Cei mai mulți dintre noi știu probabil cum funcționează sistemul de frânare cu disc.

După apăsarea pedalei de frână, cilindru principal pompează lichidul de frână în jos spre etrierul de frână, unde unul sau mai multe pistoane apasă cele două padele şi mulţumită forţei de frecare maşina încetineşte. Simplu și efficient nu?

Dar cum funcţionează sistemul de frână cu tamburi ?

Folosirea acestor tehnologii mai arhaice de frânare este, fără îndoială ceva mai puțin cunoscut, ţinând cont de faptul că utilizarea acestora a scăzut de-a lungul anilor, fiind instalat pe mașini mai ieftine, cu motoare
mici şi slabe.

Procesul începe la fel, cu lichidul
de frânare care se îndreaptă
spre cilindru principal.

În locul unui etrier, fluidul de frână
intră într-un dispozitiv denumit
cilindrul de frână, situat în interiorul tamburului
de frânare din fontă.

Lichidul împinge două pistoane în interiorul cilindrului, forțând perechea de saboţi să acţioneze asupra suprafeţei din interior a tamburului de frână.

Deoarece tamburul este atașat la butuc, forţa de frecare generată apoi încetinește rotația roții.

O prujină așezată între cele două pistoane și una între saboţi, asigură că totul revine la poziția inițială odată ce pedala de frână este eliberată.

Deoarece saboţii acţionează pe toată suprafaţa interioară a tamburului, forța de frânare generată de o frână cu tambur este mai mare decât cea a unei frâne cu disc de aceeași dimensiune.

Sistemul de frâne cu tambur, prin urmare, este mai uşor, şi mai ieftin în producţie decît acel cu disc.

Sistemul de frână cu tamburi însă nu este aşa de eficient la capitolul răcire, din cauza mecanismului său de tip

închis el este mult mai tare supus riscului de supraâncălzire decât cel
cu disc.

În ciuda faptului că mecanismul de frână cu tamburi este mai durabil decât cel cu disc, în acelaşi timp e şi mai capricios la întreţinere, motiv din care producătorii de maşini contemporani, folosesc sistemul de frână cu disc.

Ion Pantea