Un francez, o Niva şi o misiune admirabilă de-o viaţă!

Povestea asta e a unui fiu care-şi onorează tatăl şi totodată a unui fiu care face, ce n-a făcut nici tata, dar cu siguranţă ar fi vrut s-o facă. Romain Grabowski are ce ne povesti despre pasiunea sa pentru Niva, despre istoria sa de familie, legată de Niva, dar şi despre performanţele tatălui său cu o Niva.

Se întâmpla în anul 1982, când tatăl său, Denis Grabowski, împreună cu copilotul Philippe Cheron, şi-au pus în gând să se aventureze în cel mai dur raliu al planetei, raliul Paris-Dakar. Iar în acei ani raliul chiar se desfăşura între Paris şi Dakar, cea mai mare parte a traseului său de aproape 10,000 km trecând prin Africa nemiloasă, şi sfârşindu-se în capitala senegaleză Dakar.

Denis şi Philippe nu aveau un buget mare pentru această aventură, aşa că au trebuit să se gândească mult ce model să aleagă. Şi au ales o Lada Niva. Pentru că era ieftină, pentru că era relativ simplă în construcţie şi pentru că deja i se dusese vestea prin lume că e durabilă şi capabilă de a înainta prin cele mai grele condiţii. Mai mult ca atât, echipa medicală oficială a raliului Paris Dakar se deplasase un an mai devreme, în 1981, cu Niva, iar offroader-ul sovietic s-a descurcat de minune în acele condiţii, atrăgând imediat atenţia entuziaştilor.

Producătorul rus a realizat interesul proaspăt născut pentru modelul său şi, prin dealerii săi europeni, propunea un mic suport financiar şi chiar un set de piese de schimb pentru echipele care aveau să se aventureze în raliul Paris-Dakar în anii următori. Cu toate astea puse cap la cap, aventura francezilor Denis şi Philippe părea pecetluită: Niva era unica alegere viabilă.

Peste ceva timp, o Niva nouă ajunsese în mâinile celor doi. Aceştia au recurs la modificări minime pentru raliu, din lipsă de bani. Motorul de 1.6 litri, spre exemplu, a rămas absolut nemodificat, iar micile adaptări au fost făcute cu ajutorul băieţilor din echipa de rugby în care juca şi Grabowski.

Cei doi au cheltuil în total cam 100,000 franci, echivalentul la aproximativ 15,000 euro de astăzi. Au vopsit maşina în culorile unei cunoscute companii de construcţie franceze de atunci, care i-a sponsorizat, ba chiar au pus şi logo-urile VAZ pe maşină, în semn de recunoştinţă pentru sprijinul financiar şi piesele de schimb primite odată cu achiziţia maşinii.

Niva a pornit de la start şi a funcţionat ireproşabil până în Africa. Pe continentul african, condiţiile fuseseră cu adevărat dure, dar chiar şi aşa, offroader-ul sovietic a înaintat fără probleme tocmai până în Mali, unde o defecţiune ireparabilă la sistemul de combustie i-a scos din cursă. Raliul din 1982 se încheiase cu un eşec pentru cei doi francezi. Tot atunci Denis Grabowski se plânsese într-un interviu pentru presa franceză că organizatorii raliului Dakar sunt nemiloşi, cu reguli prea dure, şi că el nu va mai participa niciodată la o altă ediţie a raliului. Nu a rezistat, însă, şi s-a întors la Dakar doi ani mai târziu. Însă în 1982, Niva lor aşa şi a rămas în Africa, pusă la păstrare pentru a fi luată mai târziu.

A mai durat câţiva ani, până când cei doi, pensionaţi deja, au găsit o cale de a zbura în Africa şi a-şi aduce maşina acasă. Au mers în Algeria în partea de sus, de unde au organizat un camion care s-o transporte mai la nord. Apoi au zburat şi ei la nord să o întâlnească. În acea noapte, la hotel le-au fost furate toate lucrurile, inclusiv actele, aşa că cei doi au trebuit să-şi extindă şederea, cerând ajutor de la ambasada franceză din Algeria. Într-un final, totuşi, cei doi au adus Niva în Franţa.

Romain, într-o poveste spusă publicaţiei elveţiene Classic Driver, de la care am cerut şi noi permisiunea pentru a prelua această minunată istorie, povesteşte că Niva a stat mulţi ani în garajul casei sale din nordul Franţei pe când era mic, dar pe atunci el n-avea habar de importanţa bijuteriei pe care o avea familia sa. Însă, pe la începutul anilor 2000, Niva a dispărut subit din garajul casei. Le fusese furată şi poliţia nu i-a mai dat de urmă.

Aşa că atunci când, 4 ani în urmă a murit tatăl lui Romain, el şi-a promis că va căuta legendara Niva cu care a participat tatăl său în 1982 la raliul Paris-Dakar şi o va readuce înapoi în garajul familiei.

Am fi vrut să vă spunem o poveste romantică despre cum Romain şi-a găsit prin minune bijuteria în condiţie ideală. Dar n-a fost aşa. Căutările de jumătate de an a lui Romain prin toate comunităţile posibile de pasionaţi Niva n-au dat nici un rezultat. Maşinii nu i se mai putea da de urmă. Aşa că Romain a decis să cumpere o Niva de acelaşi model din 1981, într-o stare foarte bună, şi s-o restaureze până la aspectul identic al maşinii de raliu a tatălui său. Avea o mulţime de fotografii vechi şi documente, aşa că peste 8 luni maşina, pe care o vedeţi azi în imaginile acestui articol, a căpătat aspectul celei originale, participante la gloriosul raliu.

În procesul de restaurare, Romain a fost încântat să descopere că pasiunea pentru Niva e încă vie, iar în Rusia există comunităţi enorme de unde poţi cumpăra piese de schimb produse în acei ani, sau aproape orice component ţi-ai dori, de pe modelele acelor ani. Şi toate costă foarte ieftin!

A fost mai greu doar cu nişte piese din plastic, dar şi acolo s-a rezolvat prin cumpărarea de piese mai vechi şi restaurarea lor de către profesionişti. Ultima piesă a puzzle-ului părea bara metalică din faţă, o piesă mult mai rară. Într-un final a găsit un rus care vindea Niva sa, care avea o asemenea bară în faţă. L-a contactat, rugându-l să-i vândă doar bara, dacă e posibil. A fost refuzat categoric, însă. Dar i-a stârnit curiozitatea rusului, aşa că ulterior acela l-a întrebat de ce vrea doar bara. Când a auzit istoria Nivei glorioase a tatălui său, rusul i-a demontat bara şi i-a dat-o gratis, din respect pentru istoria acelei Niva şi pentru misiunea pe care o îndeplinea Romain în onoarea tatălui său!

Pasiunea lui Romain nu s-a oprit doar la restaurarea acestei Niva, însă. În octombrie 2018, el a decis să pornească în Africa! Da, pe continentul african, acolo unde tatăl său a concurat, dar n-a reuşit să ajungă la finalul marelui raliu cu ea. Romain a decis să înceapă cu un raliu mai simplu — Rallye des Pioneres — care are loc în Maroc şi e mult mai scurt, dar e gândit să fie în acelaşi spirit ca şi Dakarul original.

„Pentru mine era un perelinaj al vieţii şi un moment emoţional”, îşi aminteşte Romain. „Când îţi moare cineva drag, rareori ai ocazia de a-i celebra cu adevărat memoria şi viaţa. Din prima zi când m-am apucat să caut această Niva şi până am trecut linia de finiş în Africa, simţeam că tatăl meu îmi este alături şi e mândru de ceea ce fac”, continuă Romain. Şi, pentru a-şi îndeplini cu adevărat misiunea, Romain chiar a ajuns la linia de final de această dată, după peste 2,000 km duri parcurşi fără cea mai mică problemă tehnică a acestei Niva!

Ce urmează pentru Romain şi Niva sa? Intuiţi? Da, Raliul Dakar, în varianta sa actuală, sud-americană. Recent, organizatorii raliului au anunţat că vor inaugura o clasă nouă în raliu, dedicată maşinilor clasice care vor să se aventureze într-o asemenea provocare! Şi, fireşte, Romain vrea cu tot dinadinsul să ajungă acolo, împlinind şi misiunea absolută pe care şi-a dorit-o tatăl său! El zice că va pregăti ca la carte maşina pentru provocările dure care-l aşteaptă, mărind puterea motorului şi ranforsând şasiul, dar e determinant să ajungă în gloriosul raliu de care e legată întreaga poveste a lui şi să-i treacă linia de finiş!

Noi îi zicem jos pălăria pentru misiunea măreaţă pe care şi-a asumat-o şi-i urăm succes în ceea ce-l aşteaptă în cale!