Mercedes-Benz C111 reprezenta o serie de automobile experimentale produse în perioada anilor 1960-1970. Daimler a folosit platforma C111 ca bază pentru a experimenta cu tehnologii noi pentru motoare, inclusiv cele a lui Wankel, propulsoare diesel și turbocompresoare.
Prototipurile C111 erau dotate cu asemenea caracteristici de vârf pentru timpul dat, cum ar fi: suspensia din spate multi-link, ușile tip gull-wing și un interior de lux, cu tapiserie din piele și aer condiționat. Prima versiune a modelului C111 a fost finalizată în 1969. Maşina folosea o caroserie din fibră de sticlă și un motor Wankel cu injecție directă cu trei rotoare, montat pe mijloc.
Următoarea versiune C111 a apărut în 1970. Ea era dotată deja cu un motor Wankel cu patru rotoare care era capabil de 350 CP, maşina având o viteză maximă de 300 km/h. Mai târziu, Daimler a decis să renunţe la motorul Wankel începând experimentele cu motoarele diesel pentru cea de a doua şi a treia versiune C111.
Versiunea C111-IID producea 190 CP și avea la bază motorul de 3.0 diesel cu cinci cilindri în linie. Generaţia C111-IIID a fost propulsat de acelaşi 3.0 diesel care deja era capabil să producă 230 CP la 4,500 rpm şi a setat nouă recorduri de viteză pentru motoare diesel și benzină.
Având o caroserie cu aerodinamică avansată, prototipul C111 a ajuns să dezvolte o viteză maximă de 322 km/h, pe circuitul Nardo, în 1978. Prototipul a arătat un consum mediu de 16.0 litri/100 km zburând pe circuit cu o viteză de 316 km/h, timp de 12 ore în rând.
O versiune ulterioară a fost construită, cu un motor V8 de 4,8 litri turboaspirat care dezvolta 500 CP şi a stabilit un nou record, cu o viteză medie de 403,78 km/h.
