Herbie Hancock e unul din numele de referinţă din lumea jazz-ului, unul din titanii care a continuat şi mai continuă să creeze capodopere de jumătate de secol încoace. Partea poate cea mai fascinantă e că Hancock a tot explorat stiluri şi combinaţii deocheate, migrând de la jazz-ul classic spre fusion, jazz acid sau chiar electronic. E cu siguranţă unul din muzicienii care nu s-au sfiit să amestece condimentele mai multor stiluri şi să scoată bucate gustoase în rezultat. Lansarea sa din 1994 nu este un album propriu-zis, ci o compilaţie a unora din cele mai renumite piese din cariera sa, pornită la începutul anilor ’60. Spre exemplu, piesa Cantaloupe Island, care deschide această lansare, e probabil cea mai cunoscută piesă, compusă de Hancock, dar puţini vor şti unde anume s-o caute prin mulţimea de albume de studio ale lui Hancock. Răspunsul se ascunde în albumul Empyrean Isles din îndepărtatul an 1964. Iar ca să nu căutaţi aceste bijuterii prin zecile de albume, noi vă recomandăm această compilaţie din 1994, care poartă numele Cantaloupe Island şi care aduce un portret delicios al lui Herbie Hancock, cel din 1964 până în 1994, conturat într-o colecţie de piese de stil apropiat, aşa cum îţi lasă de obicei impresia un album. E o audiţie care să placă din prima şi pe care, dacă-ţi place jazz-ul, n-ai cum să eviţi s-o pui din start în lista preferatelor.
Aici vine partea în care explicăm de ce capitolul recomandării Electronic nu stă primul azi în listă. Pentru că albumul ăsta, Hand On the Torch, îşi datorează inspiraţia şi succesul aceleiaşi piese Cantaloupe Island a lui Herbie Hancock de mai sus! La începutul anilor ’90, creatorii acestei trupe au avut inspiraţia de a păşi şi mai departe pe direcţiile explorate de Hancock şi de a combina jazz-ul cu rap-ul şi cu anumite formate de muzică electronică sau acid jazz. După câteva momente de cumpănă, planurile lor au ajuns sub umbrela celor de la Blue Note Records, care-l curaseră şi pe Hancock, iar astfel Us3 a obţinut şi dreptul de a folosi partituri de jazz din piese lansate în deceniile anterioare de Blue Note Records. Ceea ce a rezultat în acest album, lansat în 1993, e o creaţie pur şi simplă genială şi atemporală, în care se îmbină stiluri şi pe care o savurezi bătând ritmul cu mâinile (atenţie la volan) şi dând din cap, şi niciodată nu eşti foarte sigur unde va evolua muzica în următoarele cinci secunde – într-atât de cretivi şi impredictibili sunt cei de la Us3 pe acest album. Poate că eticheta Electronic nu e cea care i se potriveşte cel mai bine acestui album – cele de jazz sau rap putând fi uşor mai reprezentative, dar cu siguranţă albumul e superb şi dacă-l asculţi azi poţi la fel de bine avea impresia că e tocmai lansat. Uitaţi că e scos 26 de ani în urmă. E la fel de delicios şi azi! Savuraţi-l cu conducând, cap-coadă, cu sunetul un pic mai tare şi neapărat cu un sistem audio bun! Dacă aţi bătut ritmul de plăcere în maşină, scrieţi-ne în comentarii!
Şi acest album e unul care nu ţine cont de hotarele unui singur stil. Trupa Red Axes – de fapt un duo format de doi prieteni din Tel Aviv, care au început a scrie piese de pe la vârsta de 14 ani – se autodescrie ca una ce combină rock-ul garage cu punk, electronic şi chiar disco. Cert e că acest album vă va purta prin explorări interesante de stiluri, numai bune pentru un episod de condus singur în maşină, vreme de măcar vreo 45 minute. Pe alocuri sunetele chitarei vă vor aminti de Jimi Hendrix, pe alocuri vocea şi aranjamentelor vă vor duce precum un deja vu pe la stilul The Dorrs, iar pe alocuri vă veţi întreba ce treabă are bucata aia de piesă cu rock-ul în general. Pregătiţi-vă de explorări, deci.
