Probăm Mastercard business lounge în Kiev, sau cum am încheiat în ritm de alergare expediţia la costum

Nu, când vorbim de ritm de alergare nu avem în vedere sprintul nostru din ultima zi, cu viteze de peste 200 km/h prin Germania la bordul automobilului nostru expediţional – BMW Seria 5 530d xDrive – ci o alergare propriu-zisă, umană, a noastră. Să vă explicăm ce s-a întâmplat.

Ultima zi a expediţiei pornise absolut lejer, iar noi am părăsit hotelul de lângă Munchen cât de târziu s-a putut, fiind una din acele zile când te uiţi la rezervarea hotelului, vezi ora maximă la care trebuie să ieşi, şi faci check-out-ul la fără 2 minute. Apoi am mers liniştiţi spre uzina BMW, unde trebuia să întoarcem maşina, i-am curăţit iniţial habitaclul un pic şi am returnat maşina uzinii, rugându-i pe cei de acolo să ne cheme un taxi spre aeroport. Aveam o cursă cu escală în Kiev spre Chişinău, iar avionul nostru trebuia să decoleze abia pe la 14:45 din Munchen. Din păcate, însă, compania aeriană ucraineană nu permite efectuarea check-in-ului online pentru zborurile din oraşul bavarez, aşa că a trebuit să facem un check-in clasic, stând la coadă extrem de mult timp. Într-un final, eram deja în aşteptarea îmbarcării la poarta potrivită. Dar în scurt timp am fost anunţaţi că va exista o întârziere. Apoi, peste aproape o oră, ni s-a permis îmbarcarea la bordul maşinii, apoi am mai fost ţinuţi în autobuzul ce ne ducea spre avion preţ de vreo jumătate de oră. Ne-am văzut într-un final la bordul aeronavei, dat toată această reţinere ne consumase o mare parte din timpul disponibil între acest zbor şi cel următor, din Kiev spre Chişinău. Şi când te gândeşti că de dimineaţă noi ne imaginam că vom avea vreo 2-3 de ore libere, pe care le vom folosi pentru a face uz de una din cele mai plăcute facilităţi ale partenerului expediţiei noastre Mastercard, or cei de la Mastercard au în aeroportul din Kiev un lounge al lor, unde pot avea acces cei cu carduri bancare privilegiate.

Am aterizat în Kiev la o oră mult mai târzie decât estimam şi, după ce-am trecut controlul de securitate şi am făcut un scurt calcul rapid, am constatat că avem vreo 20 minute libere, doar 20 minute, pe care ne doream să le folosim pentru vizita lounge-ului, pentru a bea un espresso bun în primul rând. Am urmat indicatoarele aeroportului din Kiev şi ne-am pomenit la recepţia lounge-ului, unde am fost întâmpinaţi şi conduşi în interior.

Iar de aici vine un tratament privilegiat, cu care mulţi dintre oamenii ce călătoresc mult în scop de afaceri sunt familiarizaţi deja. Cafea superbă şi multe alte gustări de care te poţi bucura, iar toată consumaţia e inclusă în însăşi permisiunea de acces pe care o ai în acest lounge. De cele mai multe ori, în funcţie de condiţiile oferite de banca emitentă a unui card Mastercard, posesorul unui card privilegiat are acces gratuit în aceste lounge-uri aeroportuare, achitând doar o taxă de intrare pentru persoanele ce-l însoţesc, alteori beneficiază şi de posibilitatea de un însoţitor gratuit. În cazul nostru, cei de la birourile Mastercard au avut grijă să ne organizeze accesul tuturor expediţioniştilor aici.

Nu sunt un mare cunoscător avansat de cafea, dar în lounge-ul Mastercard din Kiev am avut pentru a treia oară o senzaţie de gust nemaivăzut de bun a acestei cafele – Hausbrandt. Prima dată am gustat-o undeva în Germania, apoi în Franţa şi acum în Kiev şi nu poate fi o coincidenţă, are ea ceva special în savoarea ei.

N-aveam timp de mai multe gustări, şi nici foame nu ne prea era, iar în scurt timp la monitorul informativ de deasupra noastră se anunţase că începuse îmbarcarea la cursa spre Chişinău. Am alergat până aici să putem face uz la maxim de cele douăzeci de minute alocate, iar acum trebuia să ne încheiem plăcuta noastră şedere de aici şi să alergăm din nou spre poarta de îmbarcare, pentru a nu-i reţine pe conaţionalii noştri în aşteptarea noastră, în timp ce noi savuram atmosfere privilegiate pe aici. Aşa că... din nou alergare! Da, am încheiat rapid vizita în Mastercard lounge, dar cu gustul plăcut al unei experienţe frumoase şi cu dorinţa de a reveni atunci când vom avea curse cu mai mult timp între ele şi cu aterizări neîntârziate. Cu siguranţă o aşteptare lungă de aeroport e mult mai plăcută aici, iar existenţa multiplelor prize, a conexiunii rapide WiFi şi a meselor de lucru te ajută să-ţi faci eficient şi munca de birou între două curse, dacă ţi-o doreşti.

Era aproape ora nouă seara, târziu, când aterizam la Chişinău. Am încheiat o expediţie frumoasă, iar primele semne ale unor rezultate frumoase erau pe faţă. Vă amintiţi că ne doream să atingem şi nişte task-uri precise de business, inclusiv nişte vânzări de serviicii în exterior, un export mai important al nostru spre exterior? Ei bine, el s-a produs. Nu am atins încă toate scopurile pe care ni le-am setat, dar avem realizări pe o parte din ele, iar despre aceste totaluri vă vom spune mai multe în următoarea relatare.