Noi am cam pierdut noţiunea timpului pe aici, prin expediţie, încât am ajuns să constatăm cu o doză bună de mirare că am ajuns deja în cea de-a 6-a zi a expediţiei. Însă odometrul maşinilor expediţionale, care numără deja câte peste 3,000 km parcurşi pentru fiecare din ele, e un martor fidel al distanţei pe care am parcurs-o deja.

Iar asta înseamnă totodată că suntem tot mai aproape de ţara lui Moş Crăciun, de peninsula scandinavă şi de nord. Nordul, de fapt, adie deja în aer, pentru că temperatura de afară are deja semnul minus în faţa cifrelor, iar lumina zilei devine tot mai schimbată la culoare. Şi e mai puţină, soarele răsărind tot mai târziu cu fiecare zi în

care poposim într-un punct tot mai nordic, şi apunând tot mai devreme. Dar nu-i bai, pentru că ştim că prin cele mai nordice regiuni ale expediţiei noastre soarele va lipsi în totalitate!

Aşadar, ieri ne treziseăm în Varşovia dimineaţă şi chemarea la datorie nu ne lăsase să dormităm prea mult. Oraşul

intrase deja în ritmul său alert, cu oameni care se grăbesc la birou, cu zgomot de tramvai şi ambuteiaje lungi.

Ne aştepta un drum relativ scurt, de vreo 430 de kilometri, pentru această zi. E drumul ce pleacă de la Varşovia

spre este, spre ţările baltice, dar în mare parte e un drum îngust, foarte aglomerat, plin cu nenumărate

camioane, fapt care face înaintarea chiar mai lentă decât pe drumurile României, spre exemplu. Autostrada, care ar trebui să ofere o alternativă acestui traseu, este în plin proces de construcţie. Însă până atunci circulăm în coloane interminabile de camioane, autobuze şi, desigur, Karoq-urile expediţiei noastre.

Cele patru automobile s-au simţit bine, însă, până şi în asemenea condiţii. Frânarea automată şi scanarea continuă a zonei din faţa maşinii s-a dovedit a fi foarte utilă astăzi, mai ales când dintr-o coloană aparent în mişcare maşinile se transformau subit într-o congestie. Iar şoferii care conduc Karoq-uri cu Lane Assist s-au şi

obişnuit cu asistenţa pe care o oferă acest sistem la corecţiile pentru menţinerea benzii. Însă, atunci când

vom ajunge
în Finlanda, pe
drumuri înzăpezite,
va trebui să renunţăm
la aceste sisteme
automatizate şi să ne
bazăm mult mai mult pe
abilităţile de condus brut.

Mai trebuie să vă spunem despre cum muncim noi la bordul acestor maşini în timp ce ele sunt în mişcare! Toate Karoq-urile expediţionale dispun de prize de 230V, la care am conectat multiplicatoare pentru mai multe prize, şi astfel putem conecta două laptop-uri şi chiar şi o staţie radio la încărcare. Un alt telefon stă conectat la una din cele 3 prize USB întotdeauna, pentru

a ne oferi un wireless hotspot, iar cei cu telefoane mai avansate şi le pot încărca wireless. Un alt treilea telefon poate sta conectat pentru biblioteca sa muzicală, iar dacă e un telefon cu recunoaştere vocală, se poate apăsa butonul respectiv pe volan şi se poate rosti „Siri, play Gingle Bells”, spre exemplu, iar telefonul, în tandem cu maşina, va căuta piesa în biblioteca

muzicală online şi o va include în sistemul audio a maşinii. Toate astea par atât de fireşti acum, dar cu numai cinci ani în urmă ne-ar fi părut tuturor un adevărat science-fiction!

Între timp drumul nostru continua spre nord, maşina ne avertizase de un posibil gheţus, iar în curând alături apăruseră dealuri frumos acoperite

cu prima zăpadă lejeră. Dar şi zăpezile n-au durat prea mult în anturaj.

La un moment dat, ambuteiajul din faţa noastră devenise aproape staţionar. Sistemul de navigare ne atenţiona că el va dura mulţi kilometri înainte, iar noi, făcând un zoom-out, am identificat un posibil traseu de ocolire a ambuteiajului. Problema era că acest traseu era unul neasfaltat, prin pădure.

Ei bine, ne-am gândit de două ori dacă să ne aventurăm sau nu cu KAROQ-urile pe această scurtărură, apoi am văzut că pământul nu e foarte umed, aşa că n-ar trebui să împotmolim. Şi apoi, conducem totuşi nişte SUV-uri!

Iar această escapadă ne-a oferit pastila de diversitate a acestei zile, cele 4 KAROQ-uri traversând cu succes această porţiune de câţiva kilometri de traseu înainte de a ieşi la un alt traseu asfaltat, fără nici o

difucultate. De aici încolo, am revenit la convenţionalitatea asfaltului.

Tot drumul până în Lituania, în oraşul Kaunas, acolo unde urma să poposim, ne-a luat cam toată ziua, mai adăugând aici şi o diferenţă de o oră în fusurile orare între Polonia şi Lituania.

Kaunas este un oraș în sudul
Lituaniei, cu o populație de aproape
un million de oameni – acest
important nod industrial și
economic al Lituaniei este al
doilea ca mărime și importanță
oraș din țară. Centrul vechi este
unul mic dar foarte frumos – cu pietonale lungi, restaurante cochete și bierării cu producție locală, produsă manual și faimoasă în toată zona.

Echipa noastră de producție a imortalizat orașul și atmosfera lui, urmând să o împărțim cu voi în acest articol. Trebuie de menționat că echipa de producție filmează toată ziua

material pentru video-ul zilnic pe care îl pregătim pentru voi, iar noaptea totul se montează și se pregătește pentru publicarea de a doua zi. O muncă titanică, dar totul se face pentru ca voi, dragi cititori, să fiți parte din aventura

noastră – din expediția noastră spre Laponia, casa lui Moș Crăciun! Locul unde livrăm scrisorile scrise de Dvs și copiii Dvs și pe care Moșul le așteaptă cu nerăbdare!

Fiți alături de noi și urmăriți postările expediției! Cel mai interesant sector al expediției abia urmează – Nordul Europei - țara zăpezii și a gheței! Adevărata poveste de Crăciun!

Ilie Toma