Ziua 2 în Moldova Electro Maraton: electromobilele sunt bune, infrastructura electrică e abia la început în Moldova

Relatarea asta va fi mai directă şi mai tăioasă ca multe altele, fiind scrisă după ora 2 noaptea, după o zi lungă a unor decizii şi soluţii dificile în Moldova Electro Maraton. Şi pentru că va fi mai directă, tot ea va fi şi mai scurtă, direct la obiect.
Planul celei de-a doua zile în maratonul nostru electric presupunea două posibile variante de a ne deplasa din Orhei spre Bălţi – fie direct pe traseul M2, fie pe la Rezina şi Şoldăneşti, pe un traseu cu distanţă mai lungă, dar prin zone cu relief mai frumos. Cea de-a doua variantă era cea pe care ne-o doream, însă dimineaţa a început cu surprize îngrijorătoare.
Nissan Leaf de generaţie precedentă nu se încărcase deloc şi calculatorul de bord arăta doar vreo 27 de km autonomie, o cifră cu care nu te-ai porni nici la magazin după pâine. Procesul de încărcare la hotelul din Orhei s-a tot dezbătut în cazul lui Leaf de nenumărate ori pe parcursul nopţii. Dar e dimineaţa deja, şi bateria e goală. Cum să ajungem la Bălţi? Ce să facem?
Pe VW e-Golf îl descoperisem mai devreme că i se oprise pe la jumătate încărcarea şi l-am coborât din dealul hotelului la staţia rapidă de la Mitoc. Unica soluţie era şi Leaf să se incarce de acolo, însă unele voci din echipă începuseră a blama maşina pentru bateria goală de dimineaţă. Dacă ar fi fost o problemă cu maşina, nici staţia mai puternică n-ar fi rezolvat-o. Şi ce să facem acum, să descalificăm pur şi simplu modelul din acest maraton? Cine e de vină – maşina sau reţeaua hotelului? La întrebările astea puteam răspunde doar jos, la staţia de la Mitoc.
Am pornit cu toată coloana într-acolo, iar Leaf a ajuns cu 21 km autonomie la ea. Maxim, prietenul nostru de la EcoFactor, a tras o fugă între timp cu Tesla până la Chişinău pentru a aduce un cablu special, de trecere de la Type 2 la Type 1, ca să putem conecta acel Leaf la staţie. Am conectat. În sfârşit, încărcarea a pornit pe bune, trăgând câte 6 kWh. Asta însemna că vreo 3-4 ore maşina va trebui să stea aici.
N-am avut altă soluţie de a o lăsa aici pentru aceste ore, urmând să revenim după ea, probabil tot cu Tesla sau cu Jaguar, maşinile cu cele mai mari cifre de autonomie din maraton. Peste câteva minute aplicaţia mobilă ne confirma că încărcarea decurge bine, maşina o făcuse la fel, cifra autonomiei rămase începând a creşte. Am lăsat-o cu inima împăcată, ştiind că ea va rămâne un membru al echipei.
S-a încărcat şi e-Golf aproape deplin, între timp. Deci, toate maşinile erau gata de drum, în esenţă, în ciuda acestor dificultăţi. Dar aceste provocări şi găsirea soluţiilor lor ne-au consumat peste 2 ore de timp matinal preţios. Ce traseu spre Bălţi să alegem acum, deci? Cel direct sau cel cu înconjurare, dar mai frumos?
Prin vot democratic şi transparent al echipei, am ales frumuseţea şi aventura, adică varianta mai lungă şi mai complicată. Au urmat repede zone cu relief superb spre Rezina, care ne-au convins că am făcut o alegere bună.
În Rezina am făcut şi un scurt popas. Staţia peco pe care o găsisem pe Google s-a dovedit a fi o dezamăgire, aşa că am poposit într-unul din scurtele localuri din oraş. Cu permisiunea celor de acolo, am conectat VW e-Golf la încărcare, să ne asigurăm că-i va ajunge autonomie. L-am conectat însă aşa, simplu şi spartan, cu un prelungitor tras pe pavaj şi bordură până la priza de după colţul uşii de la intrare. Asta nu e treabă prea onorabilă pentru un electromobil modern şi, în asemenea condiţii, cuvântul infrastructură e încă unul prea generos. Celelalte maşini aveau rezerve bune, mai puţin ZOE ZE20, cel din 2014. Ăsta ar fi avut nevoie să-şi mai întărească forţele, dar n-avea unde deocamdată.
Localul însă – deşi unul modest şi restras – n-a avut vreo problemă să accepte carduri bancare. Nu doar că avea terminal, ci şi plată contactless. Asta e, dragii noştri, cu cardul se poate achita cam oriunde în Moldova, deja. Tocmai de aia şi călătorim CASHLESS cu Mastercard acum.
După ceva timp, am pornit spre Şoldăneşti şi din nou au urmat trasee superbe. Pe aici să conduci un Jaguar I-PACE, un BMW i3, un Rezault ZOE ZE40, un Nissan Leaf de nouă generaţie – e o plăcere în primul rând. Te simţi ca-ntr-o maşină obişnuită, care te alintă cu bunătăţuri la interior. În Tesla Model S 100D, însă, lucrurile nu vor să fie obişnute, ci extravagante şi cosmice. Şi sunt. Maşina asta n-are cum să nu te cucerească.
Între timp, ne venise şi informaţia despre starea Leaf-ului de generaţie veche, lăsat la încărcat. Maşina îşi încărcase bateria la 100% cu succes. Deci, dragilor, acum putem spune fără nici un dubiu – toată problema a fost doar în reţeaua electrică a hotelului, şi nicidecum în maşină! Mai mult ca atât, exemplarul ăsta de Leaf, deşi e vândut la mâna a doua de către cei de la DAAC Hermes, mai beneficiază de garanţie a producătorului! Însă nu e cazul să se apeleze la garanţie. Maşina electrică este absolut în regulă. Reţelele electrice sunt slabe, chiar şi la unele hotele mari. Prizele publice sunt încă puţine la număr, ceea ce ne impune să improvizăm.
Au urmat noi zone cu relief superb şi câmpuri mult mai pline de culoare intensă, decât le găseşti de obicei în această perioadă a anului, probabil datorită ploilor mai frecvente. Însă tot o ploaie avea să ne fi adus următoarea surpriză...
Cu mici staţionări pe la staţii, maşinile se apropiau de Bălţi. Cifrele de autonomie erau bune, doar Volkswagen apropiindu-se de ultima pătrime a autonomiei sale şi Zoe cel din 2014. Nissan Leaf de generaţie precedentă ni se alăturase coloanei, între timp, el venind pe traseul direct M2 şi acum avea peste 70 km rămaşi drept autonomie. Jaguar I-PACE era deliciul celor care-l probau în această zi şi acceleraţiile lui intense îi mai tăiaseră un pic din autonomia estimată, deşi procentual bateria era la un nivel decent. Hyundai Ioniq avea o autonomie destul decentă, fără vreun risc de epuizare, iar BMW i3 şi Nissan Leaf aveau rezerve comparabile, deşi şi ele fuseseră apăsate mai dinamic.
Când ne apropiam de Bălţi, însă, ni s-a comunicat că priza publică din oraş, cea la recent lansată şi pe care mizam extrem de mult la încărcarea celor mai peformante maşini electrice din maraton, fusese lovită de trăsnet în furtuna zilei anterioare şi ieşise din funcţie. Aoleu! Ce să facem?
Am încercat să conectăm un număr maxim de maşini în jurul hotelului la care am ajuns. Cu cabluri trase pe fereastră în prize obişnuite. Din nou improvizat şi spartan, deci. Cu o maşină, n-ar fi arătat, poate, atât de ciudat. Cu multe maşini – arată, însă. De câteva ori săriseră siguranţele. Le mai schimbasem cu locul. Şi tot nu acoperisem toate maşinile. Şi tot ne gândeam ce să facem cu Jaguar I-PACE şi cele două Renault ZOE, spre exemplu.
Zoe-le cu baterie mai mică – l-am dus la o staţie peco de alături şi l-am conectat la o priză obişnuită. Până dimineaţa ar trebuie să fie bine. Celălalt, ZOE-ele cu inscripţii Orange pe el, adică Zoe-le nou de la Renault Moldova, se conectase de asemenea, dar reţeaua slabă a staţiei peco dădea o cifră deloc optimistă a timpului de încărcare completă – vreo 20 de ore. Trebuia să găsim altă priză. Şi în acest moment ne dăm seama că, excluzând priza acum nefuncţională de la Bălţi, nordul republicii rămâne încă total neacoperit de prize de mare capacitate. Ce păcat!
Între timp, vine şi vestea bună de la EcoFactor. Echipa tehnică a reuşit reparaţia prizei publice de putere mare. Fuga la volanul lui Jaguar şi a lui Renault Zoe ZE40. Am conectat Jaguar-ul şi în sfârşit, aveam pronosticul unor 6-7 ore până la încărcarea completă. Pe parcursul nopţii, cineva va merge să schimbe Renault la încărcare, iar acesta se va încărca într-o oră şi un pic, maxim două, la această priză. Pentru Tesla, n-am avut altă soluţie decât s-o trimitem mai spre centrul ţării, să se încarce acolo şi să revină dimineaţa.
Paralel, la hotel mai săriseră o dată siguranţele. Bogdan Ghieş, camaradul nostru profesionist în ale ingineriei de reţele electrice, ne-a refăcut distribuţia maşinilor în diferite zona ale edificiului, astfel încât să echilibrăm solicitarea de electricitate. Şi asta a rezolvat definitiv problema. Maşinile începuseră să se încarcă fără opriri de siguranţă.
Deci, adevărul direct e că electromobilele sunt bune, însă infrastructura electrică e abia la început în Moldova, deşi e lăudabilă însăşi apariţia prizelor actuale prin eforturi private. Cu atâtea electromobile la un loc, însă, se simte lipsa unei reţele dezvoltate de prize, cu mai multe porturi, pe care să le ai la distanţe relativ mici. Cu 9 electromobile, e evident că lucrurile sunt mult mai complicate, însă în cazul nostru, cu această infrastructură incipientă, ele sunt şi mai dificile, impunându-ne să utilizăm de multe ori soluţii destul de primitive. Se simte nevoia acelor prize care urmează să apară prin programul PNUD la nivel naţional. Se simte nevoia a şi mai multe prize de la EcoFactor. Se simte nevoia unui sistem, unul ecosistem, dacă vreţi. Abia atunci cuvântul infrastructură va fi unul potrivit.
Şi cu atâtea bătăi de cap pentru echipa noastră la capitolul prize, aproape că nici n-am mai vorbit de plăcerea de condus la volan, de adevărata experienţă plăcută! Şi, sincer, ea de fapt ar trebui să predomine în ceea ce vă relatăm. Pentru că, excluzând provocările de mai sus, toate, dar absolut toate aceste 9 electromobile, te fac să te simţi bine la bord. Accentele lor sunt diferite, însă conducându-le pe toate 9 pe rând, poţi spune cu siguranţă – maşinile electrice nu sunt nave cosmice neînţelese, ci sunt aici, realiste, pământene, şi-ţi dau satisfacţia unei exploatări hi-tech.
Ascultam un album plăcut în sistemul audio harman / kardon al lui BMW i3 şi savuram lumina serii de vară. Mai devreme savuram acustica Meridian din Jaguar I-PACE şi iizolarea fonică superbă a maşinii. Şi mai devreme, pe drumuri cu asfalt denivelat, ziceam că Nissan Leaf de nouă generaţie înghite cu bine şocurile. Apoi am gustat şi din ambianţa lui Hyundai Ioniq la bord, una foarte decentă şi închegată de la bord. Pe staţii de vorbea şi de agilitatea lui e-Golf, dar şi de faptul că avusese nişte erori pe bord anterior, care dispăruseră ulterior. Iar Tesla, oh, Tesla, e cu siguranţă, alături de Jaguar I-PACE, un automobil electric din cele la care poţi să visezi, cu senzaţii de sportcar. Şi asta e atât de fantastic, încât nu vrem să lăsăm aceste senzaţii să fie eclipsate de grija de găsire a prizelor din nordul Moldovei.
Şi totuşi, adevărul e că va trebui să înfruntăm realitatea dimineaţa. Să constatăm că s-au încărcat complet sau nu, şi care din ele. Planul nostru iniţial pentru ziua a 3-a era să facem o alergare de rezistenţă pe 300 km până la Comrat, pe un traseul şerpuitor. Planul B e să ajungem la Comrat, dar pe un traseu ceva mai direct. Iar în caz de surprize triste dimineaţa, mi-e frică să nu trebuiască să înnoptăm în alt oraş decât Comrat, mai aproape. Într-un cuvânt, adevărul e că, la această oră, cât încă n-am mers să verificăm toate maşinile, nu ştim cum vom merge exact mâine, pe ce traseu şi unde vom ajunge, de fapt, faţă de planul iniţial.
Şi totuşi, suntem optimişti! Ţineţi-ne pumnii, dragilor! Să rezistăm şi să înfruntăm împreună aceste provocări şi să privim partea plină a paharului, senzaţiile alea superbe date de caravana asta magnifică de automobile electrice! Costurile alea infime de consum! Să ne amintim că n-am consumat nici un gram de petrol în tot turul! Să ne amintim că maşinile n-au emis nici ungram de CO2 pe unde am mers! Să zâmbim şi să fim pionerii acestei mari schimbări împreună! Întotdeauna a fost greu la început! Dar rezultatul va răsplăti eforturile! Moldova Electro Maraton continuă cu capul sus înainte, în cea de-a 3-a zi!
1
2,689
GALERIE FOTO (88 IMAGINI)
GALERIE VIDEO (2 MATERIALE)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!