Daună CASCO în perioada de carantină. Suzuki Ignis şi experienţa noastră

Chiar pe la începutul perioadei de carantină, Suzuki Ignis al nostru a avut parte de un mic incident în trafic, care ne-a făcut să vedem în perioada ce-a urmat ce înseamnă să ai de-a face cu o daună CASCO pe timpul unei asemenea pandemii, în Moldova.

După cum spuneam în primele relatări din 2018, când l-am achiziţionat, Suzuki Ignis a fost din start cumpărat ca o maşină mai simplă şi mai practică, ce urma a fi condusă şi de membri ai familiei cu vârstă niţel mai înaintată. Garda la sol mai mare şi practicismul ei erau plusuri majore care ne-au făcut să alegem acest model atunci, de rând cu preţul foarte accesibil şi dotările decente chiar şi-n echiparea de bază.

Ei bine, încă de pe atunci ne-am gândit că, dat fiind că la volanul lui Suzuki Ignis vor alterna mai mulţi şoferi, toţi cu experienţă şi dexteritate diferită, ne doream ca toţi să se simtă oarecum împăcaţi la volan şi protejaţi de riscuri, aşa că din prima zi am contractat o asigurare CASCO la compania la care avem asigurate şi toate celelalte automobile — Donaris Vienna Insurance Group. Pe noi cei de la Donaris VIG ne-au convins ireversibil după ce, într-un an au achitat fără probleme o despăgubire de 217 mii lei pentru o daună la unul dintre automobile, în urma unui accident în care nu eram de vină, dar în urma căruia asigurarea CASCO ne-a făcut să avem în două luni maşina adusă la starea iniţială, cu tot cu procesarea dosarului, plata, comanda pieselor şi reparaţia. De atunci, an de an, continuăm să păstrăm aceeaşi companie de asigurări.

Ei bine, revenim la Suzuki şi la perioada pandemică. Era chiar la începutul pandemiei în Moldova, când se afla de primele cazuri şi începeau a se pune primele restricţii, când s-a întâmplat incidentul. Unul din şoferii mai vârstnici era la volanul lui Ignis prin Chişinău. La sensul giratoriu de la str. Florilor un microbuz marfar i-a tăiat colţul dreapta faţă şi i-a atins uşor aripa dreaptă faţă. Doar că microbuzul a fugit de la locul accidentului — fie că în vâltoarea unui mers haotic nici n-a simţit contactul (puţin probabil, zic eu), fie că a conştientizat ce a făcut, dar a vrut să fugă de responsabilitate. Cel de la volan însă, s-a pierdut cu firea şi n-a reacţionat chiar cum ar fi trebuit să reacţioneze, ratând să memoreze numărul de înmatriculare şi să cheme poliţia. A tras pe dreapta speriat, n-a memorat numărul vinovatului, apoi şi-a continuat drumul spre casă. Abia spre seară m-a sunat şi mi-a zis de situaţie. Am fost să văd maşina — doar aripa era afectată, fiind zgârâiată şi încreţită. I-am zis că a doua zi vom merge la compania de asigurări.

Aici e important să spun că şoferul lui Ignis era inclus în contractul de asigurare CASCO a lui Ignis, or, dacă alegeţi opţiunea unui număr limitat de şoferi, aceşti şoferi trebuie menţionaţi în contract. De asemenea, contractul nostru prevedea 0% franşiză la daune mici, doar 10% franşiză la daună dotală. Aveam, de asemenea, dreptul la un caz pe an, care să nu fie documentat de vreun proces-verbal al poliţiei. În primul an de asigurare n-am avut nici o adresare, în al doilea — asta avea să fie prima adresare.

Cei de la departamentul de daune Donaris VIG încă activau normal în acea zi, urmând a fi trecuţi în regim de muncă pandemică peste doar câteva zile. Aşa că am mers dimineaţa pentru constatarea daunei. Eram sigur că va trebui schimbată aripa şi, respectiv, vopsită. Bara de protecţie nu era afectată, şi nici alte piese, cu excepţia capacului de la roata dreaptă.

După depunerea cererii de daună, am mers la service-ul Suzuki, pentru ca cei de acolo să poată inspecta maşina şi emite o notă de plată companiei de asigurări. Am fost prevenit că toată treaba va dura un pic, pentru că aripa trebuie comandată după ce vin banii de la compania de asigurare şi voi fi sunat după.

Apoi au venit restricţiile dure ale pandemiei. Aproape toate companiile îşi sistaseră activitatea. Cei care puteau, munceau de la distanţă. Eu mi-am zis că asta e, ştiam că oricum într-un final maşina va fi reparată, dar până atunci n-are rost să mă amărăsc. Îmi făceam griji un pic doar de metalul gol, expus, al aripei, în urma zgârâieturii urâte, şi ştiam că ar putea rugini, dar odată ce avea să se schimbe aripa, nici asta nu părea grav.

Aşa că am început a merge la birou doar cu Suzuki Ignis, aşa, cu aripa încreţită şi zgârâiată cum ea. Savuram oricum maşina şi consumul ei incredibil de mic, iar în perioada pandemică aceste cifre mici erau şi mai importante. Şi nu aşteptam o evoluţie prea rapidă a cazului meu de daună CASCO, înţelegând că e pandemie, că e situaţie de urgenţă.

Dar peste vreo 3 zile, am primit un apel de la managerul de daună, că dosarul a fost aprobat şi e nevoie să semnez că sunt de acord. Mi-a venit în minte să-i zic „ok, semnez digital dacă e posibil, cu semnătură MPay, şi expediez”. Da, mi-a zis că e posibil. Am semnat documentul PDF şi am expediat prin e-mail acordul semnat.

Au mai trecut vreo două săptămâni de procesare normală a dosarului. Din nou, eu n-aveam aşteptări că totul se va întâmpla repede. Dar am primit un mesaj SMS că dosarul de daună a fost procesat, iar banii vor fi viraţi unităţii de deservire Suzuki Moldova. Toată reparaţia costa vreo 6,300 lei, aripa nouă, vopsirea, manopera. Deci, toate procesele de daună CASCO mergeau în continuare în ritm normal, chiar dacă aveam situaţie de urgenţă şi context pandemic.

Apoi au mai trecut vreo 2-3 săptămâni, timp în care cei de la service-ul Suzuki comandaseră aripa şi o primiseră. Apoi am fost sunat de cineva de acolo, pentru a programa maşina la efectuarea lucrărilor. Am fost sunat într-o joi sau vineri şi o programaseră pentru lunea următoare. Vă reamintim, service-urile auto au avut activitatea sistată cam o săptămână, după care li s-a permis să activeze în condiţii stricte antiepidemice.

Am venit la ziua stabilită şi am lăsat Ignisul la service, vorbind de la distanţă cu cei de la service şi punându-le cheia pe masă. Peste 3 zile am fost sunat că maşina e gata.

Am mers s-o iau în după amiaza acelei zile. Ignis arăta iarăşi ca o maşină nouă. Avea aripa nouă pusă, vopsită în aceeaşi culoare de oranj metalizat. Doar acasă observasem că aripa era şi pe interior vopsită în aceeaşi nuanţă metalizată, deşi alte piese de caroserie la Suzuki sunt vopsite mat pe interior. Dar nu mă deranja deloc.

Deci, epopeea unei daune CASCO în perioada pandemiei a avut un curs absolut normal la cei de la Donaris Vienna Insurance Group, în ciuda situaţiei excepţionale. Dosarul s-a analizat la fel de rapid, plata s-a făcut la fel de exemplar către service-ul autorizat, iar mai departe deja tot procesul reparaţiei a fost dirijat de service-ul Suzuki Moldova. Eu unul am simţit toată povestea ca pe o mică intervenţie de fundal, care şi-a urmat cursul firesc fără pic de stres, fără vreun sunet de amintire, fără vreo contradicţie. Ca pe o experienţă în care de cealaltă parte ai profesionişti drept parteneri. E de prisos să mai spun că şi şoferul care se afla la volan în momentul incidentului a răsuflat uşurat când a văzut Ignisul complet reparat cu aripă nouă. A răsuflat uşurat pentru că totul a decurs fără a necesita vreo cheltuială din partea noastră. „Tocmai pentru asemenea situaţii am şi făcut asigurare CASCO, ca să nu se simtă nimeni vinovat de asemenea situaţii.”, i-am zis.

Iar Ignis e în continuare gata să fie maşina onestă, care are nevoie de doar 5.3 litri/100 km de benzină pentru exploatarea noastră cotidiană. La preţul actual al benzinei, asta înseamnă vreo 82 de bani per kilometru parcurs. Dar se poate obţine şi consum mai mic, dacă vreţi să mergeţi mai liniştit cu el, chiar şi vreo 4.5 la sută, cât indică Ignisul alb despre are vă povesteam în alte relatări.