Moldova SUV Maraton: prin frumuseţile uimitoare şi puţin ştiute de la sudul Moldovei!
28 Septembrie 2016, 07:56
Ştim cu toţii că harta Moldovei are o bifurcare în jumătatea ei de sud, spre sud-vest şi sud-est, iar uneori atunci când zici „sudul Moldovei”, ar putea să
nu fie cu totul clar despre care parte a ţării vorbeşti. Însă oamenii din ambele părţi de referinţă ale ţării se numesc pe ei înşişi „de la sud”, ceea ce ne
legitimează şi pe noi să tratăm aceste regiuni ca una unitară, a sudului Moldovei.
În dimineaţa acestei zile ne trezisem la pensiunea din Văleni, la care făcusem popas şi luasem un mic dejun cu o brânză delicioasă. Se făcuse bine de ziuă şi, deşi cerul de toamnă era înnorat
şi un pic gri, ne-am zis că trebuie neapărat să mergem la Lacul Beleu şi în rezervaţia ce-l înconjoară – Prutul de Jos. Acest minunat lac, mult prea puţin vizitat de conaţionalii noştri, era inclus şi în traseul maratonului nostru din iulie,
dar atunci nu mai apucasem să ajungem în timp util la el pentru a-l vizita. Şi uite că vrem să facem asta acum cu cele 5 SUV-uri premium. Aşa că am luat-o spre sud de la Văleni, până la Slobozia Mare.
Drumul de acces de la traseul principal spre lacul Beleu e unul cu pietros şi foarte denivelat, fiind cam dificil pentru un sedan sau un hatchback mai inadaptat pentru asemenea peisaje. Dar, aţi putea parca maşina chiar pe traseu şi aţi putea merge şi pe jos la lac, întrucât veţi avea de parcurs o distanţă de doar aproximativ 1-2 kilometri, în dependenţă de zona în care v-aţi alege-o pentru a-l admira. Noi, însă, avem marele noroc să înaintăm pe nişte SUV-uri premium în acest minunat maraton, SUV-uri care ne-au alintat de-a dreptul cu confortul de la bord în aceste zile şi cu performanţele lor. Dar despre aceste senzaţii de la bordul SUV-urilor vă spunem un pic mai jos. Acum să
admirăm împreună frumuseţea Lacului Beleu!

Coboram prudent printre pietrele masive ale drumului denivelat cu cele 5 SUV-uri. Apoi, am apucat-o pe braţul drept al drumului pentru a urca pe movilele din apropierea lacului, despre care se zice că oferă o viziune extraordinară spre întreaga privelişte a lacului. A urmat un urcuş interesant şi denivelat pentru maşinile noastre, dar sistemele de tracţiune integrală permanentă ale maşinilor noastre s-au descurcat fără cea mai mică dificultate. Atunci când am urcat sus, parcă ni s-a luat respiraţia de la frumuseţea ce ni s-a deschis în zare! Combinaţia reliefului şi
a culorilor din faţa noastră ne-ar fi permis să facem o fotografie şi s-o prezentăm lumii drept o imagine făcută undeva prin cele mai deocheate locuri ale continentului. Dar, de fapt, aici e Moldova! O Moldovă atât de frumoasă! Partea şi mai fermecătoare a acestui lac este diversitatea de păsări pe care el o adăposteşte. Acum, toamna, multe din ele şi-au luat deja zborul spre zone mai calde, dar pe timp de vară aici se pot admira pelicani adevăraţi! Ştiaţi oare că puteţi vedea pelicani adevăraţi în Moldova? De fapt, lacul Beleu e un adevărat paradis al păsărilor, după cum ne-a informat cu detalii ştiinţifice camaradul nostru aventurier de la distanţă, Victor Guzun.
Beleu e cel mai mare lac natural din Moldova, cu o suprafaţă ce variază până la 10 km pătraţi, fiind un habitat natural pentru 192 de specii de păsări! Adică 67% din toate speciile de păsări ce pot fi văzute în general în Moldova. Aici mai sunt 40 de specii de
mamifere, 7 specii de reptile, 9 specii de amfibii, iar în apele lacului coabitează 30 de specii de peşti! E un loc magnific, unic în Moldova, demn de studiu detaliat la lecţiile de geografii din liceele ţării, un loc cu care se poate mândri fiecare
cetăţean al Moldovei! Iar senzaţia de mândrie şi admiraţie pentru acest minunat loc e de o sută de ori mai intensă după ce ajungi aici să-l vezi cu ochii şi să conştientizezi dimensiunea şi magnificul acestui loc!
Ei bine, după acest episod de admiraţie la înălţime, SUV-urile noastre au coborât şi jos, în luncă, pentru a admira totul de mai aproape. Fireşte, n-am fost prea intrusivi în zonele neumblate,
pentru că nu am vrut să tulburăm liniştea faunei de aici.

Odată reveniţi la traseu, am mers spre Giurgiuleşti, unde trebuia să facem
plinul la maşinile noastre. Există aici o staţie Tirex Petrol, aşa că am tras toate maşinile la realimentare. Nu există, însă, benzină cu cifră octanică 98 pentru Porsche Macan din maratonul
nostru. Mai avem combustibil în rezervor, aşa că ne-am zis că îl vom alimenta ceva mai târziu, unde vom găsi
asemenea combustibil. De fapt, Macan poate consuma şi benzină 95, or, producătorul scrie „recomandat 98, minim 95”, dar noi am vrut să mergem pe linia recomandărilor. Din primele calcule la realimentare, Mercedes-Benz GLE 250d a indicat o eroare
sesizabilă la cifra indicată pe bord, faţă de cea calculată, dar vom prezenta aceste calcule de consum pe traseu
în alte relatări separate. Acum odată realimentaţi, eram pregătiţi să mergem pe o porţiune extrem de interesantă de
traseu, pe care aproape nici unul dintre noi nu mai circulase vreodată.
De la traseul principal am apucat-o la dreapta spre Vulcăneşti. Aici l-am întâlnit repede pe biciclistul olandez despre care v-am vorbit în relatarea anterioară, iar după interacţiunea plăcută cu el ne-am continuat drumul şi în scurt timp priveliştile ne-au răsplătit alegerea pe care am făcut-o în favoarea acestui traseu. Carosabilul este departe de a fi ideal, însă diferenţele de altitudine sunt foarte mari şi în faţă ni
se tot deschid văi lungi, urmate de dealuri episodice la fel de lungi. În jur – nici o localitate, doar dealuri acoperite de iarbă, şi copaci nu prea înalţi. Şi mai e şi un traseu destul de liber, astfel încât arareori mai întâlneşti câte un camion care-şi vede de drum spre Giurgiuleşti.

Apoi, mai aproape de Vulcăneşti, drumul are porţiuni cu nişte valuri uriaşe
de asfalt mototolit, încât trebuie să-l încaleci până şi cu SUV-ul, ca să nu atingi partea inferioară. Dar, împrejurimile rămân oricum frumoase. Vulcăneştiul pare un pic rupt din istorie când îl traversezi în asemenea ritm, pe strada principală existând monumente de demult şi inscripţii într-un stil mai anacronic. Suntem în Găgăuzia deja, iar specificul local îşi lasă vizibilă amprenta.
Apoi, după Vulcăneşti ne-am abătut la stânga spre Iujnoe, o abatere pe care n-o recomandăm decât dacă vreţi să aveţi parte de un episod de prundiş hardcore. În mod normal, s-ar putea merge drept înainte, făcând stânga pe traseul E584. Dar noi am luat-o pe drumul cel mai provocator, acoperit cu un prundiş solicitant de tot. Aici maşinile noastre şi-au arătat din nou diferenţa micilor detalii
ce formează ambianţa premium.
Interioarele tuturor maşinile sunt în
continuare curate de praful din
exterior, ceea ce certifică o izolare
foarte bună a habitaclului. Doar Land
Rover-ul are ceva praf adunat în
zona uşii portbagajului. Jaguar
F-PACE şi-a dovedit aici
capacitatea de a-şi izola
ocupanţi din habitaclu
de şocurile unui asemenea drum, suspensia sa înghiţând moale şocurile. Îmi aminteam acum de declaraţiile celor de la Jaguar de la lansarea modelului, despre testele dure la care a fost supus
acest prim SUV al mărcii britanice în procesul de pregătire a modelului şi se pare că aceste teste îi adeveresc pregătirea pentru viaţa dură.
Land Rover merge cel mai lejer şi nonşalant pe aici. Suspensia lui poate nu e la fel de silenţioasă, însă are o
rezistenţă şi o durabilitate la şocuri pe
care n-o pune în dificultate nici un
pietroi de pe traseu. Întotdeauna ştii
că mai sunt rezerve imense,
întotdeauna eşti sigur că treci
peste orice surpriză ţi-ar
rezerva drumul din faţă, fără gingăşii şi frică. Poţi să şi sari cu el peste vreun dâmb pe drum, că oricum maşina se simte încrezută şi nedepăşită de situaţie.

Mercedes-Benz GLE, îşi izolează mai mult ocupanţii de intemperiile carosabilului, iar talia mai mare a maşinii o face să aibă un comportament
diferit, de SUV mai mare şi mai stabil în cursul de înaintare. Senzaţiile din volan sunt pe cât de izolate de această textură, pe atât de direct conectate cu roţile. Iar motorul său se dovedeşte a fi mai mult decât suficient pentru incursiuni rapizi. Şi în pofida faptului că are cele mai mari dimensiuni, GLE intră
foarte încrezut şi în viraje, inclusiv şi pe asemenea carosabil puţin aderent, graţie suspensiei sale şi tracţiunii integrale permanente. De altfel, pe GLE-ul din maratonul nostru e cea mai simplă suspensie posibilă pentru acest model – nepneumatică şi fără amortizoare adaptive!
BMW X4 e mult mai dinamic şi mai
sportiv în condus, având întotdeauna
senzaţia că oricând poate vira brusc
dacă vrei, fără vreun ruliu sesizabil al
caroseriei, dar cu o legătură directă a
volanului cu roţile, suspensia şi
motorul. O maşină pe care o conduci
şi o simţi excelent întotdeauna, o
maşină care te ţine plăcut conectat la
dinamism, la viaţă cu condimente
sportive în ea. Şi, în ciuda
faptului că este un SUV
Coupe – deci, aparent
o maşină de fiţe,
cum ar putea spune unii – X4 are
capacităţi de trecere foarte bune în
offroad sau pe asemenea drumuri
pline de pietriş, unde pietrele fie sunt
mari şi solicită absorbţia suspensiei la
maxim, fie drumul are atât de mult
pietriş mărunt pe el, încât mergi ca în
nisip, punând la treabă intensă
tracţiunea integrală permanentă!
Extraordinare senzaţii de
condus!
La fel de mult de impresionează şi Porsche Macan – un model care şi-a câştigat de asemenea între timp o reputaţia de maşină dorită pentru stilul său. Dar dincolo de stil,
inginerii Porsche n-au
făcut rabat la inginerie. Maşina
asta musteşte de inginerie bine
calculată şi pasiune a creatorilor săi
pentru produs. Are cele mai directe şi sportive senzaţii din volan, iar tracţiunea integrală face o treabă minunată prin aceste valuri de pietriş, menţinând o aderenţă excelentă a maşinii. Şi setările suspensiei sunt extraordinare – ea rămânând suficient de fermă, dar
înghiţind cu
silenţiozitate şocurile
imense ale carosabilului. Şi,
deşi poziţia la volanului lui
Porsche Macan seamănă mai
degrabă cu cea dintr-un 911, e
incredibil să simţi cum din această
poziţie sportivă poţi trece cu
încredere prin asemenea zone
de offroad. Şi de îndată ce ieşi
pe un drum mai bun, apeşi pedala cu putere şi maşina o rupe înainte cu un sunet delicios! E un SUV extrem de consistent în ceea ce oferă, cu nişte senzaţii de condus pline de viaţă!

Şi uite aşa ne-am continuat drumul
spre Ciumai şi apoi pe lângă Taraclia,
iar între timp sub roţile noastre
apăruse asfaltul. Mai târziu,
acesta devenise de-a
dreptul ideal. Aşa că
am putut savura un
curs lin şi extrem de
confortabil, cu noi
privelişti frumoase.
A urmat Congaz, Comrat, iar mai apoi un alt traseu superb de frumos dintre Comrat şi Cimişlia. În Cimişlia am avut onoarea de a fi primiţi cu ospitalitate moldovenească excepţională. Am
poposit pentru prânz la restaurantul „Moldova” de aici, unul din cele mai renumite din localitate, unde am servit o zeamă delicioasă, urmată de alte feluri delicioase. Gazdă ne-a fost chiar
proprietarul restaurantului, şi până şi părintele din localitate ni s-a alăturat, iar despre el şi pasiunea lui pentru vehicule motorizate vă vom povesti ceva mai mult pe urmă!
Ei bine, de aici era timpul să o luăm spre est, spre Căuşeni. La început, până la Mihailovca, drumul e destul de văluros şi anevoios, însă după Mihailovca drumul e complet renovat, mai existând nişte porţiuni aflate în reparaţie, urmate de alte porţiuni absolut perfect. Şi din nou ne înconjoară un relief magnific, iar atunci când drumul e atât de bun, ai timp să admiri toată frumuseţea din jur chiar şi
de la volan. E un drum frumos, plin de viraje, care ne-a adus repede spre Zaim, apoi Căuşeni. De aici am apucat-o spre Ştefan-Vodă şi după puţin timp am făcut-o la dreapta spre Copceac, un sat destul de izolat, cu drumuri de acces foarte provocatoare. Aproape de hotarul cu Ucraina, pare un sat dintr-un colţ al Moldovei, conservat şi în acelaşi timp izolat din cauza infrastructurii. Cu maşini obişnuite, ne-ar fi luat vreo 40 de minute
să ajungem la el de la traseu. Dar aşa am făcut-o de 2 ori mai repede, trecând iniţial spre Feşteliţa. Aici am găsit şi un
element de ospitalitate rurală, bine întreţinut, care te face să-l admiri nu ştiu cum. În Feşteliţa echipajul BMW-ului a
avut şi o surpriză neaşteptată în timp ce mergea pe uliţele satului. O găină a zburat de după gard, din dreapta lor şi
a ajuns drept în montantul central din dreapta, provocându-le o sperietură combinată cu hohote de râs. Maşina n-a păţit absolut nimic, dar hazul situaţiei ne-a făcut să ne oprim cu toţii pentru o doză de glume.
După Copceac ne-am îndreptat direct spre Ştefan Vodă, pe un traseu şi mai plin de pietriş şi praf. Un traseu extrem de frumos, de altfel, iar lumina apusului făcea ca acest praf să dea un ton epic peisajului. Cât de dinamice, puternice, şi capabile par aceste SUV-uri în acest tablou epic!
Apoi, am făcut uz de două dintre facilităţile turistice din acest colţ al ţării. SUV Maratonul nostru nu-şi propune să viziteze vinării, pentru că, totuşi, e un maraton cu maşini şi condus, dar adevărul e că tot vinăriile de aici oferă restaurante şi cazări necesare unor turişti. Aşa că am avut onoarea să fim invitaţi la hotelul şi restaurantul Purcari pentru o cină savuroasă. Apoi, ne-am îndreptat spre Et Cetera, unde există
deja şi un hotel şi un restaurant delicios, unde, deşi n-ar fi trebui să beneficiem de încă o cină, gazda noastră în persoana proprietarului acestui loc minunat, Igor Luchianov, ne-a pregătit o cină copioasă. Iar hotelul este pur şi simplu extraordinar, fiind realizat într-un stil atât de intim, cu bun gust şi modern în acelaşi timp, încât i-am fi dat un premiu pentru cel mai impresionant hotel în care s-au gazat echipajele noastre de până acum! Şi ce teren şi podgorii împrejmuiesc acest hotel şi restaurant! Deocamdată BMW-ul a fost cel care a beneficiat de atenţia fotografilor noştri pe timp de noapte,
dar tot ei ne-au spus că pregătesc ceva surprize şi pentru celelalte maşini. Cu siguranţă, însă, Et Cetera e unul din locurile în care puteţi veni şi cu familia pentru o escapadă de week-end specială, cu o atmosferă nemaivăzută în Moldova!
Ah, cât de plăcută devine această explorare a ţării noastre! Cât e de plăcut să constaţi că ţara ta are infinit mai multe locuri excepţional de frumoase, decât ai fi crezut chiar tu însuţi acum un an, spre exemplu! Şi cât e de plăcut să comunici cu toţi aceşti oameni, care fac ca aceste locuri să fie frumoase, care mişcă ţara prin entuziasmul lor
debordant, prin curaj, prin ambiţie şi intenţii frumoase, puse frumos în practică! Iubiţi-vă ţara, dragii noştri! Nu judecaţi după stereotipuri, că totul ar fi rău sau fără perspectivă. Atunci când călătoreşti cu asemenea drumeţii prin ţară şi comunici cu toţi aceşti oameni, îţi dai seama că există o altă ţară dincolo de comentariile maliţioase sau
pesimiste din pereţii reţelelor sociale, o altă ţară care vrea să se mişte înainte prin fapte şi muncă, o ţară de la care avem cu toţii ce învăţa, unii de la alţii. Gustaţi din această ţară, dragii noştri, şi vă veţi îmbiba de aroma ei! Iubiţi această ţară!
PiataAuto.mdIlie Toma
4
9,202
GALERIE FOTO (83 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!