Povestea neştiută despre Volga GAZ-24 cu motor diesel, vândută cândva în unele ţări europene!

Da, prieteni, istoria ascunde multe secrete neverosimile, iar Volga are nişte pagini puţini ştiute din prezenţa sa în unele state europene.

În anii 1960, pe când Volga producea încă modelul GAZ-21, sovieticii au decis că ar fi cazul să aibă o prezenţă mai puternică în ţările Benelux, adică Belgia, Olanda şi Luxembourg, şi au fondat împreună cu belgienii o companie numită Scaldia. Aceasta avusese la început doar rol de distribuitor în aceste ţări, dar mai apoi avea şi o uzină care asambla modele Volga pentru aceste pieţe. Desigur, erau vorba de ultimele etape de asamblare, maşinile venind în port doar fără motor şi cu cutia în portbagaj, dar oricum, aceste exemplare Volga primeau inscripţia ”Made in Belgium”.

Ei bine, şi pentru a se conforma mai bine cererii europene, Volga, împreună cu cei de la Scaldia, a recurs la multe adaptări şi chiar modificări noi ale modelelor sale. Totul a început cu GAZ-21, dar adevărata amploare a venit cu modelul GAZ-24, cel despre care vorbim noi azi. De fapt, modelul GAZ-24 a fost cunoscut la el acasă cu această denumire, dar pentru export acesta avea şi litera M în faţă, promovându-se ca Volga GAZ M24.

GAZ M24 s-a lansat în aceste ţări europene atât în caroserie sedan, cât şi break, or, deja exista şi în URSS o versiunea break a lui GAZ-24, numită GAZ-24-02. Şi pentru că în anii 1970 europenii deja se lăsau cuceriţi de limuzinele diesel, mai ales ale germanilor, dar şi pentru că cei de Scaldia şi GAZ aveau deja experienţa montării unui propulsor diesel şi pe modelul anterior, s-a decis ca din anul 1976 să se creeze două versiuni dedicate Beneluxului pentru această nouă Volga: GAZ M24D sedan şi break, unde litera D venea de la diesel. În nomenclatura internă a uzinei GAZ acestei două modificări diesel au fost cunoscute drept GAZ-24-76 (sedan) şi GAZ-24-77 (break).

Mai surprinzător e motorul care a fost ales să propulseze noua Volga. Dacă atunci când povestea diesel a început cu generaţia anterioară, GAZ-21, au fost mai multe încercări, şi cu motoare Peugeot, şi chiar de Rover sau Perkins, pentru noua GAZ M24D s-a ales anume propulsorul francez. Ambele variaţii de caroserie, sedan şi break, aveau să fie propulsare de un motor diesel de origine Peugeot, numit Indenor XP4.90.

Acesta avea o cilindree de 2.1 litri, cu 4 cilindri în linie, şi dezolta 75 CP şi 121 Nm. El beneficia de un sistem de injecţie ce provenea de la BOSCH. Exista şi o versiune cu un motor pe benzină, dar europenii, în ciuda preţului mai mare a versiunii diesel, au preferat-o mult mai mult pe cea cu propulsorul Peugeot sub capotă.

Cu acest diesel francez sub capotă, Volga M24d din Benelux putea alerga până la o viteză maximă foarte decentă pentru acele vremuri, de 180 km/h. Însă trebui să spunem că ulterior au mai existat câteva variaţii de puteri mai mici pentru acelaşi motor.

Sunt deosebit de curioase materialele publicitare ale acelor vremuri, concepute pentru cele 3 ţări din Benelux în scopul prezentării acestor Volga diesel. Din ele se poate observa că interiorul acestor exemplare de Volga, vândute în Belgia, Luxemburg şi Olanda, era mult mai rafinat decât în versiunile sovietice. Şi pentru asta există o explicaţie: s-a decis că e nevoie de o rafinare a interiorului, iar cei de la Scaldia au contractat casa italiană de design Ghia pentru a perfecţiona un pic habitaclul, fără a-l schimba radical. În rezultat, au apărut tapiserii mai calitative, butoane mai interesante, combinaţii mai inspirate.

Mai mult ca atât, observaţi că au existat şi versiuni cu 7 locuri ale lui Volga M24 Break, de exemplu, cel de-al 3-lea rând de scaune fiind pliabil!

Pe cât de frumoasă şi admirabilă ne pare această Volga acum, din păcate până în zilele noastre s-au păstrat foarte puţine exemplare ale acestor Volgi diesel din Benelux. Majoritatea fie au fost date la fier vechi, fie au zăcut multă vreme până au ajuns la o stare deplorabilă a caroseriei şi habitaclului.

Pe undeva prin Rusia, câţiva au colecţionari au prins puţinele exemplare pe care le-au mai găsit în stare bună şi le-au dosit în garajele lor. Să găseşti azi una în Belgia sau Olanda, însă, e aproape imposibil. Până la urmă, Volga n-a fost decât o alternativă mai ieftină pentru limuzinele europene în acele vremuri, alternativă cumpărată mai ales de oamenii mai zgârciţi sau mai exotici, iar să se gândească cineva pe atunci la conservări în scop de colecţie nu prea avea cum.

Volga M24D s-a vândut în ţările europene până în anul 1984, fiind produse doar circa 8,000 de exemplare în total. E foarte curios, însă, că această companie fondată de sovietici şi belgieni, Scaldia, a distribuit ulterior multe alte maşini sovietice şi mai târziu ruseşti, funcţionând până în anul 2006!