#2020NOE: Expediţioniştii moldavi au ajuns la Cercul Polar de Sud!

20 Februarie 2020, 15:08
Denis Godorozea
Expediţioniştii din echipa bărcii #2020NOE înaintează cu dârzenie în inima Antarcticii, în zone unde nu mai au loc vasele de croazieră şi echipe de turişti, în condiţii de ger extrem, gheţari, nopţi albe şi natură sălbatică. Afară de privelişti fabuloase şi gheţari grandioşi, echipa mai este acompaniată de familii de balene măreţe.
Astăzi este ultima zi cu soare în zona respectivă din acest sezon, iar astfel expediţioniştii noştri au misiunea importantă de a capta cât mai multe imagini pentru a le putea ulterior ditribui nouă, cei care-i urmărim cu drag şi sufletul la gură de acasă. Misiunea însă nu sfârşeşte aici, iar în următoarele săptămâni expediţioniştii ne vor alinta cu multe imagini şi materiale video de calitate, care au surprins întreaga lor aventură istorică pentru ţara noastră.
Mai jos vă invităm să savuraţi din Jurnalele de Bord pentru zilele de 19 şi 20 februarie:

Jurnal de Bord
Ziua 16 - 19 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Enterprise Bay

Astăzi jurnalul de bord va fi mai scurt.
Avem degetele îngheţate după o zi aproape full petrecută pe punte, pe gheţar şi pe ţărm!

Barca noastră merge tot mai la Sud.
Mergem tot mai sus pe latitudinile planetei noastre şi ne apropiem de Cercul Polar de Sud. Noaptea e tot mai albă şi gheţarii tot mai mari!

Peisajul e unul tipic antarctic! E doar zăpadă, gheţar şi natură sălbatică. Începe în sfârşit Antarctica adevărată. Pură, rece, fără vase de croazieră şi turişti.

Pe drum întâlnim balene!
Mama, tata şi puiul lor. Toţi în marş, calmi, măiestoşi. Plini de graţie şi frumoşi aceşti giganţi ai planetei. Opere de artă. Mă gândeam că dacă tot îl pomenim pe Brâncuşi - par a fi nişte sculpturi viitoare ale lui. Cel puţin dacă Creatorul era Brâncuşi - la sigur aşa îi făurea. Iar undeva pe fundal, acompaniată de cântecul valurilor, se auzea şi glasul Irinei Rimes. :)

Cu cât ne îndrptăm spre Sud, cu atât mai multe balene vom întâlni. Sunt apele lor aici. E locul unde se simt cel mai bine. Chiar daca acum 100 de ani, erau vânate cu miile.
Mâine va fi ultima zi cu soare din acest sezon şi trebuie să reuşim să filmăm cât mai multe. Sper sa găsim şi orcele, sunt multe pe aici. Şi dacă avem noroc - un căpitan în Ushuaia ne-a zis locul unde putem întâlni şi balena "plată" - balena fara înotător pe spate. Extrem de rară şi râvnită de fotografi.

După masă am ancorat, adica ne-am legat de epava unui pescador enorm. A ars in 1905 aici şi masiva sa construcţie stă pradă valurilor şi gheţarilor deja de mai bine de 100 de ani. La moment era cea mai modernă şi performantă fabrică de ulei de balenă din lume. Balenele erau omorâte cu harponul de bărci mai mici, de lemn, rămăşiţele cărora le vedeţi în poze. Apoi pe această fabrică plutitoare balena era dezmembrată şi utilizată complet.

Am plecat în inspectarea insulelor din acest golf. O natură extrem de bogată - datorita faptului că e imposibil de ajuns aici decât cu bărci mici. Cormorani cu ochi albaştri, trei tipuri de pinguini, numeroase păsări şi chiar leoparzi de mare - pe toate le-am întâlnit aici şi despre toate vă vom povesti în film.

La întoarcere, am făcut şi prima "descoperire" geografică :) o insulă solitară pe care am hotărât sa o numim Nisporeni cu hram în ziua de 18 Februarie. După cum vedeţi în poză, insula e mică, dar foarte mândră. Exact ca şi basarabenii :)

Seara am avut paste marinăreşti cu Campari şi istorii despre mare, primejdii, strâmtori şi desigur despre dragoste!

Maine e ziua balenelor!
Iar până atunci - poftiţi de vedeţi pozele de astazi. E un mic strop din ce putem trimite prin sateliţii de deasupra
Polului Sud. Calitatea e la fel. Dar promitem să punem totul în calitate maximă când avem net bun.

Pentru întrebări, solicitări, propuneri -anatol@myiridium.net - răspundem la toţi.
E unica metodă de a lua legătura cu noi.

Stay tuned!
#2020NOE
Jurnal de Bord
Ziua 17 - 20 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Curveville Island

Astăzi jurnalul va fi cu mai puţine poze.
Suntem în fjorzi cu munţi foarte înalţi în jur, plus, este foarte înnorat - din cauza asta avem viteză pe satelit de câţiva biţi pe secundă.
Adică aproape imposibil de a trimite ceva în afara de text. Suntem la capăt de geografie şi deja e o minune că putem trimite măcar ceva.

Balene!
Ziua balenelor. Sunt sute aici.
În mare parte balene cocoşate.
Unele dorm - un spectacol uimitor. Plutesc nemişcate pe valurile line. Imense creaturi nemişcate. Una cu oceanul care le-a născut. Respiră rar. Încet. Fără jet de apă.
Suntem cu motorul oprit şi curentul ne duce în aceeaşi direcţie. Le filmăm de sus. De la distanţă, nu vrem sa le deranjăm somnul lipsit de griji.

Ceva mai departe, avem revelaţia zilei. Ceva nemaipomenit se întâmplă chiar în faţa noastră. Mama balenă îşi alăptează dimineaţă puiul. Ceva rar de întâlnit şi am avut noroc imens că am prins asta pe cameră (va intra în film). Natura în forma ei primitivă şi pură. Unul din cele mai intime momente ale naturii văzute pe viu. Suntem nişte norocoşi. Cu bărcuţa noastră putem înfrunta câmpuri de gheţari şi intra în golfuri ascunse unde nu a mai fost nimeni până la noi. E foarte important să fim maxim de discreţi. Să nu ne apropiem prea mult de animale, să nu facem zgomot sau să intervenim în procesele fireşti ale naturii.

După câteva ore bune de derivă cu balenele care se mai trezeau apoi adomeau - mergem mai departe.
Un golf nou ni se deschide în faţă noastră.
Fjorzi milenari şi gheţari veşnici. Sunete ca de tunet ce precedă bucăţi masive de gheaţă ce se rup din calotele de pe ţărm şi cad monumental în apa oceanului. Deşi suntem foarte sus pe planetă - paralela 64, întâlnim maluri fără zăpadă absolut. Zăpada pleacă şi din locurile unde a fost mii de ani până acum. Antarctica e locul care se încălzeşte cel mai rapid pe planeta noastră - in ultimii 100 de ani cu 6 grade. E enorm de mult. Nu poţi nega încălzirea globală privind acest peisaj.

Mergem mai departe.
Glasurile a mii de pinguini ce au colonizat malurile stâncoase, ne atenţionează că undeva alături sunt leoparzii de mare la vânătoare. În adâncurile fjordului iarăşi balene. Două mame cu doi pui.
Pur şi simplu incredibil! Toate cele patru balene dorm... Nu ancorăm, ca lanţul de ancoră să nu le deranjeze dacă vor dori sa plece din fjord. Stăm în derivă şi mergem cu bărcuţă dinghy spre mal. De acolo începe drumul nostru spre vârful unui pisc de cam 500 metri care e casă pentru o colonie de pinguini. Urcăm până aproape de ei şi ne mirăm cum de reuşesc să urce aşa de sus pe stânci şi gheaţă - secretul se deschide abia când ajungem în vârf de munte. Panta nordică a lui e acoperita toată de zăpadă, şi această zăpadă e destul de aderentă pentru ca ei să poată urca lateral la câteva sute de metri pe munte şi e lunecuşul ideal când e nevoie de a ajunge repede de pe munte la apă - doar te pui pe fund şi laşi gravitaţia să te ducă până la apă.

În acelaşi mod coborâm şi noi de pe munte înapoi spre barca noastră. Aici - ghinion. Un iceberg mare se rupe din gheţarul de alaturi şi porneşte spre larg. Deşi trece pe alături de barcă, trena de cioburi ce rămâne în spatele lui - ne atacă barca. Mii de cioburi prind într-o horă glaciară casa noastră plutitoare. Cu greu ne facem loc cu dinghy printre ele pentru a ajunge la barca-mama şi urcăm la bord. Pornim mai departe de aici.

Noaptea stăm în Cureveville Island. Aici putem să ne legăm de ancoră şi cu două parâme de pupă de un mal stâncos. Suntem safe. În sfârşit putem să dormim fără carturile de ancoră astazi. Toţi se vor odihni.

Mâine avem în program prima mămăligă antarctică din istorie!

Stay tuned!
#2020NOE
0
465
GALERIE FOTO (21 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!