Tragediile umane ale unui accident oribil, dincolo de relatările seci. Urmările cazului din toamna trecută cu Porsche şi troleibuzul

Din când în când, se întâmplă ca societatea să fie zguduită de un accident teribil. Ne revoltăm, ne îngrozim, compătimim. Aflăm dacă sunt victime şi constatăm tragediile. Dacă auzim despre răniţi, de obicei răsuflăm un pic mai uşuraţi, că s-or face bine. Dar cine mai stă să le urmărească sorţile oamenilor implicaţi în asemenea accidente mai mult decât 2-3 zile, cât ţine valul de interes public?

Atunci, în momentul întâmplării, noi, cei de la PiataAuto.md, am scris un editorial care a răbufnit din adâncul indignării noastre şi care a fost distribuit de mii de oameni şi citit de zeci de mii de oameni. Dacă vreţi să vă împrospătaţi memoria, vă recomandăm să-l accesaţi.

Dar ulterior, la o săptămână distanţă, şoferiţa vinovată a acelui accident a decedat la spital fără a-şi mai reveni din coma indusă de acea teribilă întâmplare. Şi odată cu ea, încet s-a stins şi rezonanţa acelei întâmplări. Şi recunoaştem — nici noi nu ne-am interesat mai departe de soarta zecilor de oameni din troleibuzul care a înhăţat impactul groaznic al Porsche-ului care venea ca glontele spre el. Ne-am mulţumit cu declaraţiile seci ale purtătorilor de cuvânt de la urgenţe că „starea e stabilă” sau „satisfăcătoare” şi cu asta sorţile lor au fost date uitării.

Dar pentru mulţi dintre ei viaţa s-a despărţit în până la accident şi după. Pentru că noi, cei aflaţi la volan, cumva parcă prea des conştientizăm care poate fi dauna adusă unei maşini în cazul unui impact şi prea rar înţelegem cât de adâncă şi tranşantă poate fi tragedia umană produsă de un asemenea accident.

Cineva a făcut-o. Cineva a avut curajul şi răbdarea eroică de a merge metodic, pas cu pas, pe continuarea istoriei acestor oameni, care au avut de suferit în acel cumplit accident, şi de a ne arăta partea pe care preferăm s-o trecem cu vederea — răni tratate cu greu, cicatrici, deficienţe fizice, tratamente lungi şi istovitoare pentru recuperare. Acel cineva e Liliana Botnariuc şi redacţia Oameni şi Kilometri, care au făcut o muncă titanică de documentare şi cercetare a urmărilor acestui caz teribil. S-a discutat direct cu oamenii care au avut de suferit în acel accident, iar spusele lor pe alocuri îngrozesc şi ne arată că urmările unui accident nu se termină când sfârşesc ştirile despre el... Unii dintre aceşti oameni încă mai au până astăzi tije metalice în corpul lor, care abia urmează să fie îndepărtate ulterior, alţii au frică de a mai merge cu troleibuzul...

Jurnalista a mers la autorităţi, ba chiar până şi la parcul de troleibuze. Mai mult ca atât, s-a mers şi la avocatul şoferiţei vinovate şi decedate, s-a întrebat despre copilul ei, rămas şi el orfan după accident, dar şi despre copilul pasagerului din Porsche, pasager care a decedat chiar la faţa locului.

Într-un cuvânt, Liliana Botnariuc a publicat o investigaţie care ar merita cea mai înaltă distincţie jurnalistică şi pe care vă îndemnăm s-o citiţi cap-coadă. E mare, dar vine după o muncă titanică şi dificilă, pe care nimeni altul n-a făcut-o.

Iar noi, revenind la prisma celor care conduc automobile în fiecare zi, vă îndemnăm să luăm cu toţii un minut de conştientizare a tragediilor umane ce pot fi produse de o singură clipă nefastă în trafic. Din păcate, aceste tragedii sunt ireversibile şi marchează vieţi. Şi la final vă îndemnăm să nu admitem niciodată, dar niciodată fără excepţie, să conducem sau să lăsăm pe cineva să conducă în stare de ebrietate!

• Vedeţi aici întreaga investigaţie Oameni şi Kilometri, semnată de Liliana Botnariuc