Eh, dragii noştri, demultişor n-am publicat noi o relatare nouă despre sedanul redacţional cu tracţiune spate – Mercedes-Benz C-Class W205. Multe s-au întâmplat între timp – ne-am luat adio de la B-Class-ul din redacţie după 357 mii km parcurşi, i-am zis bun venit lui Skoda Karoq, iar mai apoi şi lui Suzuki Ignis, maşină cu nişte solicitări mai specifice în sânul redacţiei. Iar Mercedes-Benz C-Class ne-a fost alături în toată această perioadă, între timp odometrul său ajungând la peste 97 mii km parcurşi. După atâta timp, vrem să ne împărtăşim experienţele de exploatare de pe parcursul ultimelor luni.
Sedan sau SUV? Ce e mai plăcut?
Dacă vara trecută am avut un road trip cu C-Class prin frumuseţile Toscanei, atunci în această vară am avut o călătorie de peste 7,000 km, doar că n-am făcut-o cu acest automobil, ci cu nou-venitul în redacţie, Skoda Karoq. Timp de 3 săptămâni şi multe mii de kilometri, mi se făcuse dor extrem de mult de C-Class, într-atât de mult, încât îmi ziceam că o fi un SUV o soluţie practică pentru familie, şi pentru drumurile din Moldova poate, dar alegerea de suflet oricum rămâne acest sedan.
Când am revenit în ţară şi am apucat să-l conduc din nou după o pauză lungă, eram în extaz de la simţirea acelor senzaţii speciale în volan şi în condus. Savuram mâinile lipite pe volan, conexiunea lui cu drumul, precizia direcţiei şi a reacţiilor suspensia, manevrabilitate, centrul de greutate coborât şi poziţia la volan – eh, într-un cuvânt în savuram deplin în condus, zicându-mi încă o dată că acest C-Class, totuşi, e una din cele mai plăcute şi mai bune maşini din câte există în lume.
De îndată ce-am urcat la volan în acea zi şi-am conectat şi telefonul mobil pentru muzică, claritatea detaliilor din sistemul audio mi-a sunat ca o diferenţă izbitoare faţă de sistemul audio cu care tocmai călătorisem şapte mii de kilometri. Faptul că o mare parte din difuzoarele sistemului audio sunt poziţionate la nivelul urechilor, şi nu undeva jos în panourile uşilor, adaugă claritate sunetului, iar pe lângă asta, fireşte, tot sistemul de origine Harman de pe C-Class e conceput pentru o sonorizare excelentă, demnă de segmentul premium.
În acele momente se simţea din plin în ce constă, de fapt, atmosfera premium veritabilă a zilelor noastre. Exact în atenţia micilor detalii, exact în cele ultime procente care fac diferenţa dintre perfecţiune şi bine. Şi de obicei tocmai ca să asiguri acele ultime procente de perfecţiune e cel mai greu. Şi tot mai mult tind să fiu de acord cu acest curent tot mai dominant din ultimii ani în lumea auto, când ambianţa adevărată premium nu mai e gradată în funcţie de dimensiunea maşinii, după ideea „mai mare – mai bun”, ci e oferită chiar şi în cele mai compacte modele premium.
Pentru că de multe ori conştientizezi că nu ai nevoie de o maşină mai mare, pur şi simplu nu e nevoie de mai mult decât exact mărimea potrivită a unui automobil. Pentru mine, dimensiunile şi talia lui C-Class sunt perfecte şi nu simt nevoia să urc nici pe lungime, nici pe înălţime. Adică nu simt necesitatea de a-mi dori să urc la condusul unui E-Class, sau S-Class, decât dacă ajungi într-o zi cu adevărat să ai nevoie de acele plusuri de spaţiu şi confort pe care ţi le oferă modelele mai mari. În mod similar, după ce a poposit un SUV în redacţie, nu simt necesitatea strigentă nici de a urca spre SUV-urile mărcii, deşi îmi place în continuare foarte mult SUV-ul GLC din gama Mercedes-Benz şi-i admir senzaţiile de condus foarte apropiate de C-Class.
La această etapă, însă, savurez sedanul şi chiar dacă aş alege azi cu sufletul între un sedan şi un SUV, fără a mă gândi la chestii practice, aş alege cu siguranţă un sedan sau un break în favoarea unui SUV. Dacă ai nevoie de spaţiu imens în portbagaj – există C-Class Estate, model mult prea puţin înţeles în Moldova, dar care sunt convins că-i alintă pe proprietarii săi cu senzaţii magnifice la bord, chiar şi în lungile călătorii de familie. Iar la C-Class sedan, portbagajul are un volum record, de multe ori ajungând să constat în ultimul an că nu-i prea cedează SUV-ului Karoq decât la posibilitatea încărcării cutiilor mai voluminoase sau rabatării.
Fiabilitate. Am reparat ceva de la ultima relatare?
Aşadar, aceste ultime luni cu C-Class în care nu v-am relatat nimic, au fost marcate de plăcere supremă în condus, a unui model pe care chiar îl savurezi în fiecare minut în care te afli la volan, fie că stai în ambuteiaje urbane, fie că mergi agale pe străzile ţării noastre, fie că apeşi intens pedale pe drumuri şerpuitoare sau autostrăzi civilizate. Dar a fost această perioadă oare şi lipsită de vreo problemă tehnică?
Răspunsul e un „da” ferm. Absolut nici o problemă tehnică, nici un rateu, nici o eroare. Poate de asta şi nu i-a venit rândul unei relatări, pentru că-n toată această perioadă acest Mercedes-Benz C-Class a fost pur şi simplu maşina perfectă, care porneşte perfect întotdeauna şi-şi face treaba, fără cel mai mic deranjament. Iar când se întâmpă asta, nu-ţi aminteşti că există service-ul Mercedes-Benz decât atunci când ajungi să mai schimbi uleiul, vreo altă consumabilă sau să mai schimbi anvelope de vară cu cele de iarnă.
Lucrări de service
În luna iulie, la 92,800 km parcurşi, Mercedes-Benz C-Class ne-a notificat că e nevoie de schimbat plăcuţele de frână. Nu cele din faţă, ci cele din spate, pentru că, la fel ca şi prima dată, plăcuţile din spate ale lui C-Class W205 se uzează mai repede decât cele din faţă. Practic, prima dată am schimbat la fel doar plăcuţile spate, apoi le-am schimbat pe cele din faţă cu tot cu discurile de frână de acolo, şi la pachet şi discurile de frână spate cu tot cu plăcuţe noi deja, pentru că nu le puteam lăsa pe cele vechi încă neuzate până la urmă. Criticam atunci un pic acest fapt că uzarea plăcuţelor are loc un pic mai încet, în schimb a discurilor mai repede, însă, ne-am împăcat cu această caracteristică.
Asa că în luna iulie am schimbat pur şi cimplu un set de plăcuţe noi de frână pe puntea spate. Plăcuţele originale au costat 1,615 lei setul, cu tot cu senzorii lor. Manopera a costat 405 lei.
În luna octombrie, a venit şi timpul încă unei deserviri tehnice programate, aproape de 96 mii km parcurşi. Ce lucrări s-au făcut? În primul rând cele standard – schimbarea uleiului nou, marcat drept Mercedes-Benz, iar în motorului lui C-Class la fiecare schimb de ulei se toarnă tocmai 8 litri de ulei! Da, e un motor turboaspirat, cu baie mare de ulei! Dar litrul de ulei original Mercedes-Benz costă 135 lei dacă e vândut cu amănuntul şi 121.50 lei cu reducere aplicată, prin urmare, cei 8 litri de ulei costă 972 lei.
S-a schimbat, evident, şi filtrul de ulei, dar şi filtrul de aer în admisia motorului – componente care se schimbă la fiecare deservire tehnică. Pe lângă asta, s-a schimbat filtrul de polen al sistemului de climatizare, care e simţitor mai scump, cel original costând 1273.50 lei. S-a mai schimbat un filtru adiţional mai mic la o componentă auxiliară la interior, nu ne mai amintim exact ce-o fi fost, dar a costat 279 lei.
De asemenea, fiind vorba de peste 4 ani de exploatare şi aproape 96 mii km parcurşi, i-am rugat pe cei de la service să schimbe şi lichidul sistemului de frânare. Aici lichidul a costat 100 lei, iar manopera – 270 lei.
În total, toate lucrările acestei deserviri tehnice, inclusiv schimbarea lichidului de frânare, au costat 3,979 lei. Mai mult decât decent pentru un sedan premium, zicem noi.
Şi aici istoria lucrărilor de service făcute în această perioadă sfârşeşte. Doar lucrări programate şi consumabile. Nimic altceva.
Schimbarea anvelopelor de iarnă. Un nou set de anvelope.
Când se făcuse octombrie, am început a inspecta un pic piaţa anvelopelor, pentru că ştiam că va trebui să cumpărăm un nou set de anvelope de iarnă în acest an. Timp de 4 ani am folosit acelaşi set de anvelope Continental şi, chiar dacă profilul lor încă arăta foarte bine, cauciucul lor nu-şi mai păstrează proprietăţile mai mult de 3-4 ani, iar în ultima iarnă, deşi ne-am simţit încrezuţi cu ele, au mai fost momente mai ales pe gheaţă, când a trebuit să reacţionăm cu frâne de motor şi schimbări rapizi de trepte ca să stabilizăm maşina pe gheaţă. Aşa că nu mai încăpea îndoailă – aveam nevoie de un set nou de anvelope. Mărimea: 225/50 R 17.
După ce am inspectat câteva opţiuni, pe lista finală de opţiuni erau două modele: Michelin Alpin 6 şi Continental Winter Contact TS 050 P. Preţurile erau foarte apropiate, cam 2900 lei per anvelopă. Ne atrăgea ideea că Michelin Alpin 6 e un model nou, iar noi încă nu exploatasem o anvelopă de iarnă Michelin pe automobilele redacţionale. În acelaşi timp, aveam multiple experienţe pozitive şi nici una negativă cu anvelopele Continental, şi ne-am zis până la urmă să rămânem la marca verificată în timp. Aşa că am optat pentru Continental.
Le-am instalat exact în ziua primei ninsori, printr-o coincidenţă meteo. Printr-o şi mai mare concidenţă, anvelopele noastre erau din seria MO – adică Mercedes Original, or, cei de la Mercedes-Benz îţi recomandă de ani buni să instalezi doar anvelope MO dacă vrei ca maşina ta să aibă comportament exact calculat de ingineri. Anvelopele anterioare de iarnă nu erau MO, dar iată că acum am avut norocul unor asemenea anvelope, care ar trebui să fie un plus pentru comportamentul maşinii.
Zilele ce-au urmat, inclusiv zăpezile mai mari şi traversările de zone cu gheaţă, ne-au confirmat deocamdată că am făcut o alegere bună. Poate şi Michelin Alpin 6 aveau să fie la fel de bune, dar e cert că C-Class, cu tracţiune spate, se simte bine cu aceste anvelope. E drept că-n zilele cu cele mai mari ninsori din ultima lună n-am circulat cu C-Class, ci cu SUV-ul 4x4, dar iarna e încă înainte pentru a le pune la încercare.
Aproape de 100 mii km pacurşi. Mulţumiţi de el?
Cred că răspunsul îl ştiţi deja din prima parte a acestei relatări şi nu mai încape îndoială dacă suntem sau nu mulţumiţi de acest Mercedes-Benz C-Class. Mai mult ca atât – raţional vorbind suntem mulţumiţi din motive practice – costuri decente de exploatare, calitate a materialelor, ambianţă, sistem multimedia şi sistem audio, tehnologii la bord şi fiabilitate. Dar dincolo de partea raţională, acest Mercedes-Benz C-Class ne ţine într-o continuă idilă faţă de el, cucerindu-ne cu emoţiile care ni le oferă din momentul când i-am zis bun venit până astăzi.
E o maşină pe care o placi cu sufletul, dacă eşti pasionat de automobile mai mult decât să vrei ca acestea să te ducă din punctul A în punctul B. Iar o maşină pe care s-o placi la fel de mult timp de 4-5 ani de exploatare nu poate fi altfel decât cu adevărat bună! Într-atât de bună, încă nici măcar apropierea de cifra-jubileu de 100 mii km pe odometru nu ne face să ne gândim la altceva. Aşa că istoria exploatării lui continuă!
