Menu
Acasă
Search
CITIRE ŞTIRE:

Oamenii din calea SUV Maraton: familia Stegărescu, apicultorii de la Casa Mierii

12 Octombrie 2016 - 08:58
Ilie Toma
Oamenii din calea SUV Maraton: familia Stegărescu, apicultorii de la Casa Mierii
Pragul casei familiei Stegărescu din satul Răciula a fost trecut de mai multe ori de presă, ei fiind de mai multe ori eroii unor reportaje scrise şi televizate. Dar, pe cât ar putea, unii dintre Dvs., să ştie deja multe despre ei, pe atât de interesant ar fi să le faceţi o vizită pe viu, să intraţi în curtea acestor oameni minunaţi şi în pasiunea lor pentru albine şi miere.

Două generaţii ale familiei Stegărescu îşi duc traiul aici, ba chiar trei, dacă e să luăm la socoteală şi picii din curte, şi pe toţi îi leagă dragostea pentru munca albinilor. Mihai Stegărescu este apicultorul veteran, cel care ne întâmpină chiar la începutul curţii, ne invită să ne aşezăm în jur şi începe să ne povestească secretele nebănuite ale mierii şi ale albinilor. S-a apucat de apicultură în anii 1990, atunci când bulversările economice l-au lăsat fără locul anterior de muncă, iar el, având deja apicultura la suflet, s-a gândit că asta va fi salvarea familiei sale. Şi-a înmulţit treptat numărul de albine, iar astăzi contabilitatea sa virtuală numără mai mult de o sută de familii de albine. Ne vorbeşte despre efectele benefice ale mierii, parcurgând ca un învăţător la şcoală, toate soiurile de miere pe care le produce, apoi ne spune că niciun component rezultat din activitatea albinilor nu se pierde, de fapt, până şi corpurile albinilor moarte fiind adunate şi inserate în producţia unui amestec tămăduitor. De fapt, ascultându-l pe Mihai Stegărescu, ai impresia că are o admiraţie aparte pentru medicină şi pentru calităţile tămăduitoare ale acestor produse din miere, întrucât pentru fiecare component şi produs ne spune cu exactitate ce boli pot fi tratate sau ameliorate, şi toate, dar toate, au asemenea calităţi. Iar modul lui sfătos de a vorbi a fost cizelat de interacţiunile cu miile de copii care îi vizitează casa anual – da, mii de copii de-ai noştri, care vin aici în excursii şcolare şi ascultă povestirile şi poveţile acestui domn.

Pe lângă vorba dulce, lucrul familiei Stegărescu este şi mai dulce, dar şi înţepător în acelaşi timp. Mihai Stegărescu ne spune că aproape de fiecare dată când are treabă cu dereticarea stupurilor de albine, primeşte câteva ace de la ele, dar corpul lui are deja formată o imunitate naturală la acestea şi nici nu mai reacţionează. Duce evidenţă strictă a stupilor şi familiilor, a cantităţii de miere colectată şi a cantităţii de miere pe care o lasă albinilor pentru ca acestea să se hrănească în perioada inactivă a anului, şi le monitorizează îndeaproape, iar pentru monitorizarea mai inteligentă are şi un stup de sticlă cu rol dublu. Pe de o parte, acesta serveşte ca exponat pentru vizitatori, ca aceştia să poată vedea roiala albinilor dintr-un stup adevărat. Pe de altă parte, situaţia din acest stup relevă starea generală din celelalte stupuri – despre consumul de miere pe timp de iarnă, despre sănătatea albinilor, despre activitatea lor.

Cândva, demult, familia Stegărescu îşi vindea mierea la piaţă. Mergeau acolo, iar uneori aveau noroc de vânzări bune, alteori nu, iar uneori erau chiar şi apostrofaţi de cumpărători exagerat de pretenţioşi, care nu-i vedeau cu nimic mai deosebiţi faţă de alţi zeci de vânzători din piaţă, majoritatea dintre care nu erau şi producători, iar despre predilecţia lor spre calitate şi produs sută la sută pur prea puţini se interesau şi o apreciau. Apoi cele două generaţii de apicultori şi-au pus mintea şi curajul la treabă şi au decis să facă marele pas, creând o pensiune rurală în jurul activităţii lor, pe care au numit-o Casa Mierii şi unde pot, pe de o parte primi nenumăraţi oaspeţi, iar pe de altă parte tot aici şi-au creat şi un magazin cu tot ceea ce produc, şi astfel pot vinde produsele lor acelor oameni, care îi vizitează. Pentru cei doritori, aici se poate lua şi un prânz odată cu vizita, o degustare, iar unii turişti ar putea chiar rămâne şi peste noapte cu cazare.

Fiul familiei, Constantin Stegărescu, e implicat deplin în acest proces de rezervări şi organizări, tot el fiind şi ghid pe teritoriul Casei Mierii, dar şi gazdă pentru cei care decid să ia ospăţul aici. Şi noi, fireşte, am decis să ospătăm aici, la Casa Mierii, în cadrul SUV Maratonului nostru, mai ales că era amiază şi ni se făcuse foame de-a binelea. Am fost poftiţi la o masă tradiţională deosebit de gustoasă, pe care am savurat-o cu plăcere.

Apoi după o scurtă pauză, a urmat şi degustarea de miere şi produse derivate, fiecare produs gustat fiind însoţit de o descriere şi o îndrumare pe măsură din partea gazdei. Iar după asemenea tratament îndulcitor, fireşte că toţi aventurierii de la maraton şi-au dorit să treacă şi prin magazinul familiei Stegărescu, să-şi ia şi în desagă ceva din produsele apicole pentru acasă. Eu am fost fascinat să descopăr combinaţia dintre miere şi seminţe de dovleac, care mi s-a părut absolut delicioasă. Ş uite aşa, magazinul este vizitat cam de toţi vizitatorii de la Casa Mierii, şi tocmai de asta aceşti minunaţi apicultori moldoveni nu au probleme cu vânzarea a ceea ce produc, ba chiar au clienţi permanenţi, care îi vizitează periodic să-şi refacă stocurile de produse preferate. Aici se ajunge relativ uşor, existând şi câteva porţiuni de drum cu prundiş, dar în mare parte e vorba de drum asfalt din capitală până în apropiere de Răciula.

De această dată e vorba de o întreagă familie în rol de erou al acestui reportaj al nostru din calea Moldova Premium SUV Maraton. E o familie de oameni luminaţi la minte, care au avut curajul să îndrăznească să se organizeze aşa cum şi-au închipuit ei mai bine, să facă pionerat acolo unde alţii ar fi privit cu pesimism, să dezvolte o afacere de familie care să le aducă prosperitate binemeritată în casa lor, prin muncă asemănătoare cu cea a albinilor. Astăzi poţi întreba şi în satul vecin drumul spre Casa Mierii şi oamenii îţi vor arăta zâmbitori direcţia, pentru că-i ştie toată lumea de pe aici. Sunt oameni care au început schimbarea cu curaj din familia lor, din curtea lor, iar odată cu producerea acestei schimbări, au creat impact şi pentru satul şi comunitatea din care fac parte, or, puţine sate din Moldova sunt vizitate de mii de turişti anual!

Şi astăzi, până şi recipientele de miere sau produse apicole le poartă cu mândrie numele tuturor membrilor acestei admirabile familii din Moldova: „Stegărescu Tamara, Mihai şi Constantin”!
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
GALERIE FOTO (30 IMAGINI):
ALTE ŞTIRI RECENTE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter