„Incredibil! Incredibil cât de ospitalieră e Moldova! Am abia 30 de minute de când sunt în ţara voastră şi deja am întâlnit nişte oameni atât de speciali” – ne spune entuziasmat Selcuk după vreo zece minute de vorbă cu el. În mod normal, în relatarea de astăzi ar fi

trebuit să vă povestim totul de-a fir-a-păr despre toate frumuseţile şi aventurile din cea de-a doua zi a Moldova Premium SUV Maraton, dar accentul esenţial în această ediţie, Moldova Premium SUV Maraton, sunt oamenii speciali pe care ne dorim să-i

întâlnim în cale, iar cea de-a doua zi a maratonului ne-a scos un asemenea om chiar dis-de-dimineaţă. Aşa că vă vom vorbi întâi de toate despre el.

Coloana noastră de SUV-uri era încă în extremitatea sudică a Moldovei, când

deodată, la un deal mare ce-ţi solicita caii-putere, înaintea unei curbe, vedem un biciclist ce-şi împinge bicicleta plină cu desagi la deal. Desagii erau mari, aşa cum i se cuvine unui călător de distanţe lungi, iar noi, de îndată ce-am întrecut biciclistul şi am trecut curba din faţă, ne-am spus unul altuia prin staţiile radio: „camarazi, omul acela e un călător de distanţă lungă, trebuie neapărat să-i aflăm povestea care l-a adus pe aici!”.

Am tras toate cele 5 SUV-uri pe dreapta, am coborât şi l-am aşteptat preţ de vreo două minute, până când a apărut şi el. Primul instinct a fost să-i spunem un salut în română, dar în scurt timp ne-am convins că avem de-a face cu un călător, aşa că am trecut la engleză. Iar povestea sa surprinzătoare avea să ni se dezvăluie imediat cu fascinaţie.

Faceţi cunoştinţă – acesta e Selcuk, un curajos olandez călător care a venit tocmai din Olanda pe bicicleta asta şi

tocmai şi-a făcut intrarea în Moldova. Vrea să pedaleze zeci de ţări în calea sa, iar traseul său include state, în care, aparent, puţini europeni s-ar aventura să meargă aşa, simplu, cu bicicleta cu desagi. Spre exemplu, în aceste zile va traversa toată Moldova de la sud la nord, îndreptându-se spre Belarus, la Minsk, iar de acolo are bilet la avion spre Vietnam, de unde va începe un alt segment de călătorie cu bicicleta sa! Dar, astăzi este în Moldova şi se îndrepta spre Vulcăneşti şi apoi Cahul, unde îl aşteptau şi nişte prieteni

cunoscuţi online. Zicea că va trece pe Găgăuzia spre Chişinău, apoi, desigur, va poposi şi-n capitală.

„Selcuk, bine ai venit în ţara noastră, omule! Îţi dorim să ai parte de experienţe minunate aici, şi am vrea noi să-ţi punem startul acestor experienţe”,

îi zic camarazii SUV Maratonului şi deschid portbagajul uneia dintre maşini. Scoatem de acolo o sticlă de vin moldovenesc, pregătită pentru serile de toamnă ale maratonului şi i-o înmânăm cu plăcere. Îi spunem despre vinurile moldoveneşti, despre care fireşte că a auzit, dar în acelaşi timp vedem în ochii

lui o bucurie extraordinară. Ne spune ce oameni extraordinari suntem şi ne cere permisiunea să înregistreze un video cu telefonul lui mobil, despre această minunată experienţă. Are un blog de călătorii în care-şi relatează experienţele, iar această experienţă l-a marcat profund. „Ce ţară minunată, ce

oameni minunaţi, am doar 30 de minute de când am intrat în Moldova şi deja am norocul să întâlnesc asemenea oameni, care-mi mai fac şi un asemenea cadou!” – zice olandezul. „Prieteni, continuă el, gestul vostru e cea mai bună publicitate pentru ţara voastră, o asemenea ospitalitate n-am întâlnit-o nicăieri” – continuă el, iar noi ne simţeam deja onoraţi de aceste impresii pe care reuşisem să i le creăm fără vreun gând special, sau vreo intenţie deosebită. O interacţiune absolut spontană, dar care a devenit deja atât de intensă!

Apoi Mihai mai scoate o sticlă de vin – poate ultima, cine ştie – pusă acolo tot pentru o altă seară târzie de contemplare, şi-l întreabă pe olandez dacă ar vrea să guste poate chiar acum dintr-un vin bun. Biciclistul acceptă şi mai entuziasmat, ciocneşte simbolic cu câţiva dintre aventurieri care nu conduc, şi savurează cu plăcere licoarea bahică. Mai scoate odată telefonul şi-şi mai înregistrează nişte impresii pline de entuziasm. Apoi, pe neaşteptate, ne

cere permisiunea să ne ofere şi el ceva în schimb, măcar un mic cadou. „M-aţi tratat atât de special, încât vreau să vă ofer şi eu ceva, chiar dacă e pur

simbolic!”, ne zice Selcuk, scoţând din desaga lui nişte bomboane olandeze, din alea pe care nu le paşte pericolul topirii. Ni le înmânează, apoi mai

scoate nişte papucei de suvenir, zicându-ne că e un simbol tradiţional olandez şi ne înmânează astfel un detaliu ce-i defineşte patria. Ne invită

să-l vizităm dacă ajungem în Olanda, şi ne repetă de câteva ori cât de special e pentru el acest moment de primă interacţiune cu localnicii din Moldova.

Îi urăm din nou drum bun spre Vulcăneşti şi experienţe minunate prin Moldova, iar el spune că într-o zi va scrie neapărat pe blogul său de

călătorii despre noi şi despre ţara noastră. Îi spunem şi noi un mare mulţumesc pentru deschiderea sa de a vorbi cu noi, mai schimbăm câteva

vorbe cu el şi facem o
poză comună, pentru
istorie!

Pa, Selcuk! Pedalare plăcută prin Moldova şi drum bun în miile de kilometri pe care vrei să-i faci cu bicicleta! Iar Dvs. gândiţi-vă, că în aceste momente, când citiţi această relatare, biciclistul olandez încă mai înaintează undeva prin peisajele Moldovei, cunoscând-o aşa cum puţini turişti reuşesc s-o facă!

Ilie Toma