Pagina principală
Anunţuri auto
Cumpăr vând
Ştiri
Teste drive
Automobile noi
Club
Magazin auto
Service A-Z

ZIUA 12 în expediţia spre ţara lui Moş Crăciun: am ajuns la Nordkapp, la cel mai nordic punct al Europei!

Ce zi! Ce zi a mai fost! Ne-am simţit uneori neajutoruraţi în faţa naturii, alteori la un pas de parginea prăpastiei, uneori la limita rezisteneţei şi adeseori parte dintr-un episod al celebrelor emisiuni de la Discovery Channel despre serviciile de evacuare rutieră din Norvegia.
Misiunea noastră de dimineaţă era una crucială pentru această expediţie: să ajungem la Nordkapp, cel mai nordic punct al Europei. Hotelul la care poposisem era la o distanţă de mai puţin de 40 km de la el, dar aveam o incertitudine cu privire la starea drumului spre Nordkapp, care e de obicei închis pe timp de iarnă, pe el deplasarea fiind posibilă doar cu convoi de autospeciale. Dilema era că abia cu o zi înainte se închisese drumul, iar noi nu ştiam dacă azi va fi sau nu închis.
Am ajuns spre punctul barierei trecând prin nişte peisaje într-atât de magnifice, încât aproape că ne aşteptam să vedem urşi polari pe alături. Cele 4 exemplare Skoda KAROQ făceau faţă cu dârzenie acestor condiţii, chiar şi cel cu tracţiune faţă. Acesta din urmă are probleme doar la pornirea în pantă, când derapează în asemenea condiţii – în rest, se descurcă bine.
Când am ajuns la barieră – surpriză! Ea era deschisă. Prin urmare, drumul spre Nordkapp nu era închis. Cu câteva minute mai devreme, însă, ne depăşise o utilitară de deszăpezire. Văzând că e deschisă bariera, am înaintat cu curaj.
De aici a început un segment şi mai neverosimil. Era un relief în care păreau să se bată toată forţele naturii – vântul, marea, ninsoarea viscolită, cerul...
Pe alocuri, drumul era întroienit de-a binelea, maşinile spulberând zăpada din faţa lor. Peste câţiva kilometri, însă, am fost nevoiţi să oprim.
Autopeciala venise să scoată din nămeţi un alt automobil. În faţa lui drumul avea troiene de zeci de centimetri, fiind acoperit în totalitate de ele şi acel om a avut norocul să fie primul dimineaţa care trecuse pe aici, înainte ca drumul să fie curăţat. Aşadar, cei cu autospeciala ne-au cerut să ne întoarcem la punctul barierei în siguranţă, pentru că ei aveau să revină înapoi după ce îl vor fi ajutor pe cel din faţa noastră. De fapt, am dat şi noi o mână de ajutor şi l-am scos cu toţii de acolo.
Noi a trebuit să ne întoarcem, iar pentru asta era nevoie de porniri în pantă. Toate KAROQ-urile s-au descurcat excelent, cu excepţia celui cu tracţiune faţă, care a trebuit împins şi forţat în derapaj pentru a întoarce. Asta ne-a făcut să ne îngrijorăm de el, gândindu-ne că ar fi mai bine să-l lăsăm la punctul barierei şi să parcurgem acest ultim segment fără el.
Aşa am şi făcut. Poate s-ar fi descurcat, mai ales dacă i-am fi îmbrăcat lanţurile, dar nu aveam nici timp pentru asta şi nici spaţiu de manevră pentru a risca în asemenea condiţii. În acelaşi timp, KAROQ-urile 4x4 se descurcă pur şi simplu fantastic chiar şi în asemenea condiţii. Tracţiunea integrală a celor de la Skoda e extraordinar de bună!
Aşadar, am aşteptat autospeciala la punctul barierei, apoi am înaintat din urma ei până la Nordkapp. Am parcurs până la urmă acelaşi segment de drum, de pe care tocmai fuseseră înlăturate troienele şi am ajuns cu bine la punctul numit Capul de Nord, sar Nordkapp, împlinindu-ne una din misiunile esenţiale ale expediţiei noastre.
Ne-a reuşit! I-a reuşit lui Skoda KAROQ! Am ajuns la Nordkapp, în cel mai nordic punct al Europei, cu nişte KAROQ-uri echipate absolut standard, doar cu nişte anvelope fireşti de iarnă!
De aici, am pornit pe coasta norvegiană de sus vest, însă imediat ce-am ieşit de la Nordkapp şi ne-am realiniat cu toate patru maşini în coloană, a început o vijelie groaznică, în care zăpada şi vântul păreau că vor să ne facă înaintarea imposibilă. Abia de se vedea drumul la câţiva metri în faţă, iar condusul pe aici era un adevărat examen de supravieţure.
Şi n-a fost doar o zonă scurtă. Deşi periodic ninsoarea se mai rărea brusc, n-o făcea decât pentru câteva sute de metri, după care totul revenea la un viscol infernal. În unele zone zăpada avea deja câte 10-15 cm pe drum. Ne simţeam neajutoraţi în faţa naturii, cu gândul că la un moment dar s-ar putea să dăm peste nişte nămeţi în cale pe care nu-i vom mai putea traversa şi vom rămâne blocaţi pe undeva pe aici. Aveam combustibil de rezervă, aveam lanţuri pentru roţi, teoretic am putea să recurgem la metode de rezervă pentru a înainta, dar niciodată nu poţi şti cât de grav se poate dezlănţui totul pe aici. Din fericire, toate Karoq-urile au înaintat cu stoicism pe aici!
Tot acest infern a durat aproape jumătate de drum, iar ce a fost mai departe a fost doar un infern un pic mai redus. La un moment dat, am intrat într-o trecere montană, la o pantă mare drumul era blocat. Un tir nu se mai putu ridica în panta abruptă şi o utilitară de curăţare a drumului venise să-l scoată. A trebuit să oprim şi noi în această pantă abruptă, lăsând o distanţă mare între automobile. Cineva a încercat să coboare şi drumul era ca de gheaţă, de nu te putea ţine pe picioare. Camionul din faţă, cel de curăţare, începuse să dea în marşarier, încât am crezut că vine până spre noi, deşi aveam vreo 50 de metri care ne despărţeau. L-am claxonat să ne asigurăm că ne vedere. Iar ulterior am început a ne mişca pe acest drum îngheţat. KAROQ-urile 4x4 au deparat un pic, dar cele patru roţi motrice s-au descurcat rapid şi de minune, mişcând bine maşina. Însă cel verde cu tracţiune faţă s-a văzut neajutorat pe o asemenea pantă. Nici măcar anvelopele bune şi maniera galantă de condus nu l-au ajutat.
Aşa că Adi, colegul nostru care-l conduce, a tot trebuit să dea înapoi, ieşind mai spre centrul drumului, unde erau nişte urme de la nişte şenile, acel mic relief oferind şansa unei aderenţe mai bune. Asta l-a salvat, făcându-i posibilă pornirea, iar după ce pornise, maşina s-a descurcat mult mai bine. În acel moment, ne simţeam ca în acea emisiune de la Discovery, menţionată mai sus, gândindu-ne dacă nu vom fi care cumva chiar noi cei ce vor ajunge să aibă nevoie de intervenţii rutiere.

S-a trecut cu bine, însă. După un drum istovitor de 400 km de la Nordkapp, ajungeam în Sorkjosen, orăşelul norvegian de destinaţie. Eram storşi de forţe, ca şi fierţi în castron. Intrasem deja pe regim de pompare de adrenalină non-stop, iar unii dintre noi păreau că tremură de la regimul de condus pe care tocmai îl avusesem. Uh, cât de intens fusese asta!
Doar cina tradiţională norvegiană ne mai potolise emoţia istovirii. Însă era o istovire cu senzaţia unei misiuni dificile împlinite, iar aşa cum zice colegul nostru Eugen Boico, dacă ai în faţă o provocare grea de trecut, implică-te plenar pentru a o trece. Anume aşa au făcut toţi aventurierii şi au trecut cu bine cu toată caravana Skoda Karoq prin aceste provocări uriaşe.
Şi provocările nu se opresc aici! Urmăriţi-ne în continuare, staţi pe aproape!
0
4,522
GALERIE FOTO (54 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!