Cei care vor întâi să vadă filmuleţul sunetelor din mişcare, colectate cu Mercedes-Benz S-Class, pot rula întâi în josul acestei pagini, pentru a savura creaţia bucătarului nostru de imagini. Tuturor celorlalţi, însă, le sugerăm să lase video-ul de mai jos la desert, după lectura articolului şi savurarea imaginilor fotografice.
A doua zi după concertul celor de la Deep Purple, Montreux încă roia de muzică şi pasionaţi de ea, veniţi din toate colţurile lumii pentru un eveniment cu totul deosebit. Până şi cei ce nu pot să plătească banii unui bilet au şansa să audă muzică bună, pentru că în parcul de lângă Stradivarius Hall, e montată o scenă în aer liber, unde dau concerte mulţi jazz-işti buni, unii dintre ei începători, alţii în dorinţa de a fi aproape de publicul mai larg şi mai simplu. Şi apoi, mai sunt şi muzicienii de stradă şi, pe oriunde te învârteşti prin centrul micuţului orăşel, auzi câte-o partitură de muzică, câte un ritm intrigant. Montreux musteşte de muzică în această perioadă. Montreux musteşte de sunete, pe care noi nu le puteam rata.
A trebuit să ne mai mişcăm prin orăşelul boem cu S-Class-ul nostru uriaş de lung, iar ampatamentul său mărit ne-a şi dat mici probleme la un moment dat. Am staţionat pe un loc de parcare, am plătit parcarea, dar distanţa mare dintre roţi făcea ca maşina să depăşească, poate cu vreo 10 cm, limitele desenate pe asfalt ale spaţiului de parcare. Era ultimul loc într-un rând. Peste vreo 5 minute, a apărut şi un agent elveţian, care să ne dojenească pentru maşina care nu încăpea în liniile marcajului. Scuza că aşa e maşina, cam mare, n-a ţinut, aşa că a trebuit să-i promitem că în 3 minute nu vom mai fi acolo. Mare limuzina.
I-am zis lui S-Class să ne ducă apoi la înălţimea munţilor. Şi când spunem „i-am zis”, exact asta avem în vedere – am apăsat butonul comenzilor vocale de pe volan şi i-am spus „Navigate to Les Giettes”. Elveţia, fireşte, nu duce lipsă de munţi, iar noi aveam câteva zile în faţă să explorăm liniştea la mare altitudine.
Erau zile de vară răcoroase, cu nori grei de ploaie, care ne pândeau de după piscurile montane. Totuşi, în liniştea drumurilor pustii de aici, dacă apucai să staţionezi un pic, puteai auzi şi ciripitul păsărilor, şi vântul ce se strecura printre pietre şi copaci. Aşa stătea Alex, cu camera în mână şi doar din când în când sunetul dulce al unui motor cu 6 cilindri condimenta liniştea naturii de aici cu iuţelea ingineriei motorizate, în timp ce trecea pe alături.
Şi n-aş greşi să spun că toate sunetele scoase de maşina asta poartă amprenta perfecţiunii. De la deschiderea uşii şi apoi închiderea ei cu funcţie soft-close până la deschiderea şi închiderea geamurilor, de la tragerea manivelei de lângă volan, ce operează cutia de viteze până la operarea rotulei centrale, care produce câte un click discret la fiecare pas pe care-l trece – toate sunt parcă special create pentru a-ţi sugera calitate dusă până la perfecţiune. Or, sunetul trădează consistenţa şi calitatea, de fapt. Iar dacă ajungi să apeşi butonul de pornire a motorului şi să auzi zumzetul perfect echilibrat al celor 6 cilindri, ori dacă ajungi să-i mai şi alergi cu intensitate, înţelegi că toate sunetele astea sunt parte a impresiei pe care o obţii la bord şi de consistenţa lor depinde, de fapt, plăcerea călătoriei. Mercedes-Benz S-Class e o maşină care-ţi face apel la simţuri. Mercedes-Benz S-Class e o maşină a perfecţionismului acustic. Până şi ploaia de munte sună bine când eşti în habitaclul acestei limuzine...
Într-una din zile eram la vreo 2 mii de metri altitudine, la un capăt de drum montan, ce sfârşea în curtea unui popas, un soi de han cu restaurant. Alături se deschidea priveliştea ameţitoare spre o vale imensă, doar că noi eram mai sus ca norii, iar ei se încăpăţânau se ne astupe priveliştea magnifică spre valea montană, pe marginea căreia ne aflam. Liniştea de aici, de la înălţimea culmilor lumii, e altfel decât cea de jos, de la altitudine normală. Auzi şi vântul culmilor jucând în jurul tău, dar de jos, parcă asemeneni unui ecou, auzi sunetele vieţii în tempou accelerat. De aici, de sus, dintr-una din culmile acestei lumi, îţi priveşti S-Class-ul magnific şi priveşti tabloul larg al acestei lumi, dintr-o altă perspectivă. Nu vezi doar strada de lângă tine, nu vezi doar orăşelul în care te afli, ci vezi toate piscurile odată, vezi întreaga vale, vezi întreaga linie a orizontului şi conştientizezi iremediabil că lumea trebuie văzută din mult mai multe ipostaze pentru a fi înţeleasă.
Am lăsat maşina parcată aşa, un pic oblic, în această culme pustie a lumii şi am intrat în restaurantul la fel de pustiu de alături. Familia de proprietari tocmai îşi lua prânzul. I-am întrebat dacă am putea bea o cafea fierbinte pe aici. Peste câteva clipe, în această pustietate izolată, un aparat Astoria producea una din cele mai bune cafele espresso băute în toată călătoria asta a sunetelor. Ca să vezi, unde poţi descoperi uneori perfecţiunea!...
Dimineţile în hotelul nostru de bon ton de lângă Montreux fuseseră puţine la număr, dar ne-au alintat cu nişte privelişti de poveste. Puteam deschide geamul pentru a admira lumina şi liniştea răcoroasă a unui răsărit de soare peste lacul Leman. Alex nu putea să nu surprindă liniştea acestor sunete în nişte imagini frumoase. De cealaltă parte a lacului e Franţa, însă, în rest, chiar şi munţii din depărtare, dinspre est, de unde răsărea şi soarele, sunt tot Elveţia.
Au fost zile în care am înaintat prin furtuni la bordul lui S-Class. Se întâmpla tot prin Elveţia, de părea că valurile de căldură continentală ocolesc această ţară protejată de înălţimile Alpilor. Şi cu cât numărul zilelor de călătorie creştea, uitasem deja ce mai înseamnă să folosim rotula aia centrală pentru muzică sau navigaţie. Comenzile vocale au devenit atât de obişnuite pentru S-Class încât au ajuns repede o normalitate. Pe fundalul lor, să mişti rotula centrală vreo douăzeci de paşi pentru fiecare literă părea la fel ca şi cum te-ai fi aşezat acum în faţa unei maşini mecanice de scris şi ai fi început să dactilografiezi o telegramă, în loc să trimiţi un mesaj printr-o aplicaţie de chat.
Cât de repede au mai evoluat automobilele astea în ultimii ani! Ne plângem uneori că preţurile cresc enorm de mult de la o generaţie la alta, dar adevărul e că standardul de „normalitate” în dotările lor a crescut cu paşi giganţi şi ceea ce era o inovaţie de viitor acum 4 ani, azi pare o normalitate neapărat necesară, iar ceea ce la început îţi pare science-fiction pe o asemenea maşină, îţi intră rapid în uzanţa cotidiană, încât ajungi să te întrebi cum ai putut trăi fără asta până acum...
Din fericire, maşina asta aduce delicii şi pentru cei care mai vor din când în când să se dedea unor plăceri trupeşti de condus super dinamic. Există un regim Sport, care rigidizează suspensia şi acutizează reacţiile maşinii, iar motorul ăla genial de sub capotă poate face ta-a-a-are multe când îl pui la treabă pe nişte serpentine alpine! Într-atât de interesant e comportamentul acestui Mercedes-Benz S-Class S 450 4MATIC, încât ne-am gândit că-i vom bucura pe toţi pasionaţii de motoare şi picanterii tehnice cu o relatare dedicată senzaţiilor de condus, publicată ca un test drive peste câteva zile. Acolo vă vom spune totul despre mecanică, inginerie, consum, senzaţii de condus şi chiar şi mici critici obiective aduse acestei limuzine.
Drumeţia noastră acustică s-a încheiat cu o multaşteptată seară însorită, după multe zile înnorate. Eram din nou în Germania şi alesesem să facem nişte kilometri pe drumuri absolut pustii, în afara autostrăzilor de mare viteză. Din fericire, am nimerit în nişte locuri superb de frumoase, cu drumuri înguste şi pustii, scăldate de soarele de apus.
Din sistemul audio Burmester al lui Mercedes-Benz S-Class se auzea melodia principală a Montreux Jazz Festival din acest an – Liquid Spirit, de Gregory Porter – o melodie plină de viaţă, perfectă pentru un asemenea condus cu soare de apus. Conduceam, de această dată cu controlul deplin asupra maşinii, şi băteam cu degetele ritmul în volanul lui S-Class. Era scena unei seri perfecte la volan. Eram la volanul unei maşini perfecte.
Raţional vorbind, ştiu că e întotdeauna loc de mai bine şi mai recunosc, evident, că sunt o mulţime de maşini extraordinare în lumea asta, de tot soiul de mărci. Dar sedanurile astea Mercedes-Benz au ceva în ele, care te cuceresc emoţional şi te trag în lumea lor. The Best or Nothing poate suna ca un slogan de marketing steril pentru unii, dar adevărul e că la bordul unei limuzine ca S-Class simţi că filosofia asta e respectată prin fiecare mic detaliu, prin fiecare sunet pe care-l scoate maşina, prin fiecare experienţă pe care o obţii, fie că eşti la volan, fie că eşti purtat pe bancheta din spate.
Iar bucătarul nostru de imagini, Alex, v-a pregătit şi desertul acestei experienţei, video-ul de mai jos. Şi, ca orice creaţie dintr-o bucătărie de bon ton, filmuleţul de mai jos nu vine în porţii lungi, ci într-una scurtă şi discretă, de puţin peste 2 minute, însă promite să vă delecteze prin gustul sunetelor şi imaginilor. Poftă mare! Ah, pardon, vizionare plăcută! Şi ne revedem la un test drive tehnic ca la carte cu S-Class în zilele următoare!
