#2020NOE: ultima zi în Antarctica şi startul aventurii prin strâmtoarea Rrake spre Ushuaia

Explorarea tărâmurilor antarctice a ajuns la final, însă expediţia continuă iar echipa bărcii Bazileus mai are în cale provocări aventuroase — parcurgerea strâmtoarei Drake şi revenirea în portul Ushuaia, cel mai sudic oraş-port de pe planetă, de unde a şi pornit expediţia spre Antarctica.

Dorul de casă şi de cei dragi este la limită, însă expediţioniştii moldavi sunt gata să pornească la drum cu dârzenie şi optimism. Îi aşteaptă în cale o adevărată furtună în apropiere de Capul Horn, valuri mari şi vânt puternic. Ultimile zile în Antarctica au fost cele mai captivante şi generoase la întâmplări şi întâlniri mai puţin obişnuite, cu vieţuitoarele de acolo şi peisaje unice.

Vă invităm să urmăriţi mai jos Jurnalele de Bord pentru zilele de 23 şi 24 februarie.

Jurnal de Bord
Ziua 20- 23 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Staţia Vernadsky.

Ultima zi în Antarctica!

De mâine pornim peste Drake spre casă.
Ne aşteaptă vânt strâns şi valuri mari. Mai aproape de Capul Horn vom avea furtună adevărată - dar asta e doar peste 3 zile şi poate se mai schimbă prognoza.
Dimineaţa a început cu un gust dulce amărui. E ziua fiului meu şi e prima zi de naştere a lor când nu sunt alături. Sa îi urezi la mulţi ani prin telefon satelit de la 15 000 de kilometri şi să vezi pozele cu prăjitura de sărbătoare din Braşov când tu eşti în Antarctica - e greu.
Dar, e parte din drum.
Îmi asum!

Suntem ancoraţi la baza ştiinţifică ucraineană Vernadsky. E situată aproape pe cercul polar şi e cel mai de sud punct al expediţiei noastre. Ieri am fost la ei în vizită.
Baza e una destul de dotată şi interesantă. La bază sunt prezenţi oameni de ştiinţă din toate domeniile. Hidrobiologi, seismologi, magnetologi. Se studiază ionosferă pământului, activitatea magnetica, stratul de ozon şi desigur flora şi fauna marină.
Sunt foarte bine conectaţi cu baza americană Palmer care se află la 60 de km de ei. Baza e una cu prezenţă umană anul întreg. Iarna aici durează 8 luni pe an. 8 luni în care îngheaţă totul jur împrejur şi nimeni nu poate ajunge la ei. Spărgătoarele de gheaţă americane ajung până aici, dar doar până în larg - spre bază nu se pot apropia.
De asta au rezerve de orice şi pentru perioade maxime de timp. Frigidere de 10 metri cubi. Rezervoare de 120 tone de combustibil şi bărbaţi şi femei curajoşi, gata să înfrunte intemperiile Antarcticii!

Baza Vernadsky e o fostă bază ştiinţifică engleză, care în anii 90 a fost vândută Ucrainei cu preţul simbolic de o liră sterlină.
Lira aceasta e şi acum prinsă în tejgheaua barului de la etajul doi al staţiei.
Cel mai de sud bar din lume. Apropo!
Barul Faraday!
Cum să nu închini un cocktail antarctic aici?

La fel, la staţie mai au şi o capelă mică unde poţi opri pasul şi te poţi gândi un pic la ce drumuri şi căi ai ales să urmezi în viaţă.

După câteva interviuri cu oamenii de ştiinţă de aici, seara, suntem invitaţi la sauna lor. O saună mică, electrică, deschisă doar pentru localnici şi oaspeţii dragi!

Nimic nu se compară cu o saună fierbinte la Polul Sud şi o baie în oceanul plin de gheţari - după!
Senzaţii tari, absolut fantastice.
Savanţii de la staţie ne spun că pe insula de alături de câteva zile a venit un pinguin regal.
Nici o vorbă în plus - ne echipăm şi ne îmbarcăm în zodiacul nostru.
Peste 5 minute suntem pe loc.
L-am găsit! Ne apropiem la 10 metri şi începem a face poze. Cred că în acel moment era cel mai fotografiat pinguin din lume. 10 obiective de calibru diferit îl priveau direct în pomeţii galbeni. Foarte frumoasă creatură! Am întâlnit şi un pinguin albinos, cu pui normali. E un fel de celebritate aici - vin din diferite locuri oamenii să îl vadă.

Pregătirile de traversada din Drake.
Fixam totul bine pe punte, pregătim instrumentele de navigaţie şi pânzele.

Încă o zi şi pornim!

#2020NOE

Jurnal de Bord
Ziua 21 - 24 Februarie 2020
Barca "Bazileus"
Paralela 63 grade Sud.
Strâmtoare Drake.
Curs 342 grade.
Viteza 7 noduri.

Pregătiri. Vânătoare. Leooardul face prima jertfă în expediţia noastră.

Ultima zi în Antarctica a fost ziua surprizelor! De dimineaţă am mers să inspectam coasta de vest a insulei unde stam ancoraţi.
Câţiva paşi şi chiar pe ţărm găsim scheletul unei balene cocoşate. Stă de ani buni aici, dar doar în ultima perioadă, când zăpadă se topeşte complet pe ţărmuri - a început procesul de putrefacţie. Pielea şi măduva oaselor e aproape intactă.

E un golf plin de gheţari plutitori. Mii. De toate mărimile şi formele. Pe o bună parte din ele gasim foci care se odihnesc. Familii întregi. Cate 15-20 pe o bucată de gheaţă minusculă. Sunt acum în regim alimentar accelerat - vine iarna şi trebuie să reuşească să mănânce suficienţi pinguini ca să poată supravieţui iarna polara care deja bate la uşă.

Aici, în Antarctica, toţi mănâncă pe toţi.
Baza lanţului trofic este krillul — nişte creveţi minusculi care după masa lor totală depăşesc masa oricăror altor vieţuitoare de pe Terra. Krillul e baza dietei pinguinilor, balenelor şi altor animale de aici. Pinguinii sunt păpaţi cu drag de către foci, iar orcele papă bine-merci focele.
Imperiul fiinţelor feroce — unde moartea şi viaţa s-au împletit întratât, că nu mai există una fără alta şi moartea unui animal e viaţa altuia.
Exact ca la oameni!

În drum spre barcă, asistăm la încă un spectacol macabru şi extraordinar!
Un grup de 20-25 de balene cocoşate în plin proces de vânătoare! Ridicăm dronele şi filmăm acest spectacol al naturii!
Procesul de vânătoare la balenele cocoşate e unul special. Ei fac o plasă din bule de aer în spirala, cum vedeţi în poză, peştele derutat se ridică la suprafaţă unde este păpat de gurile enorme ale acestor giganţi ai abisului!
În poză puteţi vedea trei balene care vânează. Absolut impresionant proces.
Natura în starea ei absolută!

Dupa o oră de filmări, ne întoarcem spre barcă. Aici veselie! Un leopard de mare ne atacă barca dinghy! Nu putem dezlega barca de pe mal pentru că în momentul când punem bărcuţă gonflabilă pe apă, vine leopardul şi o muşcă. Încercăm să strigăm la el - sa facem gălăgie - nimic. E pus pe rele. Ridicăm o bărcuţă din apă, deja muşcată de el, şi în acelaşi moment ne atacă a doua bărcuţă gonflabilă. O muşcă din faţă, iar când în panică încercăm să o scoatem din apă, sare şi se apucă cu dinţii de pupa bărcii rupând o bucată din ea.
Barca se dezumfla imediat. Am rămas fără dinghy. Minus un zodiac.

Chemăm pe radiou baza Vernadsky. Rugăm să ne ajute cu acest şotios. Baza zice ca ne trimite un biolog maritim să îl alunge. Între timp, leopardul se apucă sa roadă paramele de care e legată barca de mal. Batem cu ele în apă. Fără efect — nu se sperie.
E un leopard mare — nu am mai vazut aşa de măricei. Vine biologul călare pe o altă barcă gonflabilă, venea ca un haiduc pe cal, ca un vikingi bărbos pe drakkar — hotărât şi în viteză. Însă, cum vede leopardul nostru - face un U-Turn poliţienesc la 180 de grade, ne flutură din mână şi pleacă înapoi!
Ce?
Bă, noi ajutor am vrut, nu salutări!
Fă ceva cu porcul ăsta de leopard că ne ţine prizonieri de ore întregi.
Îi chemăm iarăşi pe staţie. Zic ca se tem şi ei de el şi mai bine să aşteptăm. Va pierde interesul şi ne va lăsa în pace.
Trec ore... Leopardul ne da târcoale. Ba se arată sub barca mare, ba e pe pietrele din apropierea bărcii, sau înoată în cercuri în jurul nostru. Stăm legaţi de mal, nu ne putem recupera parâmele. Aşteptăm.

Peste încă ceva timp, ne cheamă deja staţia ucraineană. Sa vezi chestie, unul dintre biologii lor, proaspăt întors de pe o insulă alăturată, e născut ... în Basarabia! La Bălţi! A plecat copil în Ucraina, iar acum e biolog polar!
Mai ţine minte româna şi vine la noi pe barcă sa ne salute! Nu se teme nici de leoparzi! A aflat despre expediţia noastră chiar de aici, de pe pagina de Facebook! Ia arătat-o cineva din voi, dragi cititori