#2020NOE: Aventurierii moldoveni pornesc spre Antarctica în câteva ore!

Au trecut câteva zile de când aventurierii şi camarazii PiataAuto.md au pornit într-o expediţie de excepţie, spre capătul lumii, spre continentul gheţarilor veşnici, Antarctida. Ajunşi în Ushuaia, capitala ţării de Foc din Argentina şi cel mai sudic port al planetei, echipa a explorat locuri spectaculoase până a porni la drum pe ape, acesta fiind şi punctul de pornire a expediţiei cu barca spre Antarctica. La ora actuală, 14:00 ora Chişinăului şi 9:00 în Ushuaia au loc pregătirile finale pentru startul expediţiei pe mare.

Pe parcursul ultimilor zile au avut loc pregătiri intense pentru a asigura echipa cu toate echipamentele necesare pentru a face faţă unei astfel de provocări — câteva săptămâni pe apă, la temperaturi şi condiţii climaterice extreme. Concomitent aventurierii noştri au comunicat cu băştinaşii acestui oraş de excepţie, au savurat din bucate naţionale şi au discutat probleme actuale în întreaga lume, dar resimţite doar în regiuni precum este şi Ushuaia, unde căldurile din acest an, de 25 grade Celsius sunt anormale pentru zona respectivă.

Despre aceste experienţe absolut noi pentru conaţionalii noştri au relatat expediţioniştii în noile relatări:

Barbă de bătrân. Condori. Lame. Castori. Oameni excepţionali.
Cuvintele zilei de ieri.
Ieri, după meditaţia de dimineaţă şi citramon în tablete - drumul nostru a ţinut spre Capo San Pablo. Locul unde în 1985 a naufragiat un pescador şi care de atunci a devenit loc de pelerinaj pentru toţi amatorii de camping natură sălbatică.

In drum am dat de un lac glaciar, Lago Fagnano - un loc absolut fantastic, înconjurat de munţi înzăpeziţi şi păduri verzi. E sfârşit de vară aici, în Tierra de Fuego - un fel de luna August la noi şi lumea face plaja şi baie chiar dacă apa are nu mai mult de 10-12 grade. Oricum e foarte cald pentru ei.

Aici am dat de o familie ce administrează un camping şi care a fost foarte bună cu noi. Am vorbit in română si ei în spaniolă dar ne-am nţeles de minune - foarte multe cuvinte fiind asemănătoare. Multumim romanilor :)

Am vorbit despre viaţa, copii, natură - însă toate discuţiile se rezumau la una - clima se schimbă şi ei sunt speriaţi. Călduri de 25 de grade nu au fost niciodată pe meleagurile ăstea - oamenii pur şi simplu nu ştiu cum să reacţioneze. S-au uscat mlaştini. S-a schimbat comportamentul animalelor. Oceanul e altul. Nu am întâlnit pe nimeni care sa nege schimbările climaterice. Si cum să o faci? Când zăpezile care stăteau aici cu mileniile - acum se topesc...

Drumul de mai departe a fost prin sălbăticie. Drum de ţară cu mult pras şi peisaje absolut extraordinare. Majoritatea pădurilor de aici sunt atacate de un parazit numit Barbă de Bătrân. E ca un muşchi ce acoperă întregul copac şi atârnă de pe crengi ca barba albă a unui bătrânel. La fel, copacii care cresc pe înălţimi au o formă aparte - din cauza vânturilor cumplite de aici - sunt aerodinamici, făcuţi sa opună cât mai multa rezistenţă vânturilor.

O alta parte din păduri, vaile mai ales, sunt atacate de castori. Castorii sunt problema ecologică numarul unu de aici. Ei distrug la maximum padurea si oamenii sunt încurajaţi să raporteze orice castor văzut, pentru a putea fi prins.

Păşuni. Padure. Iarba verde.

Cât vezi cu ochii doar turme de cai, văcuţe enorme şi chiar lame Guanaco. Sunt un fel de sefi aici - le-am întâlnit peste tot. Destul de speriate dar foarte graţioase.

La fel, am asistat şi la un spectacol veritabil al naturii. Zici ca era Discovery channel pe viu.

Condori care ospătau din o lamă moartă. Trist, macabru, dar adevărat. Îmi amintea de unii oameni ritualul ăsta sinistru - înfruptarea din trupul unui animal mare şi frumos cândva - de către cei ce ştiu a aştepta...

Drumul spre ocean ne-a dus şi la epava Desdemona despre care ziceam mai sus.
Neajutorată. Ruginită. Eşuată complet pe o plajă din Patagonia. Trist final pentru o barcă frumoasă, dar asta e viaţa - nu toate bărcile ajung in portul lor.

Refluxul care a năvălit peste noi cu o viteza nebună, ne-a alungat de pe plajă, şi noi am gasit refugiul la casa unui localnic. Omul, fost inginer de barcă, acum administrează un camping mic şi trăieşte cu soţia tot anul pe malul oceanului Atlantic. Iernile sunt grele aici, cu metri de zăpadă şi minu 30 de grade. Însă ei, ambii, ca doi copaci crescuţi adânc cu rădăcinile în nisipurile de aici - înfruntă smerit şi bucuroşi intemperiile vieţii.

Căsuţa lor şubredă şi veche, e plina de lumină si dragoste. Dragoste care au împărtăşit-o şi cu noi.
Au fost atât de buni ca ne-au gătit din ale lor, peşte la grătar, salată de roşii ca la noi şi cartofi copţi. Bere locală şi foarte multa căldură şi amabilitate.

Dacă ajungeţi în partea asta a lumii mergeţi la ei neapărat. Nu e restaurant - e o masa afară. Dar face toate stelele Michellin din lume. Viaţa poate fi simpla şi adevărată în orice colţ al lumii.

Drumul înapoi spre bărcuţă noastră din Ushuaia a fost călăuzit de o lună plină şi bună cu marinarii la început de cale.

O lună care trebuie sa ne aducă ape bune şi vânturi calme.
Inte timp, la noi e ora 8 dimineaţa si urmează ultima zi pe uscat. Astăzi noaptea, pornim la drum.

Stay tuned!
Ziua 5
Ushuiaia, Fin del Mundo.
1500 km de Antarctica
#2020NOE