site, tot ascultând piese la un sistem audio high end de interior, alegând albumele care ar merita incluse în acea ediţie. Savuram sunetul excepţional de bun, care reproducea fiecare detaliu al ambianţei acustice.
Apoi, am urcat în Mercedes-Benz C-Class, mi-am conectat telefonul şi am pus continuarea albumului pe care-l savurasem anterior, pentru a-l asculta în timp ce conduc. În maşină sunetul era scos nu de sistemul audio de top al acestui model, ci de cel mediu, care e oricum extraordinar de bun. Conduceam şi-mi ziceam ce sunet bun, totuşi, are Mercedes-ul ăsta!
Maşinile din zilele noastre, datorită izolării fonice mult mai bune, datorită materialelor moi de la interior, dar şi datorită colaborării cu nume majore din industria acustică, reuşesc să-ţi ofere experienţe audio demne de cele mai exigente urechi. În acel moment, m-am întrebat, scurt, cum ar fi să ascult acum aceeaşi piesă nu în C-Class-ul pe care-l conduceam, ci în modelul de top al mărcii germane, într-un S-Class proaspăt actualizat...
Apoi, seara, am deschis poşta electronică şi am primit un mesaj promoţional de la Montreux Jazz Festival cel mai renumit festival de
jazz din jumătatea asta a lumii numită, geografic, emisferă. Admiram festivalul ăsta de prin adolescenţă, că există de prin anii 50 ai secolului trecut, cu mult înainte de a mă fi născut eu sau de a fi înţeles ce-o mai fi şi jazz-ul ăsta. Visam să merg vreodată, cândva, cel puţin la un concert al festivalului. Zic cel puţin la un concert pentru că în prezent festivalul ţine cam 3 săptămâni şi în fiecare zi au loc câte 3-4 concerte paralel, în locuri diferite şi e imposibil să le prinzi pe toate, mai ales că pe lângă jazz mai vin nume şi din alte lumi muzicale. Fusesem anterior în Montreux prin trecere şi vizitasem şi renumita cafenea Montreux Jazz Club,