Suzuki Ignis, maşina pe care o alimentez o dată în lună şi chiar mai rar

Maşina asta e perfectă pentru zgârciţi şi ultra-raţionali, serios! Eu când am luat-o, nu m-am gândit deloc la consum, îmi doream o maşină nouă, dar maxim de ieftină, cu gardă la sol sporită, ca să poată fi condusă de părinţii mei de vârstă mai onorabilă. Consumul a fost un bonus, de multe luni încoace el oscilând la valori reale de 5.2-5.3 litri/100 km, cu toate particularităţile de exploatare a maşinii, de la iarnă la vară.

De când cu pandemia, restricţiile aplicate oamenilor mai în vârstă au făcut ca acest Suzuki să nu mai fie condus de ei practic deloc. O cam conduc eu în ultimele luni, şi n-o prea menajez cu ritm agale de mers. N-o conduc în fiecare zi, fireşte, că prefer maşinile mai plăcute în condus decât Suzuki Ignis, dar din când în când, o iau, totuşi, mai mult pentru treburi practice. Un fel de căluţ, practic, de alergat şi slujit.

Foto: Suzuki Ignis vs. Dacia Duster. Parcate alături, devine vizibil că înălţimea lor e apropiată

Trebuie de dus undeva în zone cu drumuri mai rele? Suzuki Ignis e maşina cu care mergem. Trebuie să merg la cumpărături de produse care pot murdări un pic portbagajul? Ignis, desigur. Săptămâna asta, într-o seară, ne-am pornit cu fiul meu să ducem la reciclat toate pet-urile de plastic adunate în ultimele vreo 4 luni, de când cu pandemia asta. Am rabatat bancheta şi am încărcat Ignisul.

Partea frumoasă e că acea cifră de consum stă fixată la 5.2-5.3 litri/100 km! O conduc intens, uneori chiar o apăs bine de tot, storcându-i forţa celor 90 CP din motorul de 1.2 litri, iar când fac asta, la greutatea ei de 825 kg, credeţi-mă că Ignisul poate fi şi suficient de iutişor, încât să ridice sprâncenele celor de alături, de pe traseu.

Şi, evident, merg întotdeauna cu aerul condiţionat inclus acum, primăvara şi vara. Şi consumul n-a avut de suferit vizibil. Dar dincolo de cifra de 5.3 litri/100 km care stă aşa de mult timp, m-am uitat un pic la istoricul meu de alimentări cu Suzuki Ignis şi am constatat nişte fapte aproape incredibile.

La 7 aprilie, Ignis avea pe odometru cam 12,485 km parcurşi, când am făcut plinul cu benzină. Au urmat două luni în care-l folosisem mai puţin intens. Surprinzător, dar benzinăria am vizitat-o următoarea dată la aproape 2 luni distanţă, pe 2 iunie! Am alimentat atunci cu 22.6 litri când am făcut plinul, iar între timp parcursesem un pic mai mult de 400 km.

Ei bine, de la 2 iunie până astăzi încă n-am vizitat o benzinărie. Deja e timpul, pentru că am mers mai mult cu el şi nivelul de combustibil a scăzut până la aproape de aprinderea rezervei. Am pacurs încă 550 km cu acest rezervor şi, cel mai probabil voi alimenta cu vreo 27 de litri. Dar de la 2 iunie încoace am din nou mai mult de o lună distanţă! Iar calculele astea de distanţe parcurse vizavi de litrii realimentaţi confirmă că veridicitatea acelei cifre de 5.3 litri/100 km drept medie de consum.

Pentru mine e ciudată senzaţia asta, să alimentezi cu benzină o dată în lună şi să uiţi cu desăvârşire de ea. Ba chiar o dată în două luni. Când te gândeşti, un plin de acesta, făcut o dată în lună sau o dată la două luni, la preţul actual al benzinei din Moldova, înseamnă cam 345-400 lei, adică vreo 17-21 euro. Sincer, nu prea cunosc maşini care să-ţi ia mai puţini bani pe consum, chiar dacă aici vorbim nu de foarte mulţi kilometri parcurşi pe lună. Iar când mă gândesc că şi deservirea tehnică făcută la service-ul oficial mă costă un pic mai mult de 100 euro, făcută şi ea o dată în an, atunci mă conving ireversibil de costurile incredibil de mici de exploatare pe care le generează Ignis. De asta şi spuneam că Ignis e maşina perfectă pentru zgârciţi şi ultra raţionalişti. Şi asta în timp ce senzaţiile de la bord sunt decente.

Dar trebuie să mai menţionez nişte chestii importante. Maşina despre care vorbesc eu aici are motorul 1.2 litri, aspirat natural, fără sistem mild hybrid, că de curând toate Ignis-urile vin deja doar cu motorizare mild hybrid, dezvoltată pe baza aceluiaşi propulsor. La cât consumă ea, nu cred că era cu adevărat nevoie de acest mild hybrid, dar de, birocraţie europeană, ce mai.

Însă odată cu sistemul mild hybrid şi mici actualizări, preţul lui Suzuki Ignis s-a majorat în showroom. Azi nu mai vorbim de un buget de sub 9,000 euro, ci de 10 mii şi un pic. Eh, politica asta...

Se cuvine să vorbesc şi despre probleme, nu? În general, Ignis nu are nici un simptom al vreo unei probleme, la cei 13,500 km parcurşi. Dar, uneori am impresia că anumite denivelări repetate fac suspensia să nu le prelucreze prea bine şi ea ajunge la limita ei de aborbţie. Deoarece schimb multe maşini între ele, de fiecare dată când simt loviturile astea la limită pe Ignis parcă ajung să mă întreb „da’ aşa era şi când era absolut nouă, sau s-a schimbat ceva în comportament?”. Dar cert e că toată suspensia pare absolut în regulă, fără vreo problemă la amortizoare, bucşe, braţe, sau orice altceva. Vom vedea cum se va simţi mai încolo. Deocamdată Ignis e lipsit de orice problemă.

Foto: Gabriel Toma