EDITORIAL: Şezi, Ioane, în închisoare, pasagera ta e influencer de Instagram în continuare!

Ieri am vorbit de situaţia actuală a şoferului Audi, care a provocat teribilul accident din luna mai din Chişinău, de la intersecţia străzilor Ismail şi Ştefan cel Mare. Primisem răspunsuri oficiale de la procuratură şi, în promisiunea noastră de a urmări aceste cazuri de rezonanţă chiar şi atunci când ele dispar din atenţia publică, vă informam despre starea actuală a anchetei. Iar apoi comunitatea noastră ne-a reamintit de pasagera din acelaşi Audi, cea care, la câteva minute de la teribilul accident care a ucis atunci doi oameni, printre cadavre de oameni şi mii de fiare împrăştiate pe stradă, făcea un story pe Instagram cu acel fundal...

Şi am dat din nou de pagina ei de Instagram, la o lună şi jumătate distanţă de la acel crunt accident. Se pare că evenimentul teribil şi atenţia presei de atunci i-a crescut baza de follower-i pe Instagram. Nu, nu mă întrebaţi cine s-ar fi intrigat în acel moment atât de mult, încât să-i dea follow eroinei, eu n-am o explicaţie pentru asta. O vom numi-o pe eroină „Nastiushka”, după denumirea profilului ei de pe Instagram. Nu ştim care e numele ei real şi nici nu vrem să aflăm. Iar pe şoferul Audi îl vom numi, alegoric, Ion. Nici numele lui real nu-l ştim, deşi au fost unele zvonuri. Vom conveni împreună să-l numim cu un nume mai generalist, Ion. Esenţa contează.

Ei bine, de la 17 mai încoace, şoferul Audi stă în închisoare şi, cel mai probabil, după cum nu colaborează cu ancheta şi nu-şi recunoaşte vina, deşi imaginile video sunt cât se poate de elocvente, va mai sta mult timp acolo. Pasagera lui, Nastiushka, făcea story-uri de Insta, un pic bandajată, şi la câteva ore distanţă de la accident. Apoi a şters mai multe dintre postările vechi, sau le-a făcut private, nu mai ştim exact. Cert este că de o vreme încoace, pasagera şi-a reluat anvergura de influencer de Instagram şi postează din nou video-uri specifice ei, fredonând pe muzica de fundal „U menya vseo normalyna, u menya vseo ok!”.

Sincer, a trebuit să urmăresc aceste video-uri, pe care le includem şi mai jos, şi din ele s-a născut acest editorial, din senzaţia de repulsie şi revoltă. Nu, nu există nici o lege să-i interzică pasagerei accidentului să-şi trăiască viaţa în continuare aşa cum doreşte ea. Singurul ce ar putea s-o limiteze de la asemenea exhibiţionism repulsiv ar fi doar bunul simţ. Poate bunul simţ faţă de societatea asta, care a rămas consernată de acel accident, cel puţin până la definitivarea cazului. Poate bunul simţ şi un minim respect faţă de familiile celor doi oameni, care şi-au pierdut viaţa în accident, faţă de soţiile lor şi copii lor rămaşi acum fără tată... Dar şi bunul simţ azi e o raritate, iar de cumpărat, nu-l poţi cumpăra nici cu bani.

Şi nu, prin acest editorial nu vreau nicidecum să apelez la „eroina” de Instagram. Nu cred că am vreo şansă. Însă prin acest editorial, vreau să-i îndemn la gândire pe toţi cei, cărora ar putea să le pară într-o clipă a vieţii lor, că există o justificare pentru a trece orice limite. Pentru a goni cu 160-200 km/h pe Ştefan cel Mare, pentru a te lua cu un BMW la întrecere pe bulevardul central al oraşului, ca să-i demonstrezi pasageriei tale ce băiat tare eşti tu, ajungând să treci conştient la roşu, spulberând maşinile din faţa ta. Nu, Ioane. Nu, prietene, care poate citeşti aceste rânduri mai tânăr fiind, poate încă abia aşteptând să-ţi iei permisul şi să ajungi şi tu ca băieţii şmecheri de pe Instagram cu BMW-uri, Audi-uri şi Mercedes-uri. Nu există nimic, care să justifice aceste acţiuni. Ţie s-ar putea să-ţi pară că există, că e o chestie de principiu în faţa pasagerei, să nu te laşi învins în cursa aia stupidă. Doar că în clipa imediat următoare se produce un big-bang catastrofal şi toate se spulberă. Alţi copii rămân orfani, plângând seara în somn de dorul tatălui lor pe care nu-l vor mai vedea niciodată. Tu, Ioane, ajungi urât de toată societatea şi oamenii de urăsc pe bună dreptate pentru ce-ai făcut. Tu ajungi să înfunzi închisoarea şi să-ţi distrugi propria ta viaţă. Iar pasagera ta, pentru care ţi se părea că s-a meritat să treci de acele limite, peste o lună va face iar videouri pe Instagram dând din ochi cu genele ei alungite, va face noi istorioare cu feţişoara ei, spuma laptelui, şi, cel mai penibil pentru tine, va fi, bine-merci, pasagera altuia, într-o altă maşină. Adevărată influenceră de Instagram!

Da’ ce-ai aşteptat, Ioane? Să te aştepte aşa cum bunica îl aşteptase pe bunelul de la armată sau de la război? Şi atunci asta era o virtute nu chiar deasă, dar acum.. Şi apoi, bunicul plecase la o faptă onorabilă, şi putea veni cu capul sus înapoi. De unde ai plecat tu, după fapta ta, nu mai poţi veni cu capul sus. Şi dacă nu se întorcea bunicul, atunci copilul lui, plângând noaptea în somn de dorul tatălui, puteau să se aline cu gândul că moartea tatălui lui a fost una de erou. Dar când mă gândesc la acei copii de azi, ai taximetristului şi ai pasagerului său, la soţiile lor — tu le-ai transformat vieţile într-o dramă, umplându-le de durere, care nu trece după 24 de ore ca story-urile de Instagram. Şi după asta, tu, ştiind că ai trecut la roşu, mai ai tupeul să nu-ţi recunoşti fapta în faţa procurilor, s-o faci pe neznaiul, să cauţi „soluţii”? Unde ţi-e aici principiul şi bărbăţia, în a-ţi recunoaşte fapta, fie ea şi greşită, condamnabilă?

Din păcate prieteni, asta e lumea în care trăim, aceştia sunt unii dintre şoferii ce împart aceleaşi străzi cu noi în trafic, aceştia sunt oamenii care se numără în aceeaşi societate împreună cu noi, toţi, ceilaţi. Putem să ne gândim mult cum de-am ajuns aici şi unde au fost greşelile — că n-a fost suficientă educaţie, că n-a fost altceva, eu nu vreau să-mi asum rolul de arbitru. Dar aş fi fericit dacă, următoarea dată, când un cu totul alt om, într-un moment similar de cumpănă la volan, când va decide să apese la maxim acceleraţia, indiferent de cine-i va ieşi în cale şi indiferent că o avea el pasageră alături sau nu, nici nu mai contează — aş fi fericit dacă acel om, în acea clipă, se va gândi pentru o clipă la filmul big-bang-ului catastrofal care urmează după asta în scenariu, şi la toate acele vieţi distruse şi la toate acele lacrimi de copii nevinovaţi. Şi aş fi fericit dacă el va slăbi acceleraţia. Aş fi fericit dacă el va frâna şi va reveni în limitele normalului. Aş fi fericit dacă un asemenea gând, străpuns cândva, în viitor, în capul cu totul alt om, ar putea salva măcar o viaţă...

Sursa foto, video: Instagram / profilul public al protagonistei
Sursa foto accident: Facebook/Oameni şi kilometri