40 de ani de la lansarea ARO 10: primul offroader compact românesc şi strămoşul Daciei Duster

Cu 40 de ani până SUV-urile compacte urbane au deveni un trend în întraga lume, România lansa primul său offroader 4x4 compact, ARO 10. Acesta a fost printre primele modele de offroad de dimensiuni compacte, care se conducea mult mai plăcut şi predictibil decât un offroader greoi cu cadru dur din acei ani. Ei bine, până la urmă anume ARO 10 poate fi considerat un strămoş al lui Dacia Duster, iar mai jos vă relatăm şi de ce.

Debutul public al lui ARO 10 a avut loc la EREN (Expoziţia Realizărilor Economiei Naţionale) din 1979. Offroader-ul a fost conceptut drept un automobil capabil să parcurgă pe teren accidentat la fel de bine, precum un model de offroad de dimensiuni mari, dar în acelaşi timp să fie mai manevrabil şi simţitor mai econom, datorită propulsoarelor mai eficiente cu o cilindree mai mică.

Construcţia simplistă mai promitea şi costuri de întreţinere ceva mai reduse în raport cu alte modele din aceste timpuri. Din momentul apariţiei ARO 10 a revoluţionat, însă, industria auto prin suspensia independentă faţă şi spate. Ei bine, ulterior puntea spate independentă a cedat locul unei punţi rigide, care ar fi mai practică, totuşi, pentru sarcinile pe care le avea un offroader.

După prezentare ARO 10 a ajuns pe linia de producţie, unde a fost produs din 1980 şi până în 2006, timp în care au existat câteva generaţii şi o sumedenie de versiuni diferite. ARO 10 a fost oferit cu caroserii clasice cu 3 sau 5 portiere, dar şi în versiuni de tip pick-up cu 2 sau 4 uşi, ba chiar şi în versiuni decapotabile. După Europa de Est, ARO 10 a înregistrat o expansiune simţitoare pe alte pieţe din Europa, dar şi în America de Sud.

În funcţie de piaţă, ARO 10 a mai fost vândut cu denumirea Dacia Duster, iar astfel a conceput seria SUV-urilor în gama constructorului din Mioveni, iar între anii 1988 şi 1991 a fost produs şi la uzina italiană Ali Ciemme de unde ieşea cu denumirea ACM Enduro x4, pe lângă cea de bază din Câmpulung. Printre versiunile mai vestite a fost ARO Spartana, derivată din offroader-ul compact şi produsă din 1997, iar ultima generaţie ARO 10 a ajuns pe linia de producţie în 1999.

În diferiţi ani şi în funcţie de versiune ARO 10 era oferit cu tracţiune 4x2 sau tracţiune integrală nepermanentă. Sub capota offroader-ului românesc se situau în diferiţi ani unităţi pe benzină şi motorină, toate cu câte 4 cilindri, cele pe benzină având volum cuprins între 1.2 şi 1.6 litri.

Sub capota maşinei româneşti se aflau chiar şi motoare produse de Daewoo (1.6 benzină) şi Hyundai (1.9 diesel), dar cele mai apreciate au fost modelele cu unităţile pe motorină livrate de Renault. Au existat chiar şi modele echipate cu turbodiesel de Toyota, însă acele unităţi ARO 10 puteau fi văzute doar în raliul Dakar.

Cariera ARO 10 s-a încheiat odată cu închiderea uzinei, iar pentru reducerea costurilor de producţie şi dezvoltare constructorul s-a văzut nevoit să producă modelul mai compact pe şasiul lui ARO 24, primul şi cel mai mare model din gamă. Această decizie a fost una crucială pentru ARO 10, or astfel offroader-ul compact nu a mai putut da dovadă de calităţile cu care s-a lansat iniţial — propulsoarele compacte şi eficiente, manevrabilitatea şi confortul superior comparativ cu offroader-ele mai mari din acea epocă.