Uneori, ai nevoie de un portbagaj uriaş. Într-atât de uriaş, încât începi să te întrebi dacă există vreun automobil suficient de mare încât să poată transporta sarcina, sau e mai bine să apelezi la serviciile unui microbuz specializat.
Iar unele profesii produc sute de kilograme de documente, documente care trebuie uneori sortate, transportate, arhivate. O asemenea provocare interesantă ne-a venit nouă de curând la redacţie din partea unui om apropiat, încadrat într-una din asemenea profesii. Ce maşină ar putea transporta o cantitate uriaşă de documente la o distanţă de vreo sută de kilometri de Chişinău, fiind preferabil s-o facă dintr-o singură dată?
Recunoaştem, întâi ne-am gândit la B-Class-ul redacţional, care are un portbagaj măricel. Dacă am rabata bancheta spate, se creează un spaţiu plat, suficient de mare încât să formeze un volum uriaş de încărcare. Apoi, omul cu provocarea ne-a arătat dulapul uriaş, plin de documente în multe rafturi şi etaje şi am ajuns să ne scărpinăm la ceafă. Erau puţine şanse ca toată această cantitate de hârtie să încapă în B-Class, iar pe deasupra hârtia este şi grea şi, chiar dacă n-am fi umplut volumul de încărcare, am fi depăşit sarcina pe care e capabil s-o transporte automobilul redacţional, mai ales dacă mai punem la socoteală şi cei doi oameni de la bord.
Aşa că ne-am gândit că ar fi cazul să apelăm la un SUV. Un SUV cât mai mare. Şi aici ne-am gândit la Skoda Kodiaq, SUV-ul care excelează la spaţiul interior, dar şi la volumul imens la portbagajului său. Aşa că în scurt timp aveam Kodiaq-ul în mâinile noastre, înaintând spre locul de încărcare.
Am deschis portbagajul şi volumul de acolo ne-a inspirat încredere. Totuşi, am rabatat 40 la sută din banchetă dintâi, începând să încărcăm cutiile cu hârtii de acolo. După ce am pus vreo patru cutii, ne-am zis că boxele mai maleabile pot merge în portbagaj din start, pentru a sta mai fixate. Am început să încărcăm, cutiile, una după cealaltă, iar portbagajul lui Kodiaq încă nu ajunsese să se umple.
Cutiile au continuat să vină la nesfârşit. Apoi au venit şi zeci de cataloage, broşuri şi tot soiul de cutii şi mape. Nu le mai ţineam socoteala, dar, deşi am tot pus şi pus încărcături în portbagaj, acesta nu se umpluse. Oficial, Kodiaq are 650 de litri volum până la linia geamurilor. Bancheta spate are spătatul uşor înclinabil, în două poziţii. Partea nerabatată a rămas în poziţia mai confortabilă, mai împinsă spre portbagaj.
Din străfundurile biroului se auzise vocea celui care ne-a îndemnat la această provocare de transport: mai avem două braţe de documente şi gata! Păi, stai, că noi nici n-am umplut portbagajul! Ne-am uitat la locul încă disponibil şi am înţeles că nu vom avea cu ce umple spaţiul de deasupra bachetei rabatate. Aşa ca am decis s-o ridicăm înapoi, fixând secţiunea de 40 la sută în poziţie mai verticală a spătarului. Cutiile mai mici, pe care le-am pus aici, au mers în portbagaj. Pentru cele mai mari nu mai exista loc – poate dacă le-am fi pus la început, la bază încăpeau şi ele, dar ne-am zis că lăsăm aceste două cutii între bancheta spate şi scaunul faţă, iar restul încărcăturii merge cu totul în portbagaj.
Şi a încăput totul, mai existând spaţii goale, de rezervă. Nici la linia acoperişului n-am ajuns. Ba chiar şi hayonul l-am putut închide automat! Aoleu! Un dulap uriaş, plin cu documente, a încăput în portbagajul lui Kodiaq!
Am scos maşina din parcare, avea partea spate un pic lăsată de la greutate, dar nu părea a fi nimic în exces. Am urcat în maşină şi am pornit în drumul nostru de 100 km spre sudul Moldovei.
Încălţată în anvelope de iarnă Yokohama, Skoda Kodiaq are reacţii şi mai moi şi mai echilibrate ale suspensiei. Maşina asta trecea gropile uriaşe ale asfaltului cu o naturaleţe mult mai mare decât cea din primăvara anului trecut, când o testam pe prundişul Moldovei. Ah, da, de fapt, chiar acest exemplar al lui Kodiaq, pe care l-am încărcat azi, a şi fost unul din cele două exemplare pe care le-am testat în Moldova. E motorizarea 2.0 TDI 4x4, cu cutie automată DSG, iar maşina are astăzi peste 13 mii km parcurşi. Şi merge excelent!
Nu se aud sunete ciudate în habitaclu, nici măcar mici scârţâieturi, nici măcar în gropile mai nărăvaşe. Iar motorul pare foarte pofticios să-şi dezlănţuie repede toţi cei 190 CP şi 400 Nm.
Iniţial, fiind încărcată şi circulând în oraş, maşina a indicat un consum de puţin peste 10 litri la sută. Însă, odată ce-am ieşit la traseu, consumul a scăzut rapid sub 10, apoi şi după 9 la sută. Am ajuns la destinaţie cu o medie de 8.1 litri la sută.
La destinaţie, ne-a luat vreo jumătate de oră să descărcăm toată maşina şi odată ce-am umplu un alt birou cu rafturi doar cu ceea ce am transportat, am sesizat din nou cât de mult tocmai a încăput în portbagajul lui Skoda Kodiaq! Maşina asta e uriaşă!
Am făcut cale întoarsă spre Chişinău descărcaţi deja. Am mers lejer, satisfăcuţi că am putut îndeplini misiunea la care am fost provocaţi dintr-o singură deplasare, cu uşurinţă. Iar în Chişinău am ajuns cu o medie de consum totală de 7.5 litri/100 km.
Nouă ne-a plăcut Skoda Kodiaq încă de la primul test drive, deşi pentru anumite motorizări am avut anumite remarci obiective. Ne-a plăcut un pic mai mult atunci când l-am testat pe drumurile Moldovei. Şi, poate părea paradoxal, dar astăzi, când ne-am reîntâlnit cu acest exemplar, după aproape un an şi peste 13 mii de kilometri parcurşi, Kodiaq ne-a părut chiar mai practic, mai plăcut şi mai de încredere decât l-am considerat anterior. Senzaţiile pe care le oferă el acum, după un an de exploatare, ne-au sporit şi mai mult încrederea în calitatea lui de asamblare, în rezistenţa lui la exploatare dură, în fiabilitate şi în cât de plăcut se simte marele SUV ceh în timp!
