E week-end din nou, iar asta înseamnă că revenim cu un nou set de recomandări de muzică bună pentru episoade de condus. Cu atâtea zile libere în faţă, cu siguranţă mulţi dintre voi se vor aventura la drumuri lungi în
timpul apropiat, noi sperăm să vă îmbogăţim biblioteca muzicală din serviciile voastre de streaming cu cât mai muzică bună descoperită graţie acestor recomandări.
Aşadar, iată cele trei noi recomandări de astăzi, la categoria electronic, jazz şi rock.
Kompromat a apărut atunci când doi oameni creativi în ale muzicii electronicii, cu proiecte proprii, şi-au unit eforturile pentru a face împreună ceva şi mai special. Unul din ei este Pascal Arbez-Nicolas, muzicianul francez care se ascunde sub numele de scenă Vitalic, al cărui superb album electronic noi l-am recomandat în ediţia cu numărul 12 a acestor recomandări muzicale. Partenera sa în acest proiect e Julia Lanoe, care apare pe scenă cu numele Rebeka Warrior şi e parte din mai multe proiecte. Complicată lumea asta a colaborărilor în muzica electronică, dar albumul ăsta, Traum und Existent, a ieşit unul care merită ascultat şi explorat. Deşi abundă în cadenţa specifică limbii germane, compoziţiile aduc melodicitatea şi explorările uşor cosmice pe care le-am auzit anterior pe albumurile semnate de Vitalic. Iar pe unele piese francezul a convins-o pe partenera sa să treacă la interpretarea în franceză, aşa că produsul final e unul foarte curios.
Rămânem în zona influenţei franceze şi la recomandarea jazz, cu o creaţie supriză, destul de diferită faţă de ceeea ce s-a regăsit recent la această categorie. De fapt, band-ul a fost creat la New York, nu în Franţa, dar cei care îl formează mustesc de origini franceze. Şi apoi şi stilul interpretat de ei se inspiră din jazz-ul cântat în cabareturile pariziene din anii 1930-1940, dar nu lipsesc nici inspiraţii ceva mai estice sau chiar balcanice. Vocea superbă a Tatianei Eva-Marie şi virtuozitatea violonistului Adrien Chevalier redau magia specială acestei trupe. E plăcut până şi să-i priveşti. Şi e extrem de plăcut să-i asculţi. Mai ales într-un episod de condus pozitivist, în tempou vioi.
Albumul ăsta nu e rock, ci un blues în cel mai adevărat şi mai modern sens al cuvântului, dar la capitolul rock al acestor recomandări noi mai deviem uneori spre blues sau muzică alternativă. Van Morrison e unul din marii veterani ai muzicii rock şi, paradoxal, nu provine din SUA, aşa cum ar fi tentaţi să creadă mulţi când vine vorba de blues. Vine din Irlanda de Nord, iar albumul ăsta e cel de-al – atenţie – 40-lea la număr în cariera sa. Însă Van Morisson e unul din muzicienii cei asociaţi cu vinul bun, care devin mai buni odată cu trecerea timpului. Aşa că şi albumul ăsta, lansat de el la cei 73 de ani ai săi, e unul în măsură să te capteze în lumea aia relaxantă a blues-ului, dar o face prin piese noi şi proaspete, fără a face uz de piese clişeice clasice.
