Trei ţări baltice într-o singură zi, fără gropi şi fără vămi! Expediţia spre Laponia a ajuns în Estonia, la Tallinn!

După peripeţiile ce ne-au năvălit zilele trecute şi pericolele ce păreau să ne încerce la tot pasul, ziua de ieri a fost una de o neaşteptată civilizaţie, previzibilitate şi calm, dar şi o plăcere în condus mult mai mare, ce putea fi savurată deplin acum! Aproape că ni se făcea somn la drum din cauza acestei schimbări bruşte a atmosferei generale. De, am ieşit în lumea civilizată, dragilor, o lume fără gropi şi fără vămi, o lume în care puteam să ne concentrăm la savurarea fiecărui kilometru de călătorie fără a ne gândi că oricare din aceşti kilometri ar putea fi ultimul…

De dimineaţă ne trezisem la hotelul nostru din Suwalki, marginea Poloniei, unde căzusem buştean cu o seară înainte, după un drum istovitor. Orăşelul Suwalki e la doar vreo 20 km de graniţa cu Lituania, ceea ce însemna că în scurt timp urma să începem traversarea celor trei ţări baltice. Planul era să ajungem seara în Tallinn. Nu înainte de a savura un mic dejun copios la hotel, pentru a ne întrema forţele pentru o nouă zi de aventuri!

Lumina zilei ne-a adus şi o primă surpriză plăcută: noaptea ninsese un pic, iar maşinile noastre fuseseră acoperite pe alocuri cu zăpadă. Adie tot mai mult a atmosferă nordică! Am pornit motoarele maşinilor noastre să se încălzească un pic, dar gerul părea să mai fi slăbit un pic faţă de dimineaţa anterioară. În scurt timp BMW X1 a dat semne că are nevoie urgentă de combustibil, întrucât i s-a aprins şi indicatorul de a fi ajuns la nivelul de rezervă. Aşa că ne-am îndreptat pe traseul spre Lituania, dar am oprit la prima staţie de alimentare pentru a face plinul ambelor automobile.

Odată intraţi în Lituania, următoarele surprize de traseu nu s-au lăsat prea mult aşteptate. În scurt timp s-a făcut simţită o ceaţă densă, care ne impunea la mai multă precauţie în condus şi înaintare, mai ales că densitatea acestei ceţi era variabilă de la o zonă la alta, iar uneori nu vedeai decât la câţiva zeci de metri în faţa maşinii. Totuşi, cele două BMW-uri îţi inspiră încredere în condus chiar şi în cele mai dificile condiţii meteo, graţie tracţiunii integrale, unei ţinute de drum impecabile şi a unor elemente optice ce-ţi garantează vizibilitate maximă ţie, dar şi vizibilitatea maşinii pe care o conduci pentru alte maşini din trafic. Împrejurimile prin care conduceam erau tot mai mult dominate de zăpadă, iar albul devenea culoarea dominantă din peisaj.

Trecusem de oraşul Kaunas din Lituania şi după câţiva zeci de kilometri de autostradă, drumul devine îngust şi drept şi continuă tot aşa pentru sute de kilometri înainte, devenind tot mai liber, pe măsură ce înaintam. Dormisem puţine ore noaptea, mult prea puţine pentru a ne reface forţele cu adevărat, iar ritmul constant de condus ne-a adus inevitabil într-o stare de toropeală pe ambii şoferi de la volanul celor două maşini. Uite aşa – când sunt prea multe pericole şi peripeţii, stăm în alertă permanentă şi ne istovim, iar când ele lipsesc cu desăvârşire, creierele noastre ajung să se tragă imediat la somn. Am oprit, aşadar pentru încă o cafea.

Drumul a continuat foarte dinamic după asta, simţindu-se efectul unei guri de aer proaspăt şi a unei cafele asupra celor de la volan. Aveam încă aproape 600 km de parcurs din cei aproape 700 rezervaţi acestei zile. Drumul pe aici e un pic mai lat, având două benzi principale şi benzi de rezervă, pe care cei depăşiţi se feresc uneori, aşa încât depăşirile devin mai sigure.

Savuram condusul prin prisma senzaţiilor din volan şi a celor date de motor, acum, că acestea nu erau diluate de gropi. Asfaltul a fost perfect pe toată durata traseului, şi cumva îţi reduce gradul de implicare până la un nivel mai firesc, lăsându-te să te concentrezi asupra direcţiei şi asupra lucrurilor esenţiale de la bord.

Peste câteva ore eram deja în altă ţară baltică – Letonia, iar atunci când înconjuram capitala ei, Riga, ne-am dat seama că suntem deja, practic, pe ţărmul mării Baltice. Apa are o culoare închisă, fiind extrem de rece în această perioadă a anului.

Apoi, o altă surpriză frumoasă ne-a apărut în cale. Ne doream să mai facem un pic popas lângă drumul pe care înaintam, iar sistemul de navigare ne indicase un posibil loc în apropierea drumului, cu vreun kilometru de deplasare pe un drum adiacent. Doar că în foarte scurt timp am constatat că acel drum adiacent era, de fapt, un drum de pădure, acoperit de zăpadă! În mod normal, aceasta ar fi însemnat să renunţăm la a mai înainta, pentru a evita riscul rămânerii pe aici, însă în acest an ambele automobile expediţionale au tracţiune integrală xDrive – BMW X1 xDrive20i şi BMW Seria 3 Touring 330d xDrive! Aşa că am continuat cu lejeritate, iar cele două maşini au înaintat cu nonşalanţă pe aici până la locul de popas.

După încă o cafea şi o gustare de amiază, am continuat să ne îndreptăm spre Tallinn, dar deja afară se lăsă de seară. Consumul maşinilor noastre începuse să scadă – la Seria 3 la nivelul de 6.9 litri/100 km, atins acum câteva zile, iar la BMW X1 – pentru prima dată sub 9 litri. Odată intraţi în Estonia, acolo unde camerele video cu radar nu mai sunt întotdeauna anunţate de un indicator rutier, am decis să păstrăm o viteză constantă de 90-95 km/h. Pentru prima dată în această călătorie, am inclus cruise-controlul, mai ales pentru că drumul nostru merge pe ţărmul mării Baltice, fără urcuşuri şi coborâşuri, iar astfel regimul de cruise control devine cu adevărat eficient. La Seria 3, care mergea prima în coloană, am activat menţinea vitezei şi avertizarea la părăsirea benzii. La X1-ul nostru expediţional, cruise-controlul este adaptiv, aşa că X-ul se ţinea din urma Seriei 3, ajustându-şi viteza în funcţie de maşina din faţă.

Din nou, ultimii kilometri au fost cei mai dificili, odată cu lăsarea serii. De această dată nu din cauza condiţiilor din anturaj, care erau poate chiar prea perfecte, ci din cauza oboselii noastre acumulate. Nici cea mai plăcută maşină în condus nu te poate ţine mult timp alert atunci când conduci cu viteză absolut constantă, noaptea, după doar vreo 3-4 ore de somn. Unicul remediu ar fi fost câteva ore de somn. Iar după încă vreo 40-50 km, ne-am dat seama că e prea periculos să continuăm aşa. Deci, am făcut un schimb de şoferi, iar cei care conduceam până acum şi-au întins scaunele şi au adormit cât ai clipi. Buştean, din nou, în timp ce maşinile îşi continuau deplasarea spre Tallinn.

Am ajuns în Tallinn fără a mai realimenta de dimineaţă până acum, însă aici trebuia deja să ne facem plinul, pentru că urmează Finlanda, unde combustibilul e mai scump, iar următoarea dimineaţă aveam un feribot foarte matinal şi n-am fi avut prea mult timp de staţii peco. În BMW Seria 3 Touring 330d xDrive au încăput exact 48 de litri de combustibil, cu tot cu adăugiri pentru nivelul de oprire a pompei, iar în X1 – 55.59 litri de benzină. Am ajuns în Tallinn cu un consum mediu pe întreaga expediţie de 6.9 litri/100 km pentru Seria 3 Touring şi

de 8.8 litri/100 km pentru BMW X1. Aşadar, deocamdată dieselul de cilindree mare este învingător la eficienţă în faţa benzinarului turboaspirat de cilindree mai mică!

În Tallinn, însă, drumul era ca acoperit cu un strat de sticlă! De fapt, era un polei format în urma ploii de mai devreme şi îngheţării ei, iar acum carosabilul era lucios şi extrem de lunecos! Dar maşinile noastre i-au făcut faţă cu prudenţă!

De aici încolo, am mers să ne cazăm la hotel, cu gândul de a dormi mai mult în această noapte, pentru că urma o zi mult mai solicitantă! Aşadar, astăzi urmează să traversăm Marea Baltică cu feribotul şi să ajungem în Finlanda, iar de acolo avem o lungă distanţă de parcurs spre Cercul Polar! De aici încolo condiţiile meteo pot evolua brusc la zăpezi abundente, sau geruri – cine ştie ce ne aşteaptă în cale! E sigur, însă, că scrisorile copiilor din Moldova sunt deja mult mai aproape de Moş Crăciun, iar expediţia noastră se apropie tot mai mult de cea mai culminantă, captivantă şi feerică parte a ei!

Staţi pe aproape, deci, şi ţineţi-ne pumnii pentru ca să putem înfrunta azi cu bine clima polară a Finlandei până spre Laponia!