BMW Eleganza Grand Tour: explorăm traseele retrase ale Europei şi ajungem înapoi la Munchen, patria BMW (VIDEO)

Dacă aţi avea o maşină decapotabilă clasică şi aţi vrea s-o savuraţi pe drumurile Europei, aţi alege să mergeţi pe autostrăzile drepte şi late, de mare viteză, sau aţi vrea să parcurgeţi drumuri neexplorate, savurând aerul înmiresmat cu aromele copacilor din jur? Dar dacă aţi avea o motocicletă, precum BMW R nineT sau R 1200 GS, ce aţi alege dintre cele două opţiuni?

BMW Eleganza Grand Tour ne-a arătat o altă faţă a continentului european, o faţă pe care foarte puţini turişti ajung s-o cunoască. Aproape toţi dintre noi, atunci când ajung să călătorească cu maşina în destinaţiile europene, aleg autostrăzile de mare viteză, pentru că sunt mai eficiente şi ne fac să ajungem mai repede la destinaţie.

Dar adevăratele frumuseţi se ascund printre ramificaţiile acestor autostrăzi, ba chiar acolo unde ele sunt cu totul departe. În dimineaţa ultimei zile de expediţie, ajunsesem în Bonaduz, un oraş elveţian micuţ, superb de frumos, dar destul de depărtat de autostrăzi. Venisem deja pe un traseu frumos şi savuros, dar nici nu bănuiam că ultima zi a expediţiei, pe care o consideram un pic mai tehnică pentru a ajunge înapoi la Munchen, se va dovedi atât de frumoasă!

Prin împrejurimile lui Bonaduz există câteva defileuri extraordinare, pozele cărora le văzusem pe Booking, atunci când rezervasem minunatul hotel Alte Post din acel orăşel, deţinut de o familie ce-şi duce traiul prin descendenţii săi de peste 400 de ani în acelaşi loc. I-am întebat de acele locuri frumoase pe ei, pentru că, fiind localnici, cu siguranţă ştiu bine împrejumirile. Şi n-am greşit. Ne-au îndrumat repede, iar de îndată ce-am ieşit din Bonaduz, am ajuns în nişte trasee care-mi creaseră adevărate revelaţii prin plăcerea de a conduce pe ele.

Îmi veneau imagini frumoase din cinematografia veche europeană, a anilor ’60-’70, filme care aveau de mult mai des imagini cu maşini călătorind savuros pe trasee superbe, filmate în lumea adevărată, spre deosebire de imagini de studiou sau cele generate digital din cinematografia modernă. Mă uitam la aceste drumuri şi îmi dădeam seama că sunt construite cu multe decenii în urmă, şi ceea ce astăzi este pentru noi o descoperire, a fost o normalitate pentru oamenii de pe aici de multe decenii în urmă. Într-o eră în care nu existau telefoane mobile şi internet, un proprietar de maşină de atunci, când se aventura într-o călătorie pe aceste drumuri, se deconecta cu totul de lume şi rămânea să savureze de unul singur maşina, asfaltul pe care alerga, motorul care suna dulce şi libertatea absolută.

Cam la fel ne simţeam şi noi prin aceste tărâmuri elveţiene acum. Poate pentru că deconectasem şi noi internetul, întrucât Elveţia are nişte tarife cu totul speciale la acest capitol. Dar, sunt convins, motivul mult mai probabil e plăcerea dată de maşinile şi motocicletele BMW pe care le conducem, o plăcere care s-a maturat pe parcurul expediţiei, ajungând să aibă mult mai mult gust pentru fiecare dintre noi acum, decât la începutul expediţiei, ca o bucată de proscuitto italian, sau parmezan, care devine cu adevărat bun de consumat abia la vreo 2 ani de la momentul în care a fost produs.

Traseul pe care conduceam cele 3 BMW Seria 6 Gran Turismo, BMW R nineT şi R 1200 GS, s-a îngustat repede şi a început a urca în sus. Am ajuns la măreţul defileu, iar drumul mergea pe marginea lui. Era îngust, niţel imperfect în forma şi execuţia lui şi aici, mai mult ca oricând, m-am convins că a fost construit cu mutle decenii în urmă şi de atunci încoace îi delectează pe toţi care-i calcă asfaltul. N-aveam parapeţi pe marginea prăpastiei, doar nişte pari micuţi, iar pericolul în acele timpuri era sinonim cu condusul dinamic, or, aşa cum s-a zis în acest an la Concorso d’Eleganza, erau timpurile când „sex was safe and driving was dangerous”, sau, tradus fie spus „când sexul era sigur şi şofatul periculos”. Eh, dragilor...

Am înaintat pe marginea prăpastiei, deci, dar gustul pericolului de condus n-a fost niciodată mai dulce. Pe alocuri sunetul lui BMW R nineT – un motor răcit cu aer, care sună nemaipomenit de dulceag – răzbătea în adâncurile prăpastiei defileului şi revenea înapoi prin ecou, amplificând dulceaţa acustică mai bine decât ar fi putut-o face orice sistem de eşapament modern. Motoarele de 3.0 litri ale maşinilor erau mai puţin sonore şi mai cuminţi, dar senzaţiile cu care ne împingeau gentil în scaun, la traversarea acestor curbe, erau cât de poate de exaltante.

După acest traseu marcant, care are toate şansele să ne rămână în memorie cam toată viaţa, ne-am îndreptat spre Austria, trecând prin Liechtenstein, dar, deoarece tot eram departe de autostrăzi, am mers din nou pe trasee retrase ale acestor ţări, în care nivelul de frumuseţe părea să ajungă la inflaţie, dacă asta se poate întâmpla vreodată. Într-atât de frumos era totul în jur, încât nu reuşeai să vezi totul cu ochii, să simţi totul şi ai fi vrut să te tot opreşti, să absorbi frumuseţea aia din jur! Nu în zadar am întâlnit pe aici zeci de oameni cu maşini clasice, care le savurau cu zâmbete până la urechi pe faţă pe aceste drumuri. Dacă erau decapotabile, erau îmbrobodiţi, cu chipiuri, un şofer de Alfa avea chiar şi mănuşi din piele galbenă pe volan, şi puteai să observi cu câtă pasiune strânge volanul acelei maşini în mâini la fiecare rotire a lui.

Au urmat mici orăşele medievale, în care frumosul avea data producţie de vreo 500 de ani în urmă, însă avea termen de valabilitate nelimitat. Străduţe înguste, şerpuitoare, ne purtau prin aceste locuri, iar noi ne tot ziceam că n-am avut nici într-o altă expediţie un traseu atât de FRUMOS, în sensul deplin al acestui cuvânt, mai ales atunci când ne gândim la automobile, motociclete şi la condus!

De aici, cele 5 vehicule BMW din BMW Eleganza Grand Tour au urcat pe drumuri însoţite de podgorii, cu garduri de piatră joasă pe alături, cu noi câmpii acoperite cu copaci seculari şi un vierde la fel de intens, precum se simte viaţa când conduci prin aceste ţinuri retrase ale continentului.

Ne venise inspiraţia să tragem concluziile – maşini sau motociclete, totuşi – dacă tot ne apropiam de sfârşitul condusului în această expediţie, dar aceste concluzii le veţi citi şi vedea, inclusiv în format video, în relatările viitoare. Acum am vrea să spunem că în seara acestei zile am ajuns cu bine înapoi la Munchen, la patria BMW, iar cele 3 BMW Seria 6 Gran Turismo şi cele 2 motociclete şi-au făcut cu bine reintrarea solemnă la sediul uzinei BMW. Nici una n-a avut nici o problemă tehnică pe tot parcursul expediţiei, dar asta era oarecum deja clar, pentru că dacă ar fi fost ceva, aveam deja să menţionăm despre asta în relatările anterioare. Cele 5 BMW-uri au funcţionat impecabil, iar impresiile mai detaliate despre ele, din perspectiva duelului dintre maşini şi motociclete, le veţi vedea în curând.

Între timp, toate modelele expediţionale, vă tot amintim noi, pot fi văzute pe viu în showroom-ul BMW Moldova, pe str. Bucuriei 18a din Chişinău.

Iar noi, ne-am pregătit din nou cardurile Mastercard, am făcut check-in-ul online la cursele partenerului nostru aerian FlyUIA, şi am pornit spre casă pe calea aerului. Oh, dar mai avem atâtea să vă spunem, am primit atâtea întrebări şi solicitări de la voi, cititorii, încât avem foarte multe cu ce să vă bucurăm! Rămâneţi alături de noi, pentru că relatările frumoase din cadrul BMW Eleganza Grand Tour vor continua!