Jurnal de Bord
Ziua 15 - 18 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Ancoraţi pe Deception Island.
Vant zero.
Temperatura apei 1.5 grade Celsius.
Toată noaptea am fost în marş.
Gheţari, ceaţă. Nimic nou.
Carturi de gheaţă pe punte, ochi roşii, lumina proiectorului de lumină care rupe din noapte bucăţi de val şi ocean îngheţat, iar noi căutăm în aceste fantasmagorii gheţari care ne pot lovi. Geometria şi forma valurilor e mereu diferită şi de o infinitate de variante.
Oboseala ne joacă festa - după o oră pe punte la minus şi apă care curge peste tine din toate părţile - vezi deja gheţari peste tot.
Deception Island e un vârf de vulcan activ.
A erupt în ultima sută de ani de zeci de ori.
A distrus baze ştiinţifice, baze de vânători de balene, ba chiar în timpul erupţiei din 1967 toată apa pe care o vedeţi în poze, unde e ancorată barca - toată a început să fiarbă. Literalmente - au fiert în ea şi câteva corăbii ale vânătorilor de balene. Golful unde e barca noastră - e craterul vulcanului. Sub această apă se bate inima fierbinte a muntelui de foc.
În orice moment poate erupe, iar din adâncurile muntelui deja ies la suprafaţă izvoare termale şi gaze de mofetă.
Toată dimineaţa am încercat să ne ancorăm în caldera Deception Island.
Intrarea în acest crater din ocean e una foarte dificila. Chiar pe mijloc de intrare e un vârf subacvatic care a distrus deja două corăbii iar în 2007 aici a eşuat şi un vas de croazieră norvegian cu o mie de oameni la bord. Sunt ape perfide şi trebuie să fim vigilenţi. Aici la capăt de lume, dacă rămâi fără barcă, nu prea ai cum supravieţui. Deci barca trebuie salvată în primul rând.
Nu reuşim să ne ancorăm şi legăm ancora de rezervă cu o parâmă şi o ducem cu dinghy pe mal. După cum vedeţi pe poză, ancora s-a împlantat adânc în nisipul de pe mal. Asta ne-a şi ţinut aici sub vânturile destul de agresive de aici.
Debarcăm pe mal. Peisaj de pe planeta Marte. Aici, acum 100 de ani a fost una dintre cele mai mari baze de vânători de balene din regiune. Britanicii recoltau câte 5 000 de balene pe an. Pentru grăsimea lor. Tot aici era şi fabrica unde grăsimea era transformata în ulei şi vândută în toată lumea. Nu a mai rămas nimic din toate astea acum. Doar câteva clădiri distruse, bucăţi de fier ruginit şi câteva barci ce putrezesc lent pe mal. Tot aici, printre aceste ruine şi-a găsit adăpost o colonie de foce. Sunt multe, nostime şi foarte leneşe. Stau tolănite pe mal, dorm şi sunt relaxate. Când ne apropiem, ne dau de ştire printr-un urlet că nu suntem bineveniţi. Îi urmărim cum se hârjonesc şi giugiulesc din depărtare.
Sunt fenomenali. Îmi amintesc de urşii noştri din Carpaţi.
Ne plimbăm de câteva ore bune pe insulă, vizităm câteva cratere vechi ale vulcanului, plaje cu nisip negru formate de erupţii. Fenomenal ce sculptor poate fi natura. Natura sălbatică. Natura nealterată de noi, de civilizaţia noastră.
Vitalie Palanciuc, în sfârşit şi-a îndeplinit visul - în patru luni a alergat pe patru continente! Vitalie are un caracter de fier şi la sigur e un camarad de nădejde! Cu el poţi merge în jurul lumii şi înapoi! Om facut dintr-o bucată şi care ştie să se încadreze in orice echipa şi sa devină nucleul ei!
Mai departe, drumul nostru e spre baza spaniolă Gabriel de Castilla. Un loc absolut fenomenal cu oameni extraordinari de calzi şi primitori. Am vorbit un mix de română si spaniolă. Şeful staţiei, Maiorul Joaquin Nunez a fost cea mai caldă gazdă posibilă. E un adevărat gospodar şi staţia lui e într-o ordine exemplare. Ne-au invitat la ei în casă. Am băut cafea cu plăcinte:) am vorbit despre toate, le-am dat şi un interviu pentru un canal TV spaniol. A urmat o excursie prin laboratorul lor ştiinţific, unde am luat interviu de la climatologul şi seismologul lor. Ne-au povestit lucruri absolut fascinante, dar şi îngrijorătoare despre schimbările la care e supusă planeta noastră.
Acum în Antarctica sunt deja cateva zeci de specii de fungi, crustacee, insecte, bacterii şi alte organisme care în mod normal nu ar putea ajunge niciodată aici. Unele aduse chiar din Norvegia - toate de vasele de croazieră mari tot mai des prezente pe aici.
Tot de la vasele de croazieră sunt şi cele mai mari emisii de gaze nocive şi concentraţia enormă de plumb şi alte metale grele.
Mai mult despre asta vom avea în film. Însă schimbările sunt evidente şi în defavoarea noastră.
Am vizitat şi lazaretul lor. Doctorul nostru, Mihai Melnic a rămas surprins de echipamentele şi medicamentele de acolo.
E un ambulatoriu full funcţional, gestionat de un singur om. Iar cel mai interesant a fost faptul că au sistem de telemedicina acolo. Se pot conecta video cu orice specialist din Spania pentru a se consulta cu el pentru orice urgenţă. Iar analizele şi restul informaţiei sunt toate în format electronic. Exact aşa ambulatorii au şi în Afganistan şi alte zone de razboi. Aceleaşi tehnologii se folosesc şi la staţiile spaţiale.
Au mulţi oameni de ştiinţă din 3 ţări aici şi sunt foarte organizaţi, dotaţi şi tehnologizaţi.
Tot gunoiul se sortează. Ce e biologic se incinerează. Ce e plastic sau metal - se duce pe continent. Baza e de vară, iar iarna lucrează doar telemetria. Trimit date seismologice, analize ale vremii şi alte date direct la Madrid.
Le-am povestit despre noi şi ţara noastră. Toţi ştiu despre Romania şi au fost foarte surprinşi să ne vadă aici.
Ne-am împrietenit, am făcut schimb de date de contact, ne-am făcut prieteni pe Facebook şi vom merge în ospeţie unii la alţii. Ei sunt dornici de noi prieteni, mai ales care am venit cu o barcă cu pânze aici. Doctorul lor, Andreas Lopez, şi seismologul lor, Ita Alvarez, ne-au vizitat chiar pe barcă. Aici am inchinat câte un te miri ce, ne-au pus ştampile de vizitare a Antarcticii în paşapoarte şi după ore bune de bancuri şi discuţii despre planetă, ţările noastre şi viitorul omenirii - ne-am luat rămas bun.
Ei au plecat în noapte spre mal, iar noi am rămas să pregătim barca pentru încă 100 de mile nautice pe care le vom face de dimineaţă. Pe drum vom avea iarăşi vânt, epave eşuate, o bucată de zi polară şi mergem spre sud - spre Cercul Polar de Sud.
La cină avem rolls şi sushi de la Chef-ul nostru! Desert - cheesecake cu fructe uscate.
Aşa ne chinuim!
Stay tuned!
#2020NOE
