Moldova Pick-up Maraton, ziua 5: de la crescătoria de roşii la castel, apoi şi în Piaţa Marii Adunări Naţionale

Moldova Pick-up Maraton a ajuns la cea de-a 5 zi a sa, ceea ce înseamnă că e şi ultima în care mai continuăm înaintarea noastră motorizată la bordul celor 3 pick-up-uri neînfricate – Ford Ranger Wildtrack, Nissan Navara şi Toyota Hilux.

Ne trezisem dis-de-dimineaţă în hotelul celor de la EtCetera – cu siguranţă cel mai bun hotel în care am poposit în calea acestui maraton. După un dejun la fel de gustos ca şi cina din seara anterioară, am pornit să încărcăm din nou benele cu valizele noastre. Sărmanele valize, sunt îmbâcsite de praf şi o mare parte din ele îşi vor cunoaşte sfârşitul după acest maraton.

Pick-up-urile noastre n-au avut nici o problemă de funcţionalitate până acum, deşi au tot sărit pe dealurile moldoveneşti şi-au tot înghiţit praf şi pietre. Doar Toyota Hilux a primit un punct crăpat pe parbriz, dar maşina mai avea încă un asemenea punct pe acelaşi parbriz din experienţele ei anterioare, aşa că parbrizul oricum urma să fie schimbat.

Aşadar, ne pusesem toate valizele la bord şi am pornit în forţă spre Căuşeni, apoi Anenii-Noi şi apoi Gura Bâcului, locul în care urma să facem o vizită unei gospodării de oameni minunaţi, specializaţi în creşterea de legume şi zarzavaturi ecologice. Oamenii, muncitori fiind, aveau programată şi o livrare pentru această zi, iar noi a trebuit să facem o cursă directă către Gura Bâcului pentru a-i prinde acasă. Aici am avut onoarea să descoperim tot ce înseamnă povestea lor de la motivul din care au pornit pe această cale până la brand-ul care îi caracterizează azi – Gori’s Tomatoes, Gori fiind numele de familie al acestor oameni. E o poveste prea specială, însă, pentru a o spune în treacăt, aşa că o depozităm tot la teancul nostru de poveşti speciale adunate în acest maraton, pe care vi le vom relata cu plăcere după ce oprim motoarele maşinilor la destinaţia finală!

De aici, am plecat pe un traseu offroad din împrejurimile satului Gura Bâcului, care n-are în zadar un asemenea nume, ci tocmai pentru că aici râul Bâcul ajunge pe aici şi se revarsă în Nistru, iar asta înseamnă şi un relief special de jur împrejurul satului. Noi am mers în partea nord estică a lui, pe un mal liniştit al Nistrului, unde-ai vrea să tot stai sub verdele copacilor bătrâni şi să urmăreşti în tihnă apa trecând în aval.

Pick-up-urile noastre erau relaxate total pe aici, întrucât aceste drumuri nu mai sunt o dificultate pentru ele de multă vreme. Am găsit o baltă de noroi şi instrictul animalic al pick-up-urilor ne-a pus s-o încălecăm cât mai nebuneşte. Din Nissanul pe care-l conduceam, vedeam Toyota în oglindă, cu farurile de zi luminând şi când colo, imediat ce întră în noroi, un far dispare din câmpul vizual. Fusese împroşcat cu noroi şi şi-a ascuns luminile după el.

Am vizitat şi unul din conacurile vechi de lângă sat, care e încurcat rău în propriile ruine, din păcate, neavând cine să se apuce de restaurarea lui.

De aici, am urmat drumul spre castelul pe care voiam mult să-l arătăm colegilor noştri din România, cu mândrie în suflet: Castel Mimi. „Wow”-ul profund, suspinat de ei când au intrat în curtea castelului, ne-a confirmat că trebuia neapărat să-i aducem şi aici. Iar gustul bucatelor de la prânz, servite aici, ne-a făcut să ne simţim alintaţi de un talent culinar unic din calea acestui maraton.

Ei bine, şi de aici am luat calea directă spre Chişinău. Peste aproape o oră ajungeam în Chişinău, unde am marcat prezenţă simbolică în Piaţa Marii Adunări Naţionale a capitalei, în inima ţării. Astfel, putem spune c-am încheiat cu bine expediţia noastră de aproape 2,000 de kilometri, sau cât o fi fost de facto, că nici nu i-am plusat pe toţi deocamdată. Ne rămâne să mai scoatem evidenţa consumului, să le mai facem maşinilor o scurtă verificare la profesioniştii de la Masterlux, să vă povestim multe istorii de dincolo de scenă, dar mai ales ne rămâne să vă povestim nenumăratele istorii ale oamenilor minunaţi pe care i-am întâlnit în calea Modova Pick-up Maraton!

Aşadar, acum, în inima Chişinăului şi a ţării, am oprit solemn motoarele expediţiei, dar nu şi seria de relatări de excepţie adunate! Continuăm în acelaşi tempou cotidian, aşa că staţi pe aproape!