Reportaj Concorso de Eleganza 2018, ep. 8. Când sexul era sigur şi cursele erau periculoase!

Un fuzelaj subţire. Un scaun şi un volan. Un motor puternic şi un singur obiectiv: să câştigi cursa în care te-ai aventurat. Iar printre altele, riscul de a pieri pe parcursul ei, te pândea mereu, după fiecare viraj. Cam asta însemna să fii pilot în acei ani, să participi în competiţii de motorsport.
Un fuzelaj subţire. Un scaun şi un volan. Un motor puternic şi un singur obiectiv: să câştigi cursa în care te-ai aventurat. Iar printre altele, riscul de a pieri pe parcursul ei, te pândea mereu, după fiecare viraj. Cam asta însemna să fii pilot în acei ani, să participi în competiţii de motorsport.

1. MASERATI 250F. Anul 1954.
Motor: 6 cilindri în linie
Cilindree: 2,494 cm cubi
Putere: 275 CP la 8,000 rpm

Dacă acest monopost de cursă şi-ar spune întreaga istorie a vieţii sale, ne-ar trebui o carte groasă s-o redăm. În 1954 debuta la standul Maserati de la salonul din Paris. Tot el îşi făcea debutul în Grand Prix-ul spaniol rămânând în competiţii până în 1957, fiind pilotat de cei mai renumiţi piloţi ai vremii – Moss, Schell, Behra, Musso, Villoresi şi Fangio. A ajuns mai apoi şi în Monaco Grand Prix, iar cineva ar putea crede că, după o istorie atât de tumultoasă, maşina se bucură astăzi de o pensionare liniştită. Nicidecum! Până acum a luat parte la peste 150 de raliuri istorice!

2. PORSCHE 718/2. Anul 1960.
Motor: 4 cilindri boxer
Cilindree: 1,498 cm cubi
Putere: 150 CP la 7,800 rpm

Lista piloţilor, care au condus acest bolid, e remarcabilă. Maşina şi-a început cariera de curse în Formula 2, apoi a concurat patru sezoane în Formula 1. A fost doar unul din 5 exemplare Porsche 718 construite, însă şi-a atins misiunea de apogeu: în 1961 pilotul de Formula 1 Giancarlo Baghetti a câştigat Coppa Italia la volanul ei. Totuşi, accidentul fatal al lui Carel Godin de Beaufort din etapa de antrenamente din 1964, pe Nurburgring, cu acest model, i-a pus capăt carierei sale de motorsport.

3. LOTUS 21. Anul 1961.
Motor: 4 cilindri în linie
Cilindree: 1,499 cm cubi
Putere: 165 CP la 7,700 rpm

Campionul de Formula 1 Jim Clark a avut un an excelent în 1962, la Spa-Francorchamps. Dar prima sa victorie în Formula 1, dânsul a avut-o câteva luni mai devreme la volanul acestui bolid Lotus 21. De fapt, acest bolid l-a ajutat să urce pe podium tocmai 4 ori în cursele de Formula 1!

4. B.R.M. P-180. Anul 1972.
Motor: 12 cilindri în formă de V
Cilindree: 2,998 cm cubi
Putere: 450 CP la 11,200 rpm

B.R.M. era văzut în acei ani ca răspunsul britanic la Ferrari în Formula 1. Micuţa companie britanică îşi construia monoposturile în întregime, inclusiv motoarele şi transmisia, la fel cum făcea şi concurentul din Maranello. B.R.M. avea însă reputaţia unei inginerii extrem de complicate, date de un motor boxer în 16 cilindri, care însemna, de fapt, două motoare boxer a câte 8 cilindri, montate în două etaje. În 1967 acel motor a fost înlocuit de un V12, prezent şi pe acest bolid, cu care pilotul Jean-Pierre Beltoise a obţinut ultima victorie în Formula 1 pentru B.R.M., în 1972.

5. TYRELL P34. Anul 1977.
Motor: 8 cilindri în formă de V
Cilindree: 2,993 cm cubi
Putere: 480 CP la 10,600 rpm

Cu siguranţă Tyrell P34 e unul din cei mai spectaculoşi bolizi de cursă din toate timpurile. Măcar şi pentru faptul că are trei punţi şi şase roţi şi a fost admis de creatorii săi să participe astfel în cele mai crunte bătălii. Şi Tyrell n-a fost deloc modest în rezultatele obţinute în Formula 1 – o victorie dominantă pe primele două locuri, alte şapte locuri secunde şi un total de 14 finalizări pe podium în doar două sezoane sunt cifre de invidiat pentru orice producător. Acest exemplar – al cincilea din cele 7 produse, a fost pilotat de Ronnie Peterson. Iar la Concorso bolidul a fost condus de un şofer experimentat, întrucât proprietarul lui e Pier Luigi Martini, el însuşi un pilot de Formula 1, care a concurat în 119 curse între anii 1985 şi 1995.

6. ALFA ROMEO 182. Anul 1982.
Motor: 12 cilindri în formă de V
Cilindree: 2,992 cm cubi
Putere: 540 CP la 12,000 rpm

Un scenarist de film ar fi numit acest Alfa Romeo 182 drept eroul tragic al Formulei 1 din 1982. La doar 3 ani de la revenirea Alfa Romeo în Formula 1, echipa italiană spera să-şi continue trendul ascendent în 1982, însă o serie lungă de defecte minore permanente nu permiteau piloţilor acestui bolid să-şi încheie cursa, deşi modelul era unul din cele mai rapide din competiţie. În 6 din 16 curse, ambele exemplare ale acestui bolid n-au mai ajuns la final, în alte 7 – doar unul reuşea să atingă finalul. Cea mai dramatică situaţie a fost pe 23 mai la Monaco, când pilotul De Cesaris, care conducea cursa cu acest bolid din imagine, a rămas fără combustibil în ultimul tur. Şi-a împins maşina pe jos, terminând al treilea şi a ajuns pe podium, cu un gust amar al victoriei ratate pe ultima sută de metri...

7. MCLAREN MP4/2B. Anul 1985.
Motor: 6 cilindri în formă de V, turboaspirat
Cilindree: 1,499 cm cubi
Putere: 850 CP la 12,000 rpm

Acest bolid marchează cea mai de succes epocă McLaren în Formula 1. Cu acest bolid McLaren şi-a adjudecat trei titluri la piloţi şi două titluri de constructori între 1984 şi 1986. Exemplarul din imagine a fost pilotat de Alain Prost în 9 din 16 curse din 1985, obţinând 4 victorii şi 3 clasări pe a 3-a poziţie, ajutându-l pe Prost să devină primul francez care a câştigat vreodată marele titlu în Formula 1. Nu e de mirare, la performanţele nebune ale motorului turboaspirat de doar 1.5 litri de origine Porsche, care scotea până la 850 CP la tocmai 12,000 rpm!
0
3,097
GALERIE FOTO (56 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (1 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!