Vă spunem un nou salut la o nouă porţie de muzică bună pentru condus, dar şi pentru stat acasă în serile friguroase de iarnă. Iată că recomandările noastre ajung la o
onorabilă ediţie numărul 18 şi ne bucurăm să vedem că interesul pentru ele e tot mai mare, inclusiv din partea celor care le aşteaptă deja în fiecare week-end.
Haideţi deci să trecem la o nouă porţie de sunete, pentru că şi azi avem descoperiri interesante să le împărtăşim din tărâmul muzicii!
Oh, iar compartimentul de muzică electronică a acestor recomandări e dominat de francezi, dar n-avem ce să le facem: dacă în prezent cu maşinile francezii nu sunt tocmai lideri mondiali, atunci cu muzica electronică stau foarte bine. Iar astăzi îl avem în vizor pe tânărul Flavien Berger, care are abia trei albume lansate în cariera sa, dar care s-a făcut deja remarcat prin creativitatea sa. Şi, deşi ultimul album, pe nume Contre Temps, e lansat chiar în 2018, am decis să-l recomandăm totuşi pe deja consacratul Leviathan din 2015. În acest album Berger explorează cât se poate de bine hotarele muzicii electronice, uneori trecând de ele într-un neant necunoscut, dar albumul ăsta are ceva în el care te reţine să-l asculţi. Aproape la fel de bun e şi albumul Contrebande 01 din 2015, dar şi cel din 2018, ultimul însă explorând mai mult tărâmurile pop-ului. Totuşi, Flavien Berger e genul de muzician la care, dacă-ţi place un album, al şanse mare să-ţi placă să le asculţi pe toate, aşa că simţiţi-vă liberi să-i mai exploraţi creaţiile.
Acesta e albumul care merită ascultat atunci când vă puteţi concentra la audiţia lui aproape în totalitate – fie că sunteţi într-o cameră a casei în care aveţi şi sistemul audio şi puteţi savura fiecare sunet într-o oră de relaxare completă, fie conduceţi singur în maşină la un drum lung, când puteţi savura calitatea curată şi neîntreruptă a unui sunet bun. Pentru mine Dhafer Youssef a fost o descoperire întâmplătoare, dar a fost o descoperire, care m-a fascinat şi m-a făcut să exclamez de admiraţie pe aproape tot parcursul acestui album. Iar ca să faceţi şi voi asta, trebuie să fiţi deschişi spre ceva nou, care nu se încadrează neapărat într-un stil riguros, dar care vă va purta într-o lume a sunetelor venite din colţuri nebănuite ale lumii, în creaţii superbe. Dhafer Youssef e un muzician originar din Tunisia, care a migrat între timp în Europa, dar care nu şi-a uitat originile africane şi care le explorează într-o manieră superbă în compoziţiile sale de jazz. În lista de instrumente pe care le veţi auzi pe proaspătul său album, Sounds of Mirrors, intră atât mandolina sa africană, cât şi flaut, harpe, tam-tam-uri, viole, toate un pic adaptate pentru sunetul autentic etno, care-i determină stilul acestui muzician. Şi nu vă putem recomanda doar o sigură piesă, pentru că albumul vă va captiva în lumea explorărilor acustice chiar de la prima piesă şi nu vă va lăsa până la ultima. Iar dacă mai aveţi norocul să ascultaţi creaţia la un sistem audio bun de tot, veţi avea parte de o adevărată revelaţie.
Formaţia asta de rock, blues rock şi chiar un pic de grunge am descoperit-o cam cu aceleaşi senzaţii de „wow” cum i-am descoperit astă vară pe cei de la The Temperance Movement. E un rock pe alocuri necioplit, pe alocuri cu zvâcniri mai tinereşti şi mai libertine, dar oare nu aşa ar trebui să fie rock-ul prin definiţie? Iar pe ici colo muzica îşi mai face de cap şi cu explorări în stil de rock clasic, aşa că aveţi toate ingredientele unei audiţii plăcute a acestui album, proapsăt lansat. Ah staţi că picanteriile nu se termină aici! Aţi văzut vreodată ca o trupă de rock să folosească contrabas în muzica sa, alături de o chitară electrică, iar toboşarul să ia din când în când periile în mână, ca un percuţionist de jazz? Şi apoi cu toţii îţi amintesc că astăzi la şcoală se învaţă tema rock şi îi dau bătaie într-un ritm de nu poţi sta aşezat. Eh, dacă v-am intrigat, atunci nu ne rămâne decât să vă urăm audiţie plăcută! Iar dacă ar fi să vă spun şi piesa preferată de pe el, Strawberry Lips e absolut demenţial de bună!
