarina, întrucât preşedintele grupului Fiat de atunci, Gianni Agnelli, şi-a dorit o astfel de maşină la aniversarea a 20 de ani de aflare a sa în această funcţie. Maşina i-a fost livrată în iunie 1986 şi, deoarece Agnelli avea o problemă la piciorul stâng în urma unui accident, maşina a fost echipată cu un ambreiaj acţionat automatizat la apăsarea unui buton. Da, e vorba de această maşină, expusă

la Concorso d’Eleganza, dotată cu un imens motor boxer de 12 cilindri, de 5.0 litri!

Staţi pe aproape, mai urmează câteva relatări speciale de la Concorso d’Eleganza la Villa d’Este!

Ilie Toma