Pagina principală
Anunţuri auto
Cumpăr vând
Ştiri
Teste drive
Automobile noi
Club
Magazin auto
Service A-Z

(VIDEO) Road trip cu Skoda Karoq, Ep. 3: Cum am regretat că n-am ascultat sistemul de navigare şi cum ne-am convins că n-avem nevoie de maşină în inima oraşelor

Aşa cum vă spuneam în relatarea anterioară a road trip-ului nostru de familie cu Skoda Karoq, popasul din Kitzbuhel, Austria, nu era unul lung, doar de o zi, şi aia pentru că fusesem extrem de impresionaţi când am fost într-o călătorie anterioară astă primăvară şi am vrut să o revizităm în format de familie. Skoda Karoq redacţională indica o eficienţă bună până la această zi, iar următoarea destinaţie era una nu prea îndepărtată ca distanţă, unde urma să îmbinăm utilul plăcutul – adică nişte sarcini de muncă, cooptate cu câteva zile de staţionare în acelaşi oraş, pentru o parte mai urbană a road trip-ului nostru de familie. Urma să ne îndreptăm spre oraşul Zurich din Elveţia, traversând o porţiune de Austria, apoi micuţa ţară pe nume Liechtenstein, după care vreo sută de kilometri prin Elveţia, în partea ei estică. Totul pe o distanţă totală de ceva mai puţin de 400 km.
Aşa că, la drept vorbind, ştiind cât de uşor pot fi făcuţi 400 km pe autostrăzi europene cu un automobil modern, nu ne-am grăbit să ne pornim cu noaptea-n cap. Am luat un dejun târziu şi lung, savurând hotelul austriac la care eram cazaţi, cu vizor la grădina uriaşă ce se aşternea în faţa noastră, condimentată cu munţii înalţi de pe fundal. Apoi ne-am zis să facem o incursiune şi prin centrul pietonal al Kitzbuhel-ului, care s-a dovedit a fi cât se poate de primitor. Am găsit şi un restaurant italian numai bun pentru un prânz scurt, unde pastele delicioase porneau de pe la vreo 7-8 euro de chipiu, în ciuda renumelui orăşelului de staţiune scumpă. Vara, însă, când nu se schiază, Kitzbuhelul devine mai tangibil în preţuri.

Am parcat anterior Skoda Karoq aproape de centrul pietonal, introducând monede pentru vreo oră şi jumătate, maxim cât se putea de altfel. Se putea sta mai mult parcat, dar trebuia să revii la aparat pentru a mai adăuga monede. Asta am făcut, pentru a ne asigura că ne rămâne timp şi de o îngheţată şi o cafea pregătită bine înainte de drum. În oraşele astea chiar e mai bine să parchezi undeva maşina şi să explorezi totul pe jos!
Am mai stat vreo 20 de minute în aşteptare în maşină, cu motorul pornit, după care am putut să pornim, în sfârşit, spre destinaţia noastră. Era deja trecut de ora 14:00. N-a durat prea mult să ajungem din Kitzbuhel spre Worgl, după care să mergem pe autostrada A12 spre Elveţia.

E o autostradă destul de restrictivă ca limită de viteză însă. Deşi, teoretic, pe majoritatea sectoarelor se poate merge cu până la 130 km/h, pe foarte multe segmente stau aproape în permanenţă limite electronice la 100 km/h, motivate de restricţii ecologice. Tot aici există şi un tunel cu plată, pentru care trebuie să mai scoateţi vreo 9 euro din buzunar. Fireşte, se acceptă şi plăţile cu cardul.

Există şi zone în care autostrada trece în drum mai îngust, extraurban, iar limitele de viteze scad şi mai mult. Aşa că ritmul nostru de înaintare cu Skoda Karoq din această zi era unul cât se poate de negrăbit, ceea ce avantaja cifra de consum de astăzi, în ciuda staţionării noastre de 20 minute cu motorul pornit şi Kitzbuhel.
Ne apropiam deja de Feldkirch, ultimul orăşel din Austria, iar asta însemna că trebuia neapărat să facem plinul, or, în Elveţia dieselul e cu mult mai scump, fiind chiar mai scump ca benzina. Căutam să oprim la un OMV, în spiritul parteneriatului nostru cu Petrom Moldova din această călătorie. Însă pe traseul nostru nu se arăta nici un OMV, iar timpul ne cam presa deja. Aşa că am intrat pur şi simplu la ultima staţie de alimentare din Austria, de dinainte de Liechtenstein, şi am făcut plinul. Dacă e să ne gândim bine, e prima dată când Skoda Karoq primeşte un alt diesel decât unul Petrom sau OMV.

Ne-am uitat la calculatorul de bord, la cifrele acestei zile. Aveam 247 km parcurşi şi o medie reală de 5.3 litri/100 km! Pentru un SUV, cu tracţiune 4x4, cu 3 oameni la bord şi portbagajul plin de genţi! Şi e un consum înregistrat cu acel combustibil de mai devreme de la Petrom şi OMV. Acum, odată ce-am făcut plinul, maşina de arăta o autonomie de 970 km. Apropo, pe display imaginea lui Karoq e cu atât mai îndepărtată de imaginea pompei, cu cât autonomia e mai mare.
A urcat micuţul Liechtenstein, pe care l-am traversat destul de repede, chiar dacă a mai trebuit să facem o mică ocolire din cauza unor reparaţii.

În Elveţia, ne-am aciuat îndată pe autostrăzile ei, iar aici Karoq ne-a amintit că viteza admisă e de 120 km/h, nu 130 km/h. Din practica anterioară, în Elveţia e destul de util să foloseşti limitatorul de viteză sau cruise controlul ca să nu depăşeşti cumva aceste limite. Am făcut-o şi cu Karoq.

La un moment dat, sistemul de navigaţie a lui Skoda Karoq ne spune că a identificat o situaţie de ambuteiaj de autostradă înainte şi ar fi bine să-l ascultăm şi să o luăm pe o ocolire. Era pentru prima dată când sistemul de navigare al maşinii ne anunţă despre o informaţie de trafic în timp real şi nu ştiam cât de actuală a aceasta, dacă sistemul comunică într-adevăr bine, având undeva pe fundal ideea că maşina e cumpărată din Moldova, parcă n-am achitat nimci suplimentar pentru vreun serviciu de informaţii din trafic, parcă maşina nu era conectată la internet în Elveţia, unde roamingul de date e extrem de scump...
Ne-am zis că vom urmări cum se va arăta traficul în faţă şi vom vedea dacă e vreun semn de ambuteiaj. Când am ajuns la locul în care trebuia să facem dreapta ca să ieşim de pe autostradă şi să începem ocolişul, nu se vedea nici un ambuteiaj în faţă. Nici un semn nu prevestea probleme de trafic. Aşa că ne-am zis că probabil e o informaţie expirată deja, şi-ar fi bine să mergem înainte.

Primul kilometru de mai departe l-am mers uşor, fără trafic dificil. Însă după aia am dat şi de un ambuteiaj uriaş, în care a trebuit să staţionăm, apoi şi să înaintăm încet. Deci sistemul de navigare a lui Skoda Karoq comunică în timp real cu informaţiile de trafic, indiferent de conexiunea voastră la internet, iar acest informaţii sunt cu adevărat relevante.
Ne-am învăţat lecţia stând în trafic şi înaintând încet. Apoi, am şi scăpat de el, îndreptându-ne mai departe spre Zurich, prin peisaje tot mai frumoase. La un moment dat, pe dreapta aveam şi lacul Zurich-ului, de acolo de unde începe el, de la câţiva zeci de kilometri depărtare de oraş. Sunt nişte locuri în care orice clipă de condus e înălţător de plăcută, datorită peisajelor din jur, datorită drumului lins ca unul de perfecţiune a carosabilului şi datorită faptului că inevitabil ajungi să-ţi spui că ai mare noroc să te afli aici şi acum. Iar Skoda Karoq e una din acele maşini care se conduce atât de uşor şi confortabil, încât gândurile te pot năpădi foarte repede.

Am ajuns spre seară şi în Zurich, cu un consum global în scădere de la 6.2 la 6.1 litri/100km, iar aici ne-am dat seama că avem de-a face cu un oraş, care nu prioritizează deloc maşinile. Piste de biciclete, benzi şi şine pentru transport public şi doar abia-abia câte o bandă pentru automobile, arareori câte două, iar pe deasupra şi nişte semafoare care ţin culoarea verde pentru maşini doar câteva secunde. În oraşul ăsta fie conduci încet, defilându-ţi Ferrari-ul către ceilalţi bancheri ce-şi savurează cafeaua la tesasă, fie-ţi laşi maşina parcată undeva şi mergi pe jos sau foloseşti transportul public impecabil. Şi ştiţi, nici chiar unui automobilist convins ca mine lucrul ăsta nu i se mai pare greşit. Ba dimpotrivă. Pentru că după câteva zile petrecute într-un asemenea oraş, îl simţi ca un oraş creat pentru oameni, iar oamenii, totuşi, sunt mai importanţi decât maşinile.
Am parcat Skoda Karoq într-o parcare subterană a Zurich-ului, am revenit la ea peste o zi doar ca să mai iau o geantă. Abia peste 3 zile, când s-a încheiat şederea noastră în acest minunat oraş elveţian, am urcat din nou la volan, să pornim deja spre alt punct cardinal al busolei – spre Balcani. Dar atât timp cât am stat în Zurich, nu ne-am atins de automobil şi de volan. Am mers pe jos câte vreo 10-15 km pe zi. Am savurat oraşul vechi, lacul, într-una din zile chiar ne-am cumpărat şi câte un abonament de 24 ore la tramvai, a câte vreo 8 franci bucata pentru maturi. Şi nu am simţit nevoia automobilului. Ba chiar fără el ne-am simţit mai liberi pe aici, fără grija unui loc de parcare şi a unei taxe limitate în timp, fără grija traficului. Da, în asemenea oraşe europene, atât timp cât circuli în interiorul lor, chiar nu prea ai nevoie de automobile. Acum sigur că elveţienii au cam cu toţii maşini, pe care şi le dezlănţuie pe traseele alpine, că au unde, dar ideea e că nimeni nu se sinchiseşte să folosească tramvaiul prin oraş. Poţi vedea în ele şi un muncitor la market, şi un bancher renumit al oraşului. Poate am putea lua şi noi câte ceva din acest exemplu?
Ei, dar aici e cazul să vă spunem şi un „pe curând”, invitându-vă să vedeţi şi scurtul VLOG de mai jos şi spunându-vă că în episodul următor întoarcem deja spre sud şi sud-est şi mergem spre marile peripeţii balcanice!
0
1,847
GALERIE FOTO (13 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (2 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!