Automobilele redacţiei: Mercedes-Benz C-Class a ajuns la 100,000 km parcurşi şi 5 ani de exploatare! Cum se simte astăzi, la acest parcurs?

De curând, Mercedes-Benz C-Class a marcat cifra simbolică de 100,000 km parcurşi pe odometrul său. Totodată, se împlinesc şi 5 ani de când exploatăm acest sedan german, iar aceste două borne importante ne-au determinat să venim cu o nouă relatare în care să vă spunem cum se simte astăzi Mercedes-Benz C180 în caroserie W205, la 5 ani de exploatare şi la 100,000 km parcurşi de noi.
Un ritm mai puţin intens de exploatare în ultima jumătate de an

În ultimele 6 luni Mercedes-Benz C-Class a avut un ritm mai puţin intens de exploatare în numărul de kilometri făcuţi, deşi oricum nu stă prea mult pe loc niciodată. Iarna, când erau zăpezi mai mari, eram captivaţi să cucerim troienele cu Karoq 4x4, iar C-Class, deşi avea anvelope de iarnă noi, mult mai bune decât cele anterioare, ajungea să iasă mai rar şi pe distanţe mai scurte.

De asemenea, cam toate călătoriile lungi din ultimele vreo 9 luni le-am făcut cu Karoq din considerente de existenţă a unei asigurări carte verde anuale la acea maşină, din considerente de număr de oameni la bord şi practicism – şi aici mă refer în primul rând la călătoria de muncă spre Geneva cu 4 adulţi la bord, pe parcursul căreia am muncit intens de la bordul maşinii. Aşadar, dacă toamna trecută, în octombrie, Mercedes-Benz C-Class avea aprope 96 mii km parcurşi şi mergea la deservirea tehnică programată, din octombrie şi până în mai a mai parcurs doar 4 mii şi un pic de kilometri.
Iar asta a făcut ca maşina, pentru prima dată în istoria sa de exploatare, să nu ne mai arate numărul de kilometri rămaşi până la următorul service, ci zilele. C-Class are un compartiment în meniul displayului dintre cadrane, în care poţi vedea manual, oricând, câţi kilometri mai ai până la următorul service. Respectiv, aproximativ 12,000 km sau un an e intervalul de service gândit de producător pentru automobilele cumpărate şi exploatate în Moldova, faţă de cel de aproximativ 25 mii sau doi ani, gândit pentru cele din UE. Dacă maşina înţelege că vei face 12 mii km mai devreme decât într-un an, în ritmul curent, îţi arată câţi kilometri mai ai de parcurs până la următoarea vizită. Dacă, însă, identifică un ritm mai lejer de parcurs, ca în cazul nostru acum, atunci îţi mai arată câte zile orientativ mai ai de parcurs până se împlineşte un an şi e recomandat să mergi la service pentru schimbare de ulei chiar dacă ai parcurs mai puţin de 12 mii km între timp. Destul de grijuliu, fireşte, dar asta ne-a făcut să înţelegem că facem prea puţini kilometri în ultimul timp cu el, deşi inima ne cere să facem mult mai mulţi.
Cum se simte C-Class W205 la 100,000 km parcurşi?

Deşi am condus-o pe distanţe mai scurte şi pentru un număr total de kilometri parcurşi mai mic, fiecare kilometru a fost o plăcere supremă. Poate chiar alternarea diferitor maşini redacţionale şi a unor maşini de test drive ne dă şi mai multe şanse de a vedea contrastul dintre maşini bune şi decente şi dintr-un C-Class cu o plăcere supremă în condus.

Şi să ştiţi că nu e o exagerare sau o ameţeală subiectivă, în care te laşi prea tare cuprins de plăcerea unei mărci. B-Class-ul redacţional W245, de exemplu, era confortabil în orice călătorii, dar n-avea nici pe departe această plăcere puritană în condus. Chiar şi C-Class W204 de generaţie precedentă – era un automobil parcă în aceeaşi filosofie de motor poziţionat longitudinal, tracţiune spate, şi destul de plăcut în condus, dar doza de satisfacţie în condus e oricum peste orice comparaţie la W205.
Această satisfacţie se datorează în primul rând unei direcţii extraordinar de precise şi conectate cu drumul, a unei suspensii foarte bine ajustate în reacţii şi a unei construcţii generale care ţine cont de ingineria aia ideală a proporţiilor şi a structurii – motor poziţionat un pic mai în spate decât axul faţă, scaunul faţă poziţionat undeva la mijloc între axe, foarte coborât ca centru de greutate, suspensie double wishbone pe puntea faţă şi un multilink complex pe puntea spate, reacţii elastice ale motorului de la cele mai joase turaţii, o cutie de viteze automată excelentă şi, sigur, tracţiunea pe puntea spate. Toate ingredientele unei inginerii desăvârşite, ca la carte, sunt prezente şi asta se simte în fiecare secundă de condus.

Chiar şi după ce conduci un sedan premium, dar cu tracţiune faţă şi cu suspensie McPherson pe puntea faţă, şi revii apoi la tracţiune spate şi double wishbone pe puntea faţă, simţi diferenţele de consistenţă inginerească şi cum adaugă ele precizie puritană comportamentului maşinii.
Aşadar, astăzi, la 100,000 km, avem aceeaşi plăcere supremă de a conduce acest Mercedes-Benz, pentru că şi comportamentul maşinii e la fel de plăcut şi precis ca şi la 20 mii km sau 60 mii km. Reacţiile suspensiei n-au devenit diferite şi nici o piesă de suspensie nu pare să se apropie de momentul unei înlocuiri. Iar aici e foarte important să menţionăm şi amortizoarele cu reacţii adaptive.

La momentul achiziţionării lui C-Class, amortizoarele cu reacţii adaptive erau încă relativ rar răspândite în industrie, iar durata lor de viaţă varia de la o marcă la alta, cu multe legende vii deja despre ele. Principiul lor de funcţionare diferă un pic faţă de cele standarde, pentru că există lichid interior care circulă dintr-o cameră în alta, iar la acţionarea diferitor regimuri – Sport, Sport+, Comfort, se contractează nişte valve, care îngustează circuitul lichidului şi astfel sporeşte presiunea, iar în rezultat se schimbă rigiditatea reacţiilor, suspensia devenind mai dură sau mai moale. Şi în condus normal suspensia mai analizează drumul, reacţiile, stilul de condus şi mai poate face mici ajustări pe care nici nu le prea observi.
Ei bine, atunci una din îngrijorările noastre era dacă nu cumva aceste amortizoare de tip nou, mai ales pe drumurile rele ale ţării noastre, se vor defecta mult mai repede. Ele sunt standard la C-Class şi vin împreună cu sistemul standard AGILITY SELECT, botezat ulterior DYNAMIC SELECT. Unele legende urbane spuneau despre alte mărci că aceste amortizoare adaptive pot ţine 15 mii km, altele vorbeau de 35-50 mii, altele spuneau că ţin bine o durată normală de viaţă. La un test drive internaţional Mercedes-Benz, l-am întrebat pe un inginer al mărcii germane – cam care ar trebui să fie durata de viaţă a acestor amortizoare adaptive, în comparaţie cu cele obişnuite. Mi s-a spus că la Mercedes-Benz durata lor de viaţă e cel puţin egală, iar de multe ori chiar şi mai lungă, datorită posibilităţii maşinii de a adapta reacţiile pe drumuri mai rele. Dar preţul lor la un eventual schimb, e de cel puţin 2 ori mai mare decât cele obişnuite, poate chiar un pic mai mult, la acea vreme.

Ei bine, la 100 mii km parcurşi, pot spune că deja nu mi-e mai e frică de aceste amortizoare, ba dimpotrivă, le consider unul din punctele forte ale lui C-Class. Chiar dacă maşina a văzut drumurile ţării noastre într-o mare parte din aceşti 100,000 km – amortizoarele sunt într-o stare excelentă şi după 100 mii km parcurşi. Nu ştiu când le va veni momentul înlocuirii, dar ştiu că deja au o durată de exploatare mai mare decât cele de pe B-Class, de exemplu, care la 94 mii km au trebuit înlocuite pe puntea faţă, iar în general le înlocuiam cam o dată la 100 de mii km.
A avut Mercedes-Benz C-Class vreo problemă tehnică în această perioadă? Nu. Nici una. Cât de mică. La ultima relatare vă spuneam că am schimbat bateria principală a maşinii, dar asta e o consumabilă. Vă spuneam atunci că după schimbare, sistemul start/stop a început a funcţiona şi la temperaturi foarte joase, spre deosebire de comportamentul anterior al maşinii, chiar când era nouă. Ei bine, această funcţionare inclusiv la temperaturi foarte joase s-a păstrat şi mai departe, deci C-Class e foarte fericit de noul acumulator original cumpărat de la service-ul oficial Mercedes-Benz Moldova.
În rest, nu am avut nici un deranjament. E acea maşină fiabilă spre care mergi oricând cu plăcere, o porneşti şi o savurezi. Şi, la 100 mii km parcurşi şi 5 ani de exploatare, o simţim atât de plăcută în condus şi exploatare, încât nici nu ne bate gândul la vreo schimbare. Maşina asta ne îndeplineşte şi rolul de maşină de week-end pentru episoade plăcute de condus, şi rolul de maşină cotidiană pentru deplasări uzuale, şi, chiar dacă mai puţin în ultimul timp – şi maşină de drum lung, pentru a savura plăcerea supremă. De fapt, aici vine şi regretul nostru actual – că n-am fost demult cu ea într-o călătorie mai lungă, pe drumuri perfecte, curbate, prin peisaje din alea care-ţi amintesc cât de frumoasă poate fi lumea... Chiar ne e dor de un asemenea drum cu C-Class!

Ambianţa interioară, la 100,000 km parcurşi.

De fapt, pe dinafară sau la interior, e greu de determinat vârsta lui C-Class din vreo uzură vizibilă. Pe dinafară, maşina nu se deosebeşte cu nimic de una de 1 sau 2 ani vechime, de exemplu, decât poate prin plăcuţele de înmatriculare de tip mai vechi, pe care ne bate gândul să le schimbăm, dacă tot revizia tehnică e deja aplicată pe ele.
La interior, unicul semn de uzură care a apărut pe la vreo 15 mii km sunt două mici cute la scaunul şoferului, pe partea stângă a şezutului. Însă acele cute au rămas exact la fel de la 15 mii la 100 mii km. Nicăieri nu există piele roasă sau crăpată pe tapiserie.

Zona acoperită cu piano plack, din nou, are nişte microzgârâieturi care s-au remarcat destul de repede după achiziţie şi-au cam rămas la fel până azi. Ele se văd cu adevărat doar când maşina iese din spălătorie şi soarele bate direct în consola centrală acoperită cu piano black. În mod normal – nu se văd, de aia le şi zicem microzgârâieturi. Totuşi, dacă am recomanda astăzi cuiva in sfat la achiziţia unui C-Class, i-am recomanda să opteze pentru o consolă acoperită cu orice fel de lemn mat, în loc de piano black lucios.

Volanul n-are semne de uzură, dar la spălătorii mai avansate e bine să se cureţe din când în când porii de pe pielea din zonele laterale cu o perie, care să ajungă şi în interiorul porilor, ca să-l menţineţi proaspăt în aspect.
Inserţiile din aluminiu polişat sunt impecabile, arată ca în prima zi de viaţă a maşinii. La fel arată şi toate butoanele din habitaclu – nu există nici un buton ros sau care să fi obosit şi să stea în altă poziţie decât în cea originală. Mai mult ca atât – foarte important pentru drumurile noastre rele – nu există nici un sunet sau scârţâit din habitaclu, la 100 mii km parcurşi. Asta chiar e o chestie superbă. La B-Class se auzea un mic sunet de la butonul frânei de mână mecanice şi mai avea şi mici sunete la partea din spate, în zona portbagajului. Aici, în C-Class, nu există pur şi simplu nici un sunet de prisos, care să fi apărut în timp. Nici măcar de la display-ul multimedia suspendat.

Iar asta, desigur, îţi sporeşte şi mai mult plăcerea de condus şi de aflare în habitaclu. De fapt, în ultima jumătate de an, am o plăcere şi mai accentuată de aflare în habitaclu datorită la calitatea sistemului audio de pe C-Class, pe care o simt şi mai mult după ce conduc celelalte maşini din redacţie. Sistemul audio de pe acest model, chiar şi cel standard, e unul excepţional de bun, nemaivorbind de un posibil Burmester opţional! Aici, în C-Class, simt întotdeauna că revin într-o ambianţă premium veritabilă, nu prin numărul de artificii lucioase din jur, ci prin această consistenţă adevărată, atenţie la detalii şi la calitatea aia desăvârşită, care contează cu adevărat.
Ceea ce simt deja un pic depăşit de timp e logica şi afişajul sistemului multimedia, în comparaţie cu noul sistem de pe C-Class facelift, de exemplu, sau chiar în comparaţie cu cel de pe Karoq. Sistemul funcţionează în continuare bine şi clar, dar totuşi, diferenţa dintre el şi cel nou, de pe C-Class facelift, e uriaşă. Dar e aşa, o senzaţie care nu te apasă, ci pur şi simplu te face să înţelegi că lucrurile evoluează repede pe acest făgaş, chiar dacă tu nu simţi trecerea anilor sau nevoia de schimbare a maşinii.

Dar sistemului multimedia al lui C-Class are oricum toate funcţionalităţile avansate şi esenţiale pe care ţi le-ai putea dori. Două porturi USB pentru conexiune cu smartphone-urile, iar cel mai mult îmi place că aceste porturi sunt poziţioante în interiorul cotierei, iar acolo există şi un loc special pentru susţinerea telefonului, cu un elastic, astfel încât să poţi fixa telefonul fără să umble de colo colo când iei mai dinamic virajele. Şi nu stau fire nicăieri vizibile în interior.

Şi, desigur, sistemul îţi permite interacţiunea cu smartphone-ul – de la accesarea bibliotecii muzicale, până la accesarea podcasturilor sau cărţilor audio. Meniul e un pic rudimentar după standardele zilelor noastre, dar asta e pentru c-a fost gândit să fie operat intuitiv cu rotula şi touchpad-ul de pe centru, nu prin apăsări directe pe ecran, ca să nu fii distras. Apropo, touchpad-ul cela de pe centru recunoaşte scrisul uman, atât litere, cât şi cifre.
Într-o zi recentă, răspunsesem la un apel telefonic în timpul condusului, prin Bluetooth, fireşte. Setasem o întâlnire importantă şi conduceam în trafic destul de dinamic, fără ca să pot staţiona undeva. Mă gândeam să-mi adaug neapărat întâlnirea în aplicaţia din calendar, cu fixarea orei şi zilei. Oh, zic, cum să fac asta acum? Mă gândeam că aici ar fi fost ideale comenzile vocale cu „Hey Mercedes” de pe noul sistem multimedia. Apoi, mă gândesc, „Păi am comenzi vocale la telefon”. Dau muzica un pic mai încet de la volan şi strig în maşină, singur fiind, „Hey Siri!”. Telefonul îmi recunoaşte vocea şi pune pauză pe muzica ce o ascultam în maşină şi zice că mă ascultă – bănuiesc că deja prin microfonul maşinii, pentru că văzusem semnul receptorului verde pe sistemul multimedia al maşinii, ca atunci când eşti într-o discuţie telefonică. Îi zic în engleză, cu cuvinte, să-mi înscrie în agendă întâlnirea pe data cutare, la ora cuvenită. Aud răspunsul în sistemul maşini „ţi-am setat întâlnirea” cu confirmarea orei şi datei. Şi toate astea în timpul condusului, fără a-mi lua mâinile de pe volan.

Dacă ar fi să ne gândim teoretic la un înlocuitor, sincer vorbind ne atrage tot ideea de a rămâne la marca Mercedes-Benz, eventual un C-Class facelift, eventual cu un motor şi mai savuros, sau poate mild hybrid, sau poate un alt model care nu s-ar distinge mult în factură – un sedan, un break similar, poate un SUV, dar parcă ideea de SUV nu ne atrage prea mult, dacă tot există un alt SUV redacţional. Ingredientele unui sedan ni se par deocamdată mult mai plăcute!
Aşa că, toate aceste senzaţii fiind astăzi prezente, la 100 mii km parcurşi, avem în continuare o satisfacţie extraordinară de a conduce şi exploata acest automobil! Că e unul din cele mai BUNE modele din lume, aşa cum am spus la început şi de multe ori pe parcurs, rămâne în continuare valaibil, şi nu doar valabil, ci fortificat de experienţa a o sută de mii de kilometri parcurşi!
0
6,290
GALERIE FOTO (19 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!