Reportaj Concorso de Eleganza 2018, ep. 5. Viteza întâlneşte stilul. Ascensiunea maşinilor sport.

În trecut, maşinile sport fuseseră create pentru unicul scop măreţ, de a câştiga competiţiile din motorsport şi de a purta faima producătorului, lăsând puţin loc designului sau emoţiilor. Însă în 1950 şi 1960 maşinile sport au început a fi gândite pentru mult mai multă emoţie oferită cumpărătorilor, dând naştere unui nou curent de maşini sportive, pe care puteai să le cumperi fără a fi un pilot de cursă sau un fan înrăit al curselor, gata să rabde un tratament asemănător, dar cu care puteai lesne să concurezi în competiţii, dacă tot îţi doreai să simţi adrenalina acestora.

Ediţia din 2018 a lui Concorso d’Eleganza la Villa d’Este a adus câteva exemplare formidabile, ce pot fi încadrate în această clasă filosofică.

1. JAGUAR C-TYPE. Anul 1952.
Motor: 6 cilindri în linie
Cilindree: 3,442 cm cubi
Putere: 210 CP la 4,500 rpm

Şi totuşi acest exemplar a fost deţinut de un pilot de curse, Masten Gregory, cu succese în Formula 1 şi chiar Le Mans în 1965. În primii ani de carieră, totuşi, Masten a alergat acest Jaguar de 210 CP, unul din doar 53 exemplare produse.

2. FERRARI 750 MONZA. Anul 1955.
Motor: 4 cilindri în linie
Cilindree: 2,999 cm cubi
Putere: 260 CP la 6,400 rpm

Ferrari erau mai ales cunoscuţi în acei ani pentru motoarele cu număr mare de cilindri, dar cu volum mic al fiecărui cilindru. Însă şi contrariul era adevărat, întrucât ei lansaseră şi motoare care se aflau la polul opus, cu număr mic de cilindri şi o capacitate pe cilindru foarte mare, ca şi motorul acestui exemplar, de doar 4 cilindri în linie şi o cilindree de 3.0 litri. De fapt, indicele 750 indică volumul unui cilindru, aşa cum se întâmpla în nomenclatura Ferrari a acelor ani. Iar lista de competiţii, la care a participat acest exemplar, e atât de lungă, încât ne-ar lua o veşnicie s-o enumerăm.

3. ASTON MARTIN DB3S. Anul 1955.
Motor: 6 cilindri în linie
Cilindree: 2,992 cm cubi
Putere: 215 CP la 5,500 rpm

Aston Martin a produs doar 31 de exemplare de DB3S între 1953 şi 1955, şi 11 dintre ele au fost livrate unor echipe de motorsport, în timp ce 20 – unor clienţi cu buzunarul mare. Datorită culorilor, e uşor să identificăm unde a ajuns acest exemplar, expus acum la Concorso, culorile sale fiind comune cu echipa de curse a SUA din acea perioadă. Există şi fotografii care au surprins acest exemplar în traficul din San Francisco în primii săi ani de viaţă, între victoriile de competiţii, după care vehiculul a fost o lungă perioadă de timp pensionat, înainte de a fi readus la viaţă.

4. FERRARI 335 SPORT. Anul 1958.
Motor: 12 cilindri în formă de V
Cilindree: 4,023 cm cubi
Putere: 430 CP la 8,000 rpm

Doar 19 exemplare ale modelului Ferrari 335 Sport au fost construite şi astăzi sunt adeseori confundate cu Testa Rossa. Motorul genial putea scoate până la 390 CP, însă versiunea finală, cea adusă la Concorso, a putut fi adusă până la tocmai 430 CP, fiind capabilă de o viteză maximă de peste 300 km/h! Nu e de mirare, deci, să numim acest model gloria supremă a ingineriei Ferrari în epoca motoarelor poziţionate în faţă din istoria sa.

5. FERRARI 250 GTO. Anul 1962.
Motor: 12 cilindri în formă de V
Cilindree: 2,953 cm cubi
Putere: 300 CP la 7,500 rpm

E aproape o ruşine că titlul de cea mai scumpă maşină din lume, dar lui Ferrari 250 GTO în urma multiplelor recorduri la licitaţii, eclipsează motivele pentru care a ajuns la acest renume, iar motivele sunt mult mai curioase. Cele 39 de exemplare, construite în seria Gran Turismo Omologato, în două ediţii, sunt deopotrivă printre cele mai frumoase, dar şi cele mai de succes în competiţii maşini construite vreodată.

6. PORSCHE CARRERA GTS. Anul 1964.
Motor: 4 cilindri boxer
Cilindree: 1,966 cm cubi
Putere: 180 CP la 7,200 rpm

Se zice că acest model a fost ultimul Porsche din acel deceniu, care era construit să fie legal pe drumurile publice, dar avea şi un potenţial enorm pentru competiţie. Vehiculul de aici, spre exemplu, era înmatriculat şi folosit pe drumurile publice, dar în 1964 a participat, între altele, la cursa de 24 de ore de la Le Mans, câştigând în clasa sa! Nu mai puţin remarcabil e şi faptul că acest Porsche cu caroserie din fibră de sticlă aparţine aceluiaşi proprietar, un doctor german, din 1978 încoace!

7. ABARTH 2000 SPORT SE 010. Anul 1969.
Motor: 4 cilindri în linie
Cilindree: 1,946 cm cubi
Putere: 250 CP la 8,200 rpm

„Quattro Fari” – asta era porecla acestui model în anii săi de producţie, datorită celor patru faruri din faţă. A fost o creaţie gândită doar pentru a câştiga curse şi căreia nu i-a prea păsat de nimic altceva, alegând brutalitatea formelor în locul compromisurilor. Astfel, cele 46 de unităţi ale acestui model, care au fost construite, au fost extrem de victorioase în tot soiul de competiţii. Fiind uşoare, şi scoţând 250 CP dintr-un motor de 2.0 litri la acea vreme, rezultatele lor sunt oarecum fireşti.