Bugatti Chiron Concept: era de fapt un Lamborghini Diablo cu un motor W18 în spate

Brand-ul francez Bugatti a fost cumpărat de Volkswagen în 1998. Atunci, Bugatti avea în portofoliul său cel mai rapid supercar din anii 1990, extraodrinarul EB110 care era menit să salveze compania de la faliment, însă nu a reuşit.

Pe lângă Bugatti, anul acela Volkswagen a mai cumpărat astfel de brand-uri ca Bentley, Rolls Royce şi Lamborghini. În scurt timp după achiziţie, au văzut lumina zilei o familie întreagă de supercar-uri şi GT-uri de la Bugatti.

Primul model a fost EB118, un coupe de clasa GT care a debutat în octombrie 1998 la Salonul Auto de la Paris. Apoi, la începutul anului 1999 a fost prezentat sedan-ul Bugatti EB218 care măsura 5,4 metri în lungime şi era un fel de preview a viitorului Bentley Flying Spur. Cireaşa de pe tort era conceptul Bugatti Chiron 18/3. Ca platformă pentru conceptul Chiron a fost folosit deja învechitul model Lamborghini Diablo, după care Volkswagen a hotărât să instaleze în el un benzinar monstruos cu 18 cilindri, 6.3 litri şi 72 de valve.

Trebuie să menţionăm că ideea era o nebunie curată, fiindcă motorul trebuia să fie combinat cu sistemul de tracţiune integrală şi cutia de viteze de pe un Diablo SV din anii 1990. Însă cei de la Volkswagen au făcut-o. Evident că conceptul Chiron combina în sine o mie şi una de probleme, cea mai majoră fiind motorul.

Din cauza dimensiunilor impunătoare şi mai ales a înălţimii sale, el provoca dificultăţi la instalare şi de asemenea, nu mai rămânea nimic loc sub capotă pentru turbocompresoarele care urmau să fie instalate mai târziu. Cu toate acestea, motorul reuşea să dezvolte o putere modestă de 550 CP şi 528 Nm de cuplu.

În ciuda faptului că conceptul nu a mers în producţie, Volkswagen a declarat o accelerare 0-100 km/h de 3,5 secunde şi o viteză maximă de 328 km/h pentru Chiron. Mai târziu în 1999 Chiron Concept a fost urmat de Veyron Concept cu acelaşi W18 sub capotă.

Motorul W18 a rămas până în anul 2000 când a fost prezentat conceptul Veyron cu motorul W16 care era mult mai bine gândit şi mai compact, fapt care a permis instalarea ulterioară a celor patru turbocompresoare care au permis motorului să ofere puterea de 1001 CP.