Acesta e Leonid Coceban, şoferul-erou al ZIL-ului cisternă, care a sărit în ajutorul unui taxi ce ardea în Chişinău!

Gestul lui de acum 5 zile a stârnit admiraţia zecilor de mii de oameni. O Dacia taxi luase loc pe o stradă din Chişinău, câţiva trecători săriseră în ajutor cu extinctoare, iar în următoarea clipă pe lângă taxiul arzând a trecut şi un ZIL cisternă, şoferul căruia a scos capul pe fereastă şi a întrebat „Ce, arde?” Fără a sta prea mult pe gânduri, omul a ieşit din maşină, a pornit pompa cisternei, apa a ţâşnit din furtun şi astfel a fost posibilă stingerea incendiului încă până la venirea pompierilor.

Un gest atât de simplu, în esenţă, dar atât de rar în zilele noastre! Şi avem cu toţii nevoie şi ca asemenea exemple demne de tot respectul să răsară dintre noi! Iar noi ne-am zis că trebuie să aducem acest erou mai aproape de obiectiv, pentru că prea des vorbim de teribilişti şi răufăcători, care provoacă accidente, care pun în pericol pe alţii, care sfidează ordinea publică şi prea rar avem în faţa noastră oameni care fac un lucru bun, din toată inima.

Şoferului erou al ZIL-ului cisternă îi spune Leonid Coceban şi el trăieşte în satul Malcoci, sat care se află la câţiva kilometri de Chişinău. L-am găsit azi dimineaţă tot la muncă, tot cu ZIL-ul său cu cisternă tricolor. De 16 ani încoace Leonid lucrează la întreprinderea municipală „Spaţii Verzi” cu „lastocika” sa — pentru că aşa şi-a botezat ZIL-ul, ca într-un film vechi.

„Lastocika nu mă lasă niciodată în drum. Chiar dacă se mai strică vreo ceva, eu îi ştiu toată construcţia şi pot s-o repar cu uşurinţă”, zice Leonid cu un profund respect faţă de ZIL-ul său, respect din acela de camarad, pe care-l aveau şoferii ceia, de şcoală veche, faţă de maşina lor.

„N-am făcut nimic special, atunci cu taxiul. Am trecut pur şi simplu pe alături şi am văzut că omul are nevoie de ajutor. Ei cum să nu te opreşti, să ajuţi? M-am dat jos, am pornit pompa, am scos furtunul, acolo capota se blocase şi ei n-o puteau deschide, apoi i-am ajutat să poată stropi ca să ajungă sub capotă apa şi parcă s-a stins. Peste câteva minute au venit şi pompierii deja, ei au deschis, au verificat, eu n-am mai stat de-amu’, am plecat mai departe”, zice Leonid cu o bunătate şi o simpleţe în suflet cum rar vezi azi pe la şoferii noştri în trafic.

„Eu nici nu m-am gândit că atâta lume poate să afle de treaba asta. În ziua ceea, peste câteva ore, mi-a sunat finul meu şi mi-a zis: nanu, ai văzut că tot internetul vorbeşte de matale, că ai ajutat un om în Chişinău? Nu văzusem nimic până atunci, dar deja şi-n sat toţi ştiu, şi la lucru şi oricum eu nu socot c-am făcut ceva ieşit din comun. Dacă vrei să-ţi spun, eu am mai ajutat odată om, tot o Dacie, fix aşa situaţie, tot capota i se blocase, la cerc la Visterniceni. Şi atunci tot am făcut aşa cu pompa, l-am ajutat să stingă. A fost mai mult timp în urmă, dar aşa e normal, să ne ajutăm unii pe alţii.”

Îl întreb dacă cultura şoferilor de azi, stilul lor de condus, nu i se pare prea agresiv. „Eu încerc să merg calm, fără să mă enervez. Chiar dacă poate uneori îţi mai taie câte vreo unul colţul, chiar dacă ZIL-ul la deal merge mai încet când e plin cu apă, eu mă strădui să le dau voie să treacă, să nu creez nervi degeaba.”

ZIL-ul cisternă e fabricat în 1983, dar merge bine şi azi. Rulează pe gaz metan, şi de când lucrează la Spaţii Verzi, Leonid a lucrat doar pe el. Tot a lui a fost ideea să-i vopsească cisterna în tricolor „Era haki în întegime, dar parcă e mai frumos aşa”, zice Leonid zâmbind. După armată a încercat să lucreze la ZORILE de pe atunci, dar a fost o perioadă scurtă şi cei de la acolo l-au amăgit atunci la salariu. După asta veniseră anii ’90 şi Leonid a început a creşte legume la seră, în sat la el, apoi şi flori. De fapt, încă din ultimele clase de la şcoală, vara, mergea la un teren al Academiei de Ştiinţe, şi avea grijă de gladiole. Odată cu sera din gospodărie, florile au reapărut în viaţa lui. Peste câţiva ani, s-a angajat la Spaţii Verzi şi de atunci până azi munceşte şofer pe acest ZIL. Dar continuă să crească flori cu familia sa în sera din Malcoci.

E mulţumit de locul de muncă pe care-l are, vorbeşte doar de bine întreprinderea şi colegii săi. Îmi spune că regimul lui de muncă îi permite să aibă câteva ore seara, pe care să le dedice serelor şi crescutului de flori la Malcoci, din care mai face un ban. Iar iarna, când nu e sezonul îngrijitului de spaţii verzi prin Chişinău, e fericit că cei de la întrepridere îl trec de la rolul de şofer la cel de paznic, iar el lucrează în ture şi astfel are timp să îngrijează serele şi-n zilele mai scurte de iarnă, pregătind partide de flori la vânzare pentru 8 martie, de exemplu.

„Toată viaţa mea a fost într-un fel sau altul legată cu florile. Încă din tinereţe de la şcoală, şi mai pe urmă, şi acum — şi cu sera, şi cu lucrul, iată, în parcuri din Chişinău, în scuaruri. Mie îmi place să lucrez cu ele. Şi-mi place munca pe care o fac!”

Are familie, copii mari, ba chiar e şi bunic de curând, având o nepoţică de 7 luni. Îi urez mulţi ani înainte şi-i zic că nepoţica şi copiii lui au cu ce se mândri! Ba chiar aş zice că noi toţi am putea să ne mândim că printre noi mai există asemenea oameni, de o asemenea calitate, asemenea şoferi în trafic!

Leonid Coceban, aveţi tot respectul nostru!

Mulţumim vouă, comunităţii PiataAuto.md, care ne-aţi ajutat să-l identificăm pe Leonid Coceban, dar şi rudei sale apropiate, Igor Coceban, care ne-a ajutat mai apoi să-l putem contacta direct pe Dl. Leonid!