Moldova Premium SUV Maraton: există în Moldova, mai departe de capitală, unităţi turistice de cazare premium?

Una din provocările ediţiei tomnatice a maratonului nostru cu SUV-uri a fost să identificăm şi să arătăm că în Moldova există deja o infrastructură turistică, ce-ar permite oricui din cei ce şi-ar dori să ne repete traseul sau cel puţin o parte din el să beneficieze de condiţii de cazare demne, eventual şi de prânzuri gustoase, servite frumos. Am putea spune chiar că ne-am dorit să găsim cele mai bune unităţi turistice din locurile în care aveam planificate popasurile nocturne şi cele de la miezul zilei, pe cât posibil unităţi care să ofere o deservire premium, dacă tot conducem 5 SUV-uri premium în această expediţie-maraton! În unele regiuni a fost posibil să găsim asemenea unităţi de infrastructură turistică, în altele a trebuit să ne mulţumim cu un nivel mai elementar al serviciilor turistice. Din traseul maratonului de până acum, cu siguranţă ne-au rămas adânc în memorie atmosfera feerică de la Et Cetera, din satul Crocmaz şi de la restaurantul celor de la Castel Mimi. Şi uite că în seara acelei zile, în care eram întâmpinaţi la Bahmut Club, aveam să descoperim încă o unitate turistică excepţională, unitate pe care cei mai mulţi dintre noi nu o vizitaseră anterior. Şi chiar dacă ceilalţi au vizitat-o, oricum se poate spune că n-au prea văzut nimic esenţial, pentru că de curând aici, în acest club-hotel de tip englezesc, au fost înălţate noi edificii de cazare, care oferă condiţii premium veritabile.

Pentru noi era ultimă seară a maratonului, în seara zilei următoare urmând să ajungem la Chişinău, după o ultimă porţiune frumoasă de traseu prin locuri minunate ale ţării. Şi pentru că era ultima seară a maratonului, simţeam cu toţii o atmosferă aşa, mai specială, de absolvire a acestei noi ediţii Moldova SUV Maraton. Însă acea senzaţie specială e una mult mai pală pe lângă intensitatea uimirii pe care am simţit-o atunci când am păşit în camerele în care am fost cazaţi aici, la Bahmut Club! Nu, ceea ce vedeţi în imaginile acestui articol nu sunt nişte fotografii Photoshop-ate la greu dintr-un catalog de prezentare, sunt fotografii făcute ca şi toate celelalte imagini ale maratonului, de către minunaţii noştri fotografi Veronica Verlan şi Alex Bred. Iar explicaţia e simplă: frumuseţea vine din ceea ce a fost în faţa obiectivului! Peste tot, în aceste camere de hotel, se simte bunul-gust şi atenţia minuţioasă la detalii, exact aşa cum specifică noţiunea de premium. Mă simţeam în aceste momente ca într-o unitate de cazare europeană de 5 stele, în care suntem adeseori cazaţi noi, cei din presa auto care au şansa să ajungă la o mulţime de teste drive internaţionale. Şi mi-am amintit în acel moment de o discuţie de-a mea cu reprezentanţii unuia dintre producătorii auto, când eu le sugeram să planifice vreun test drive internaţional următor cu un SUV în Moldova, pentru că în ţara noastră avem şi drumuri potrivite pentru un SUV şi colorit plin de aventură. Mi-au zis atunci că ne lipsesc doar facilităţile turistice de cazare din afara capitalei la standardele înalte pe care le caută ei, şi aveau dreptate, acum vreo 2 ani aceste unităţi cu aer veritabil premium încă lipseau de pe harta ţării noastre. Astăzi, însă, în acest hotel din satul Bahmut, din apropierea oraşului Ungheni, am rămas profund impresionat şi în acelaşi timp mândru, că la o viitoare discuţie cu aceiaşi oameni voi putea spune că problema a fost rezolvată şi pot organiza asemenea evenimente şi în Moldova!

Iar dacă într-un asemenea hotel te bate gândul să inviţi partenerii internaţionali din mediul tău profesional, atunci trebuie inevitabil să vii aici şi cu familia ta, pentru că vei avea parte de tot confortul, inclusiv de apartamente cu camere separate, cu cămin adevărat în ele şi cu condiţii absolut superbe!

Deşi senzaţiile astea uimitoare au constituit subiectul iniţial de discuţie al serii, până când se adunaseră toţi la cină, în relatarea anterioară v-am sugerat că n-am fost trataţi aici deloc ca nişte oaspeţi ai unui hotel. Pentru că am fost trataţi ca nişte oaspeţi din casa unui gospodar, întâmpinaţi şi omeniţi de însuşi gospodarul casei. În cazul Bahmut Club, ne-a întâmpinat chiar Dl. Nicolas Nicula, gospodarul acestui loc, ca să nu vorbim în noţiuni clasice economice. Iar în Moldova, ştii că gospodarul te întâmpină cu toată inima în casa lui atunci când te invită în beci, iar noi am avut onoarea să fim invitaţi în beciul de la Bahmut Club, un beci în care fac prietenie butoaiele de ţuică, vin alb şi vin roşu. Aşa că atmosfera prietenească din acea seară a pornit încă de aici, de dinaintea de gustoasa cină.

Ştiţi uneori senzaţia aia când mănânci o mâncare aparent simplă, dar care a atât de gustoasă, sau de care ţi s-a făcut un asemenea dor, încât o savurezi în fiecare picătură a ei? Ei bine, tocmai aşa am savurat noi nişte fasoliţă cu costiţă, care se topea în gură de gustoasă ce era! Era extraordinară şi cina începea astfel într-un mod feeric, iar alături focul din căminul restaurantului prindea putere, pâlpâind cu căldură şi culoare. Au urmat bucate delicioase, fie că erau din carne, fie că din legume. Nu ştim cine e bucătarul la Bahmut Club, dar merită toate laudele! Însă seara n-a sfârşit aici! În scurt timp am fost invitaţi de gazda noastră afară, unde tocmai prindea primele forţe un rug superb! Cineva îmi şoptise că surpriza fusese pregătită de angajaţii hotelului, ajutaţi de Eugen, unul dintre aventurierii noştri, care ardea ne nerăbdare să pună la treabă câteva din instrumentele de supravieţuire luate anterior de la Sniper Elite – ferăstrăul în formă de sârmă şi aprinzătorul chimic. Şi mai avea şi un cuţit de supravieţuitor. Aşa că le-a folosit pe toate trei aici, şi tocmai el a aprins solemn focul. Noi, însă, n-am văzut direct aceste pregătiri, aşa că îi credem pe cuvânt, iar acum savuram deja para tot mai mare a frumosului foc ce-şi făcea loc printre lemnele clădite în formă de con.

Iar la căldura unui asemenea rug, discuţiile nu pot fi decât calde, ca între oameni cu sufletul deschis. Şi într-adevăr, demult în această seară nu ne mai simţeam ca nişte simpli oaspeţi ai unui hotel, pentru că eram trataţi ca nişte oameni ce-au păşit casa unui gospodar vrednic. Dl. Nicula era încă aici, cu noi, alături de rug, iar momentele astea frumoase păreau să fi evadat din strânsoarea acelor ceasornicului, aşa că nici n-am observat când se făcuse muuult după miezul nopţii... Urma o zi mai scurtă în traseu, însă poate cu cel mai frumos loc rezervat pentru noi, ca cireaşa de pe tort!... Aşa că am mers să tragem un pui de odihnă în plapumele pufoase ale hotelului, ca să prindem la suficient de multe puteri.

A doza zi dimineaţa, am avut onoarea să fim întâmpinaţi de Dl. Nicula şi la micul dejun, unde acesta şi-a luat rămas bun de la noi, înainte de pleca. I-am strâns din nou mâna plin de respect, un respect pe care cei ce nu-i cunosc activitatea acestui om, ar putea să nu-l înţeleagă pe deplin. Ar fi suficient să spunem că fabrica de covoare din Ungheni a supravieţuit şi este astăzi performantă şi înfloritoare tot datorită lui. Sau că a creat de curând un câmp de panouri electrice fotovoltaice pentru producerea energiei solare, cu o capacitate iniţială de 0.5 MWh! Sau că gestionează direct sau indirect cam 22 de companii din ţara noastră, în care muncesc mii de oameni şi care generează plăţi de impozite cu multe zerouri în bugetul Moldovei. Un nou erou care schimbă comunitatea prin acţiuni prompte, direcţionate, prin muncă punctată şi nu prin lamentare sau complacere în probleme, dar mai degrabă prin rezolvarea şi depăşirea lor. Doar că de această dată am avut onoarea să întâlnim în cale un caracter ce a gândit mai vast, mai naţional, mai global dacă vreţi, iar scara sa mai mare de gândire a adus schimbarea pentru şi mai mulţi oameni!