Lucrurile minunate nu se pot face fără oameni minunaţi, iar grandioasa noastră expediţie din acest an către ţara lui Moş Crăciun, care a implicat deja ţări de pe tot continentul european, s-a datorat şi ea unei echipe superbe de aventurieri, şi pur şi simplu oameni superbi. Şi, deoarece aceasta a fost şi o expediţie care a luat aripi continentale, iar ideea provenită din Moldova a reuşit să inspire alte 9 ţări europene să participe, a fost nevoie şi de o echipă mai mare ca niciodată pentru a transpune în realitate aceste bune intenţii.
Aşadar, cu modestia de rigoare din partea noastră, vă invităm, totuşi, să cunoaşteţi oamenii din spatele acestui minunat proiect, care şi-au lăsat treburile lor zilnice, munca din cele mai diverse domenii, şi s-au alăturat întru îndeplinirea unei misiuni cu adevărat nobile, de a ferici copiii Moldova, dar şi din toată Europa.
În echipa de expediţionişti, vă spuneam noi mai devreme, au fost 12 aventurieri temerari, care s-au divizat în două echipe la început – una luându-şi startul din Chişinău cu două exemplare Skoda Karoq, iar alta zburând la Berlin pentru a porni din capitala germană. Ulterior, ambele echipe s-au întâlnit în Varşovia, Polonia, şi au continuat expediţia împreună. Iată deci, care sunt cei 12 aventurieri.
Ilie Toma Umilul Dvs. autor, nu mi-ar sta foarte bine să înşir prea multe rânduri despre mine însumi. Dar mă încumet să spun că, alături de oameni minunaţi, am stat la rădăcinile acestei idei încă din momentele primăvăratice, când ea a încolţit în spiritele celor de la Skoda Moldova, apoi a prins aripi şi la oficiul central Skoda din Cehia.
De la acel moment, au urmat multe luni de organizare asiduă, de comunicare permanentă cu toate oficiile naţionale Skoda din ţările participante, de punere pe roate a ceea ce nu s-a mai făcut vreodată în istoria mărcii Skoda şi a vreo unei publicaţii auto originare din Republica Moldova. În expediţie, am muncit ca roboţii, pentru că, pe lângă relatările care apăreau pe PiataAuto.md, aveam şi responsabilitatea livrării de conţinut de calitate şi oficiilor Skoda din întreaga Europă, şi nici nu ştiu de unde luam atâtea forţe să rezistăm 18 zile la rând cu câte vreo 2 ore din 24 dormite, şi acelea pe furiş.
Anatolie Untură Anatolie este miezul şi sufletul tuturor expediţiilor noastre din 2015 încoace, de când am cucerit împreună tărâmurile soarelui de miazănoapte şi deşertul Sahara într-o expediţie de 21 de zile, prin 21 de ţări şi două continente. De atunci încoace, am devenit camarazi şi prieteni, iar munca sa din domeniul IT, a publicităţii şi a comunicării, îl face pe Anatolie un coechipier valoros şi la etapa de organizare a expediţiilor. Astfel, şi în această expediţie continentală, Anatolie a fost încă de la început parte a marelui creier colectiv de organizare, pentru ca toate componentele acestei expediţii internaţionale să meargă „ca pe roate”.
În expediţii Anatolie este întotdeauna un şofer bun de pus primul în coloană. Are întotdeauna încă un sistem de navigare pe care-l poate activa dacă se îndoieşte de ceva – fie că e pe telefon, tabletă sau alt device. Şi întotdeauna face ce face şi ne asigură cu internet mobil peste tot, inclusiv la capătul lumii, că nu degeaba e un maestru în IT şi tot soiul de tehnologii. Ah, da, doar în această expediţie la bordul caravanei Skoda Karoq şi doar în timp ce ne aflam în mişcare cu automobilele, aventurierii noştri au folosit peste 65 GB de trafic de internet în roaming. Din fericire, noile reglementări de roaming din Uniunea Europeană şi soluţiile lui Anatolie au făcut ca acest volum imens de trafic să însumeze costuri mai mult decât acceptabile, altfel pur şi simplu multe din lucrurile frumoase pe care le-aţi văzut online pe parcursul expediţiei n-ar fi fost posibile.
Şi tot în expediţie, mai ales în cea de-a doua jumătate a ei, când sarcinile de muncă la calculator îmi luau mie cam toate cele 22 de ore în care mă aflam cu ochii deschişi, Anatolie a fost cel care s-a aflat aproape în permanenţă la volan, schimbând poziţia între două din automobilele expediţionale, în timp ce eu, de pe locul de alături, m-am adaptat să muncesc din mers cu laptopul pe braţe. Da, Skoda Karoq are şi priză de 230V la bord, iar cu un hotspot WiFi munca poate decurge productiv pentru ore îndelungate de drum.
Dan Untură Deşi s-a alăturat expediţiilor noaste abia acum un an şi câteva luni, avem senzaţia că-l cunoaştem de-o viaţă, Dan fiind întotdeauna în nucleul expediţiilor noastre. În viaţa de zi cu zi e un antreprenor admirabil în Moldova, având câteva zeci de angajaţi pe care-i motivează să aibă aceeaşi părere excepţional de bună pe care o are el despre patria sa. Îl vezi auzi de nenumărate ori pe Dan spunând că Moldova e cea mai frumoasă ţară din lume, că în Moldova se pot face lucruri frumoase, fiind necesar doar de dorinţă, iniţiativă şi multă muncă! Şi, cel mai important, tot ce face Dan în viaţa de zi cu zi confirmă aceste consideraţii optimiste pe care le emană.
Iar în expediţie, Dan rezistă dârz la orice condiţii dure de drum sau de climă, iar atunci când apar în faţă provocări sau dificultăţi, el e de obicei primul care vine cu o soluţie viabilă. Fireşte, e şi un şofer abil la distanţe lungi sau în condiţii grele de drum şi, deşi poate conduce mai rapid şi mai extrem decât ar merge o coloană de multe automobile expediţionale, îşi păstrează întotdeauna dexteritatea şi contentrarea la traseul expediţional.
Adrian Radu Adrian s-a alăturat abia pe parcursul anului 2017 expediţiilor noastre, debutând în frumosul Pick-up Maraton din primăvara acestui an. A devenit imediat o parte inalienabilă a spiritului nostru aventurier şi a intenţiilor noastre de a face lucruri frumoase. Un om cu un IQ demn de finalele renumitului joc „Ce? Unde? Când?” şi cu preferinţe foarte rafinate în materie de automobile şi motociclete, iar cu asemenea oameni ai putea avea ce să discuţi şi într-un capăt singuratic de tundră sau, ca în cazul nostru, la capătul pământului, printr-un colţ de Nordkapp. Din păcate, Adrian n-a mai ajuns fizic alături de noi în această frumoasă expediţie, însă ne-a fost un camarad de suflet pe tot parcursul ei, fiind parte din spiritul de echipă de la distanţă.
Eugen Boico Pentru orice om din Moldova, care a avut tangenţe cu publicitatea şi în general cu lumea afacerilor, numele lui Eugen Boico răsună mai tare ca bass-urile de la concertul The Prodigy, organizat de el în anul 2017 în PMAN pentru un operator de telefonie mobilă din Moldova. N-am greşi să spunem că Eugen este un guru al advertising-ului din ţara noastră, fiind unul dintre primii care a pus bazele unor agenţii de publicitate în adevăratul sens al cuvântului, născute din creativitate, inteligenţă şi pricepere.
Pentru Eugen, această expediţie a fost cea mai solicitantă şi lungă experienţă de condus, iar circumstanţele l-au găsit la volan în cele mai drastice episoade ale expediţiei, când viscolul crâncen nu oferea vizibilitate decât la un metru în faţa maşinii.
Însă a făcut faţă de fiecare dată cu brio, iar intervenţiile sale LIVE de pe parcursul expediţiei au fost printre cele mai vii, mai ales că aveau de fiecare dată şi selecţii superbe pe coloana sonoră. Da, Eugen Boico e şi o adevărată bibliotecă muzicală, dar şi un om cu o ureche foarte pricepută la calitatea sunetului. Din fericire, Skoda Karoq pe care o conducea el avea sistem audio CANTON, aşa că, deşi la început Eugen avea remarci binemeritate despre sistemul audio, care mai avea carenţe în anumite diapazoane de frecvenţe, ulterior şi-a adaptat auzul la sunetul acestuia şi a început să-l savureze din plin.
Albumul-hit al acestei expediţii, sugerat de Eugen Boico, a fost „Full Circle” de Oliver, pe care-l ascultăm şi astăzi în sistemele audio de acasă, iar unica mea părere de rău din această expediţie legată de Eugen a fost că n-am mers mai mult timp cu el în maşină, să mai fur vreo cincizeci de denumiri noi de albume muzicale de la el şi să mi le introduc în biblioteca Apple Music. Eugene, avem de rezolvat partea asta la o următoare întâlnire!
Mihail Bejenaru Domnul Mihai, cum îl mai dezmierdam noi prieteneşte în această expediţie, a fost inginerul nostru tehnic pe toată durata ei. Pensionat devreme, aşa cum se întâmplă cu militarii, Mihail a fost inginer de radare militare în cariera sa, iar asta înseamnă că nu prea există lucruri tehnice pe care el să nu le priceapă sau să nu le poată repara, pe lângă faptul că stăpâneşte volanul la fel de bine.
Din fericire, nici una din Skodele expediţionale n-a trebuit reparată pe parcursul expediţiei, dar am avut şi un caz în care măiestria lui tehnică a fost utilă. Fiecare maşină avea staţii radio, dar şi încărcătoare pentru ele, pentru că temperaturile extreme de afară le descărcau mult mai repede, iar la un moment dar una din bazele de încărcare a staţiilor a nimerit sub un scaun, sub presiune, şi s-a rupt în două. Şi s-a rupt nu doar corpul exterior, ci şi microschema interioară. Ne-am zis că e gata cu ea, nu va mai putea fi reparată. Însă domnul Mihail a zis „cum adică, nu poate fi reparată?”, a luat staţia cu el în camera de hotel seara, împreună cu geanta sa de instrumente, şi dimineaţă la dejun ne-a adus-o întreagă, reparată şi perfect funcţională. Piesa a lucrat ireproşabil mai departe toată expediţia!
Adrian Dumitaşcu „Ok, boss, da boss!” – asta a fost fraza cel mai des auzită de la Adrian pe parcursul expediţiei, pentru că pentru Adrian nu exista sarcină imposibil de realizat. Şi nu e de mirare, dacă ne gândim că Adrian e poliţist din forţele speciale din România, iar în concediul său a ales să le alăture unei provocări expediţionişte atât de dure.
Însă în expediţie am simţit din primele zile că suntem norocoşi să-l avem alături. Rezistenţa lui fizică, priceperea în condus (or, Adrian conduce şi automobilele în raidurile de intervenţie a echipei sale din forţele speciale), dar şi simţul excepţional de dezvoltat al spiritului de echipă pe care îl are, ne-au dat de multe ori busola necesară rezolvării unor situaţii de criză în expediţie. Cu un asemenea om în echipă, nu se pierde niciodată timp pe vorbe lungi, ci se trece rapid la fapte, iar într-o expediţie de 18 zile, atât de solicitantă, această luciditate de acţiuni e de neînlocuit.
Mihai Melnic Mihai a fost medicul expediţiei noastre, care a avut grijă de sănătatea noastră, dar şi de înlăturarea micilor simptome ale surmenajului pe care unii dintre noi începuseră să le mai indice pe durata expediţiei. Originar din Republica Moldova, în prezent Mihai e medic cardiolog intervenţionist la Spitalul Universitar Elias din Bucureşti.
Mihai avea întotdeauna la el o rezervă de medicamente, la care noi mai apelam din când în când, dar şi o desagă de vorbe de duh pentru echipa expediţiei, aşa că şi-a câştigat repede locul său preţios în echipa noastră, care devenea tot mai unită pe zi ce trece, cu fiecare nouă provocare pe care o treceam cu bine. Cred că senzaţia care domina în minţile tuturor la sfârşitul acestei expediţii este că oricând ne-am fi aventurat din nou, exact în aceeaşi componenţă, într-o expediţie similară sau chiar într-una şi mai dificilă, pentru că devenisem o echipă perfect sincronizată, ca mecanismul unui ceas elveţian care nu rămâne nici cu o secundă în urmă între trecerea de la ora de iarnă şi cea de vară.
Alex Bred A venit timpul să vi-i prezentăm şi pe cei care au stat la baza creaţiilor fotografice şi video ale acestei expediţii minunate. Alex este alături de noi încă din expediţia africană din 2015, însă asta nu l-a scutit de la exigenţele uriaşe pe care le avea oficiul central Skoda faţă de calitatea conţinutului produs în această expediţie. Pe cât de vesel şi neserios poate părea Alex atunci când stă de vorbă relaxat între nişte prieteni, pentru că nu vrea chiar el să se ia prea mult în serios, pe atât de responsabil şi plin de seriozitate a tratat sarcina pe care o avea în această expediţie, impresionându-vă în fiecare nouă zi atât pe Dvs., cei care ne urmăreaţi in Moldova, cât şi pe cei de la oficiul central Skoda sau de la oficiile naţionale Skoda din ţările participante. Mai mult ca atât, după încheierea expediţiei până şi National Geographic a preluat una din imaginile noastre din fiordurile norvegiene şi a publicat-o pe pagina sa.
Din fericire, Alex e călit deja cu ritmurile expediţiilor noastre, dar chiar şi pentru el, această expediţie a însemnat să meargă şi mai departe la limita rezistenţei sale fizice. Pentru că, după cină adeseori munca lui Alex abia intra în cea de-a doua fază activă, când trebuia fie să iasă la sesiuni foto nocturne, fie să se apuce de procesarea materialului adunat peste zi. Iar adeseori aceste sarcini durau cam până spre dimineaţă şi e de prisos să vă mai spunem că dimineaţa trezirea se dădea foarte devreme şi foarte exigent. Aşa că, atunci când se dormea mai mult de 3 ore pe noapte, era un adevărat lux.
Stanislav Cociorva Stanislav s-a alăturat pentru prima dată într-o expediţie cu noi, deşi lucrările sale l-au recomandat demult drept un om de creaţie perfect pentru asemenea sarcini.
La început, chiar înainte de start, părea că provocările din faţă erau prea uriaşe, prea riscane, prea solicitante, însă Stanley, cum îi plăcea să-i zicem, a rezistat exemplar acestui ritm istovitor. Ba chiar ne-a fascinat zi de zi cu imagini superbe şi montaje fascinante în filmuleţele pe care noi le publicam zi de zi. Şi dormea pe apucate, poate chiar mai puţin, şi intrase deja într-un regim robotizat de montare, dar roboţii nu sunt prea creativi, în timp ce el rămânea creativ! Şi ştim că lucrul lui v-a plăcut şi Dvs.! Cu siguranţă ne-am bucura să-l vedem cât mai des alături, în multe alte expediţii viitoare!
Ciprian Mihai Ciprian e, probabil, cel mai renumit fotograf auto din România, creându-şi un curent propriu pe care el îl descrie ca automotive art. Munceşte ore în şir uneori la câte o poză statică, însă ceea ce iese în rezultat poate fi numit pe bună dreptate capodoperă.
Ciprian şi-a pornit aventura în această expediţie din Germania, în componenţa echipei care şi-a luat startul din Berlin cu cele două Karoq-uri de acolo. Ritmul expediţiei s-a dovedit într-atât de solicitant cu el, încât la un moment dat, în a nu-ştiu-cât-sprezecea zi a expediţiei, a fost la un pas de a lăsa mâinile în jos. Spiritul de echipă, încurajările şi micile adaptări de program, l-au încurajat şi în scurt timp muncea din nou cu pasiune, iar apoi îşi amintea zâmbind de acel moment critic.
A creat capodopere însă, pe toate durata expediţiei, iar noi ne-am simţit onoraţi să avem în echipă un fotograf de talia lui! Mulţumim, maestre!
Marius Dobrescu Marius a fost colegul de echipă al lui Ciprian, fiind originar tot din România, şi fiind alături de Ciprian pe acelaşi traseu, doar că misiunea lui era să producă imagini în mişcare, sau, mai pe înţeles – video. Şi Marius s-a alăturat pentru prima dată unei expediţii de-a noastre, şi cu siguranţă nici pentru el n-a fost uşor, însă a muncit exemplar pe toată durata expediţiei, livrându-ne conţinut video superb. Şi, nu mai puţin important, cei patru oameni de creaţie au putut face o echipă comună pe parcursul întregului traseu în care am fost toţi împreună, muncind sincronizat şi concertat, ca o adevărată echipă eficientă.
Cu siguranţă am fost onoraţi să ne fie alături în această expediţie şi vom fi la fel de onoraţi să-l vedem şi în alte expediţii viitoare alături de noi!
***
Ei bine, dragii noştri aceştia au fost cei 12 aventurieri expediţionişti, însă, pe lângă ei, toată această expediţie grandioasă n-ar fi fost posibilă, dacă n-ar mai fi existat şi alţi oameni minunaţi, care n-au fost alături de noi în expediţia propriu-zisă, însă care, prin eforturile lor, au contribuit enorm la coagularea acestei poveşti frumoase de Crăciun!
Le datorăm un mulţumesc profund celor de la Petrom Moldova, datorită cărora şi în Moldova a putut fi îndeplinit visul unei familii de a călători în Laponia. Familia Gherasim, cea care a fost selectată în urma tragerii la sorţi a scrisorilor colectate, a putut beneficia de călătoria fantastică în Laponia tocmai datorită acestui gest nobil al celor de la Petrom Moldova.
Fireşte, trebuie să le spunem un mulţumesc uriaş celor de la Skoda Moldova şi DAAC Hermes, care au făcut istorie şi ne-au susţinut mai mult decât am fi putut spera, atât la nivel local, cât şi la propulsarea ideii la nivel internaţional. Le purtăm o recunoştinţă deosebită, în numele tuturor copiilor cărora acest proiect expediţional le-a adus cel puţin un zâmbet pe faţă.
La fel de recunoscători le suntem şi celor de la sediul central Skoda din Cehia, care au crezut în noi şi au acceptat să ne încredinţeze misiuni atât de importante nouă. De rând cu ei, aceeaşi încredere ne-au oferit-o şi oficiile naţionale Skoda din ţările participante, iar graţie acestui fapt, expediţia noastră a putut lua o amploare cu adevărat continentală.
Iar cel mai important mulţumesc vine la sfârşit, dar nu în cele din urmă, şi este adresat tocmai Dvs., dragii noştri cititori şi vizitatori. Datorită faptului că ne sunteţi alături, tot mai mulţi şi mai mulţi, tot mai buni şi mai buni, aceste minuni sunt posibile. Datorită faptului că aţi îndemnat copiii să-i scrie Moşului, sau pur şi simplu datorită faptului că ne urmăriţi zi de zi, aţi contribuit la înfăptuirea unor lucruri mari! Vă mulţumim că ne sunteţi alături!
Şi, dacă tot ne aflăm în plină perioadă a sărbătorilor, acest articol nu poate fi încheiat decât cu o sinceră urare de „sărbători fericite!”. Să aveţi parte de cele mai fericite sărbători, dragii noştri!
