Apărut acum 80 de ani, în 1937, Mercedes-Benz W125 este considerat unul dintre cele mai legendare automobile de curse din întreaga istorie. Pentru că originala „Săgeată Argintie” (Silver Arrow),
Mercedes-Benz W 25, care participa în Grand Prix-ul european din 1934, nu mai putea face faţă concurenţilor de la Auto Union, cei de la Mercedes-Benz au decis să elaboreze o maşină de curse absolut nouă, mai capabilă şi performantă.
Proiectul a început în vara anului 1936, sub conducere tânărului inginer Rudolf Uhlenhaut, iar către februarie 1937 maşina a fost gata, obţinând victoria chiar din prima sa cursă - Grand Prix-ul din Tripoli, care a avut loc pe 9 mai 1937, la volan fiind Hermann Lang!
Mercedes-Benz W 125 a obţinut patru victorii din cele 5 curse ale Grand Prix-ului european, maşinile de curse Mercedes-Benz clasându-se pe locurile 1-2-3 în două curse şi pe locurile 1-2 în alte două curse.
Cele mai multe curse din Grand Prix le-a câştigat Rudolf Caracciola, care a devenit campion la sfârşit de sezon. Sezonul 1937 însă, a fost primul şi ultimul sezon pentru Mercedes-Benz W 125, pentru că a fost şi ultimul an în care regulamentul permitea participarea automobilelor cu o greutate limită de 750 kg, ca mai apoi să fie introdusă limita după cilindree. „Săgeata Argintie” W 125 a mai obţinut victorii în cursa International AVUS, care a avut loc pe 30 mai în Berlin şi în Grand Prix-ul Masaryk, care a avut loc pe circuitul ceh din Brno pe 26 septembrie 1937. Ambele curse au fost câştigate de către Rudolf Caracciola.
Succesul incredibil pe care l-a avut W 125, se datora ampatamentului crescut de la 2.505 mm la 2,798 mm faţă de W 25, şasiului cu o rigiditate de trei ori mai mare datorită implementării ţevilori cu secţiune ovală şi circulară, o suspensie absolut nouă cu cursă sporită cu 50 mm pentru axul faţă şi 140 mm pentru axul spate, un coeficient aerodinamic scăzut de la 0.620 la 0.589 şi un propulsor mai puternic - M 125 de 5,660 cm cubi cu 8 cilindri în linie şi compresor mecanic de tip Roots, care dezvolta între 556 şi 585 CP, iar pe standul de teste chiar şi 646 CP! Cu o asemenea putere, W125 putea atinge şi menţine viteze de peste 300 km/h!
Mai mult decât atât, pe baza lui W 125 a fost construită o maşină pentru a bate recorduri de viteză. Numită Mercedes-Benz W 125 Rekordwagen, maşina a primit o caroserie aerodinamică şi un propulsor mai mare – un V12 de 5,577 cm cubi, care dezvolta 736 CP datorită unui compresor mecanic. În data de 28 ianuarie 1938, Rudolf Caracciola a reuşit să bată două recorduri pe autobanul Frankfurt - Darmstadt, stabilind o viteză medie de 432.7 km/h pentru un kilometru (start din viteză) şi 432.4 km/h pentru o milă (start din viteză).
Totuşi, acea zi, cu care Mercedes-Benz a rămas pentru totdeauna în istoria recordurilor, a fost umbrită de tragedia, care a luat viaţa lui Bernd Rosemeyer, care în goana de a abate recordurile stabilite de către Caracciola, a suferit un accident cu al său Auto Union la o viteză de aproximativ 400 km/h, din cauza vântului. Recordurile stabilite de către Caracciola pe drum public, nu au fost bătute nici până în ziua de astăzi.
