Ziua 1 în Moldova Hybrid Electro Maraton: Cum a fost? (VIDEO)

Dimineaţa, pe răcoare, toate maşinile începuseră a veni una câte în parcarea unui centru comercial din Chişinău, unde a fost inaugurată acum doi ani prima priză electrică pentru automobile din ţara noastră. Împărţisem maşinile expediţioniştilor, pentru ca aceştia să le poată încărca fie pe la casele lor, fie pe la birourile lor. Nissan Leaf, pionerul electromobilelor moderne, îl lăsasem chiar în parcare, pe noapte, pentru a-l încărca la maxim.

Aproape toate maşinile erau încărcate la maxim, cu excepţia lui Renault Zoe, căruia îi lipseau câteva procente din cauza lipsei de timp, or, Dan, colegul nostru care-l luase acasă, fusese implicat pe parcursul nopţii şi în logistica de organizare, fiind nevoit să se mai şi deplaseze cu ea. Dar, graţie autonomiei totale de peste 300 km în viaţa reală a lui Renault ZoE, şi a unei distanţe de aproximativ 125 km pe care o aveam de parcurs în prima zi, nu ne făceam nici cea mai mică grijă de ZoE. E cel mai modern electromobil de aici, cel mai avansat tehnologic, astfel încât nu-ţi mai dă obişnuita anxietate a autonomiei scurte a electromobilelor ceva mai de demult.

De Fiat 500e ne făceam griji pentru că, fiind roşu şi drăguţ, a fost solicitat de mai multe ori de jurnalişti pentru mici tururi de dimineaţă pe străzile adiacente, iar autonomia totală a modelului e mai limitată.

Hibrizii cu încărcare de la priză – Volvo XC60 T8 şi Mitsubishi Outlander PHEV – au fost vedetele explicaţiilor tehnice datorită funcţionalităţilor lor avansate şi datorită puterii impresionante, în cazul lui Volvo. Ambii erau cu energia stocată pentru ceea ce avea să urmeze.

City Quest, sau provocarea urbană.

După vreo două ore în care am fost onoraţi să comunicăm presei toate picanteriile aventurii care tocmai luase startul prin Moldova, a venit timpul şi să pornim la drum. Iar drumul primei jumătăţi de zi trecea exclusiv prin capitală.

Ştim cu toţii că electromobilele, ba chiar şi hibridele, sunt mult mai eficiente în mediul urban, tocmai de asta ne-am gândit să le oferim o primă provocare în jungla urbană. Ne-am zis să facem un tur al celor mai mari sectoare ale capitalei. Am deschis harta Chişinăului, iar ochii ne-au fugit în zone mai puţin explorate de traficul obişnuit, cu denumiri de străzi ce ne aminteau de oraşele europene – str. Milano, str. Paris. Hai să le explorăm noi astăzi!

Am început cu inima Chişinăului, traversând în totalitate bd. Ştefan cel Mare. Spre deosebire de un automobil obişnuit, aceste hibride şi electrice se simt în apele lor când stau la semafoare sau în ambuteiaje, pentru că motoarele lor nu funcţionează în gol, doar pentru a aştepta culoarea verde a semaforului. Ceea ce ucide orice urmă de eficienţă pentru un motor cu ardere internă, e inofensiv pentru aceste automobile cu propulsie inovativă.

Aventurierii noştri sunt tare dornici de rezultate maxime, însă, aşa că Dan, spre exemplu, de la Renault ZoE, s-a gândit să economisească energia care ar fi folosit-o sistemul de climatizare pentru încălzire, până când ne-a transmis prin staţia radio „prieteni, îmi cam îngheaţă picioarele, eu cred că pornesc căldura”. „Demult trebuia s-o faci Dane, mai ales cu Renault ZoE! Trateaz-o ca pe o maşină absolut normală, ai o baterie imensă de 41 kWh, ai rezerve uriaşe de autonomie!”. Peste vreo 10 minute distanţă, fruntea lui Dan era mult mai descreţită, iar barba îi afişa tot mai des zâmbete fericite.

Până şi un hibrid ca Ford Mondeo a putut să scoată un consum de vreo 4-5 litri la sută în mediul urban! Anatol era cel care urcase iniţial la volanul maşinii, iar el ştia deja că poate trata Mondeo ca pe o maşină absolut uzuală, făcând uz la maxim de dotările de confort din habitaclu.

Despre Sergiu şi Toyota sa Prius, pe care o exploatează în fiecare zi, e de prisos să mai spunem că aceasta era tratată ca o maşină absolut obişnuită, iar de la un proprietar ca Sergiu, care o cunoaşte tehnic atât de bine, te poţi aştepta şi la o eficienţă bună.

Volvo XC60 şi Mitsubishi Outlander PHEV erau cei care jucau paralel în două tabere, comportându-se deocamdată ca nişte electromobile curate, făcând uz de bateria lor pentru a se deplasa pur electric. Şi dacă vreo 40 km de autonomie electrică vă pot părea relativ puţini, atunci aflaţi că ieri, după ce-am traversat aproape toate sectoarele – Centru, Buiucani, Centru, Botanica, Ciocana şi ajunsesem aproape de Râşcani, aveam doar 32 km parcurşi. Deci, pentru un oraş ca al nostru, cu asemenea modele s-ar putea circula aproape numai electric!

Dar ce făceau celelalte electrice ale noastre în mediul urban? Se descurcau de minune de fapt. Poate vă aşteptaţi să vă spunem că sunetul acesta e ciudat, sau că se simt ciudat în condus? Nu, deloc! Se simt ca nişte maşini absolut normale, plăcute, iar deosebirile tehnice, pe care le au, devin repede o particularitate plăcută de exploatare pentru cel de la volan. În felul în care mergeam noi acum, promisiunea de autonomie a lui Kia Soul, Nissan Leaf şi Fiat 500e era chiar mai mare decât datele lor oficiale! Iar în cazul lui Fiat 500e, dacă apeşi puternic pedala acceleraţiei la start, roţile acestuia pot chiar şi şuiera în demarare! Kia Soul Electric poate de asemenea rupe acceleraţiile la start, iar Nissan Leaf are un caracter niţel mai temperat, dar care poate fi de asemenea trezit uşor la episoade de halop. Heh! Cine a zis că o electrică trebuie să vă priveze de plăcerea unui condus antrenant?

După ce-am făcut turul complet al oraşului, ne-am oprit la un popas de amiază. Parcursesem cam 50 km şi mai aveam vreo 75 în faţă. Nissan Leaf indica cea mai mică autonomie, dar asta şi pentru că cel de la volanul lui avusese o poftă neastâmpărată de a-i explora acele capacităţi dinamice maxime de care e capabil. Teoretic, autonomia rămasă ne-ar fi ajuns oricum, dar am decis ca, în timp ce luăm o gustare, să ducem Nissan-ul până la o priză puternică publică din apropiere, pentru a-l mai alimenta niţel.

Când am fost să-l luăm, eram cu toată coloana. Am decis să-i oferim vreo 10 minute de încărcare rapidă şi lui Fiat 500e, doar ca să fim siguri că nu ne vom pomeni fără autonomie în afara oraşului. Kia Soul indica o autonomie cu rezervă mare. Renault ZoE ar fi putut face totul dublu în această zi, faţă de alte electromobile! Un fel de double power, dacă vreţi!

Mercedes-Benz B-Class este cel mai discret, dar am rămas profund impresionaţi de treaba pe care o face. Are o forţă de împingere la acceleraţie impresionantă, însă n-o iroseşte niciodată în şuierături ştrengare de asfalt. E mai sobru, dar îşi face treaba de minune. Autonomia sa, deşi teoretic nu se deosebeşte foarte mult de cea a lui Kia, Nissan sau Fiat, pare să se consume mult mai încet în viaţa reală, mult mai apropiat de ce se declară teoretic. Să fie oare explicaţia în substratul său tehnic, izvorât în mare parte de la Tesla? O fi. Cert este că maşina asta încă ne va impresiona cu siguranţă pe parcursul expediţiei!

Iar eu am condus ieri în mediul urban Volvo XC60 T8 Plug-in Hybrid şi cred că am exclamat de vreo 5 ori cel puţin că e o maşină absolut extraordinară! Se simte extraordinar de rafinată în ţinuta sa de drum, la diferenţă uriaşă faţă de XC90 T8, spre exemplu, testat de mine acum vreo 2 ani. Se simte că tehnologia şi experienţa celor de la Volvo s-a maturizat, iar acum avem un produs integru absolut extraordinar! Cu vreo 400 CP sub capotă! Vă daţi, deci, seama de unde vin excalamţiile alea repetate de la volan!

Moldova Hybrid Electro Maraton, în afara oraşelor

Dar venise timpul să ieşim în afara oraşelor, iar eu mi-am zis să continu condusul pe nota hibridelor cu încărcare de la priză, aşa că am trecut la volanul lui Mitsubishi Outlander PHEV, model care e atât de ingenios şi complex tehnologic, încât s-ar putea scrie o întreagă carte despre el. E un mic mai nipon la designul interior, dar toată alura lui super hi-tech te captivează repede în lumea lui şi în scurt timp începe să te fascineze.

Numai indicatorul ăla ce aminteşte de turometru cât face, tot indicându-ţi în ce regim curent de propulsie te afli şi cât foloseşti din potenţial! Spre exemplu, când porneşte motorul pe benzină, nu vezi cifra de turaţii, ci valoarea de kW folosiţi, de la 0 la 100 kWh, iar un kW e egal cu aproximativ 1.36 CP.

Prin denivelări, suspensia lui Outlander poate fi uneori un pic mai gălăgioasă în comparaţie cu modelul premium de mai devreme, dar rămâne oricum foarte capabilă de a înghite şocuri şi de a te purta în confort accentuat.

Traseul nostru de la ieşirea din Chişinău era destul de nărăvaş. Ne doream să ajungem dintâi la Străşeni, apoi să mergem spre satul Negreşti să să ieşim la traseul M21, după care s-o luăm spre Romăneşti ca să ieşim la traseul M2, iar de aici să ne îndreptăm spre Orhei, punctul nostru de destinaţie finală. Vom ajunge oare cu autonomia rămasă în baterii sau nu? Ştiţi voi, condusul extraurban la multe electromobile nu mai e atât de eficient, se zice.

Doar că noi ne-am străduit să menţinem o viteză moderată, apropiată de cea urbană. Pe porţiuni de traseu mai aglomerat am condus cu 50-60 km/h, iar ulterior, când drumul a devenit mai liber, am ridicat viteza la 70-80 km/h.

Şi toate electromobilele, fără excepţie, s-au simţit de minune, fără a se observa vreo scădere dramatică de autonomie. Autonomia scădea pe măsura kilometrilor făcuţi, deci totul mergea conform planului.

Unii dintre noi care sunt pentru prima dată la volanul electromobilelor, se arătau un pic stresaţi de urmărirea continuă a cifrei de autonomie, dar asta e o chestie de obişnuinţă, le ziceam noi, pe care nici nu erau obligaţi s-o facă la o adică. Dar aşa e primul contact cu asemenea tehnologii. La început te îngrijorezi de ele, până înveţi să ai încredere.

Am înaintat în peisajele superbe ale Moldovei, scăldate de galbenul bine ruginit al unei toamne târzii, coaptă la foc încet. Vorbeam atunci cu cei din coloană, cât e de plăcut să călătoreşti pe aici admirând dealurile aurii din jur, cu privelişti larg deschise, de la volanul unui electromobil! Părea o combinaţie aproape imposibilă, ca şi cum ai fi citit cu un ochi o povestire de-a lui Druţă despre satele moldoveneşti şi cu alt ochi un science-fiction de Stewen Hawking. Dar numai stereotipurile sunt cele care ne împiedică de obicei să ne imaginăm că asemenea două cărţi ar putea coabita bine pe acelaşi raft. Şi expediţia asta deja ne spulbera orice urmă de stereotipuri. Conduceam cele mai inovaţionale automobile prin satelele şi peisajele Moldovei şi nu ne simţeam deloc extratereşti! Şi imaginaţi-vă cât de fireşti se vor simţi toate aceste lucru în ţara noastră începând cu anul viitor, când vor fi inaugurate cele 14 prize de încărcare rapidă în cadrul Green City Lab, cu efortul celor de la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Fondul de Eficienţă Energetică!

Un indicator rutier ne anunţa că mai avem 25 km până la Orhei. Toate maşinile indicau autonomie suficientă. Nu mai e cazul nici unui stres.

Peste vreo jumătate de oră, am ajuns cu bine la Orhei şi toate electromobilele aveau încă rezerve generoase de autonomie, după 125 km parcurşi în această zi. Chiar şi Fiat 500e arăta vreo 30% din baterie rămasă, cu o valoare ceva mai mare pentru Nissan Leaf, datorită încărcării. Kia Soul Electric avea şi mai multă rezervă, chiar dacă nu fusese realimentată deloc pe parcursul zilei, iar Mercedes-B-Class, nealimentat nici el pe parcursul zilei, era şi mai relaxat, cu o rezervă şi mai generoasă de energie în baterii.

Fireşte, Renault ZoE era băiatul zâmbitor din gaşcă, cu o autonomie rămasă de vreo 175 km. La o adică, am putea merge şi două zile în asemenea ritm cu el!

Am dat să conectăm şi toate prizele la alimentare, la hotelul din Orhei la care poposisem. Fiat 500e s-a dovedit a fi mai pretenţios, având neapărată nevoie de împământare şi a trebuit să-i căutăm cea mai bună priză până a pornit alimentarea. Cu celelalte a fost mai uşor şi, spre plăcuta noastră surprindere, reţeaua electrică a hotelul a făcut faţă cu bine la o asemenea sarcină! Vedem deja acuşi, dimineaţă, cât de încărcate sunt bateriile maşinilor după o noapte, poate venim şi cu o transmisiune LIVE pe Facebook.

Staţi pe aproape! Urmează o nouă zi de aventură!