Menu
Acasă
Search
CITIRE ŞTIRE:

Un tată, un fiu, o seară de vară în Moldova şi un BMW legendar în loc de un Mercedes

10 August 2020 - 19:38
Ilie Toma
De ce am scris despre Mercedes în titlu? Pentru că articolul ăsta e un fel de continuare morală a unuia publicat de mine acum o lună, în care povesteam de o experienţă plină de lucruri simple, dar plăcute, alături de fiul meu de 12 ani la bordul lui Mercedes-Benz C-Class pe care-l exploatez de mai mulţi ani încoace. Şi articolul de azi îl scriu tot prin prisma umană, subiectivă, permiţându-mi să mă debarasez de corectitudinea necesară unui jurnalist auto. Îl scriu şi din prisma unui proprietar de Mercedes-Benz, dacă vreţi.
Era o zi de luni, cred. Aflasem că cei de la BMW Moldova au achiziţionat un i8 pentru a-l exploata o perioadă chiar ei. Câteva BMW-uri i8 au mai vizitat Moldova, dar nici unul nu se oprise prea mult pe aici. Şi, când colo, un BMW i8 ajunge chiar în mâinile distribuitoului BMW din Moldova. Nu puteam rata ocazia să iau un asemenea model-legendă la o escapadă. Fireşte, m-am gândit că asta ar putea fi şi o ocazie bună pentru o nouă seară plăcută petrecută în doi, alături de fiul meu. O seară din aia memorabilă, despre care să poată povesti şi când va fi mare, când despre BMW i8 îşi vor aminti doar cunoscătorii avansaţi de automobile.
Şi nu în zadar zic că e legendă modelul acesta. E o minune ingenerească extrem de complexă, cu structura sa de carbon, cu sistemul său plug-in hibrid, cu motorul său mic pe benzină, dar care urlă setos, cu cele două cutii de viteze ale sale — una pentru motorul pe benzină şi alta pentru cel electric, pentru designul său demenţial şi uşile de tip foarfecă. Pentru toate aceste picanterii, care se regăsesc mult prea rar pe maşinile zilelor noastre, BMW i8 va fi un model al colecţionarilor. De fapt, ultimul exemplar a fost produs mai puţin de 2 luni în urmă şi, neexistând un succesor, i8 e deja o legendă vie. În toată cariera modelului, s-au produs numai 20,465 de exemplare, aşa că până şi cifra producţiei îl recomandă pentru statutul de model de colecţie.
Aşa că m-am gândit să-i ofer fiului meu ocazia poate unică în viaţă de a gusta din legenda asta. Eu am apucat să-l conduc în 2015, în Elveţia, la un test drive internaţional şi-l adorasem şi atunci. Între timp, băiatul meu s-a făcut mare, iar o plimbare de vară prin Moldova cu BMW i8 sună ca un scenariu perfect pentru o seară memorabilă a unui tată şi a unui fiu.
Mă înţelesem să iau vineri maşina, să fie savoarea de week-end mai plină. Vineri după amiază, am mers după i8, iar fiul meu încă nu ştia nimic de surpriza pe care i-o pregăteam. Am venit spre casă cu entuziasmul crescând ca pe drojdie. Conduceam în acel moment unicul BMW i8 din Moldova, conduceam un exemplar al unei legende vii!

Când am ajuns acasă, mi-am sunat fiul să iasă la poartă. A ieşit uşor mirat de ce-l chem, uşor sceptic, aşa cum băieţii care păşesc deja cu un pas în adolescenţă pot fi. Însă, când m-a văzut stând alături de BMW-ul i8 cu uşa foarfecă deschisă lângă mine, a înlemnit. ”Avem planuri pe azi seară, băiete!”, i-am zis, şi zâmbetul său a fost irepetabil.
N-a durat mult până am urcat amândoi în BMW i8 şi am pornit. Am ieşit pe acelaşi traseu M2 spre Orhei pe care mersesem mai devreme în articolul cu Mercedes-Benz. Şi acum ţineam volanul cu sigla alb-albastră bavareză cu acelaşi respect profund faţă de această maşină. Ba chiar poate şi mai mare un pic, dată fiind nebunia inginereacă a acestui model.
Pentru că să zici că o marcă e bună, şi alta e rea dintre BMW şi Mercedes-Benz e inutil, expirat şi fals. În cel mai bun caz, poţi vorbi despre modele şi motorizări — de exemplu, îmi place C-Class mai mult ca Seria 3, însă prefer BMW Seria 5 pentru că se conduce mult mai sportiv în motorizarea pe care am încercat-o. Prefer GLS în loc de X7, dar X3-ul actual e mult mai plăcut şi mai interesant decât GLC. Totul depinde de gust, de preferinţe, de aşteptări, de fiecare model în parte, ba chiar şi de motorizarea pe care o ai pe un anumit model. Eu îmi aduc aminte cu câtă plăcere savuroasă am condus cândva prin Alpii elveţieni o Seria 5 actuală în motorizare 530d xDrive, gonindu-mă în tandem cu un Golf R. Eh, ce maşină, ce echilibru în ea! Sau cu câtă savoare am condus câteva săptămâni o Seria 3 Touring 330d xDrive din generaţia precedentă prin Moldova şi pe drumurile Europei. Ce maşină fantastică!
Aşa că, deşi exploatez un Mercedes-Benz în viaţa de zi cu zi, aş alege oricând un model BMW din cele care-mi plac fără să simt că fac vreo trădare. Iar ori de câte ori am ocazia să conduc un BMW din acestea, îl savurez cu toată plăcerea! Aşa că, dragi fani BMW, aveţi aici adevărul pe care nu-l spun mulţi din cei care conduc Mercedesuri în fiecare zi: BMW-urile sunt la fel superbe şi capabile de emoţie ca şi Mercedesurile, totul depinde de model, motorizare şi preferinţele celui de la volan. Şi la fel cum unele modele sunt mai atractive dintr-o tabără, tot la fel şi unele BMW-uri sunt mult mai savuroase decât concurentele lor cu stea pe capotă. E adevărul pur.
Iar aici, când vorbim de BMW i8, nu există un concurent cu adevărat direct. E prea genială şi rebelă maşina asta, iar de la volan îţi dă nişte senzaţii cu tone de emoţii. Poziţia de condus e foarte coborâtă, stai ca într-un monococ, aproape de drum, dar asta te face să simţi şi mai bine drumul şi traiectoriile. ţin volanul în mână şi la fiecare virare simt pur şi simplu pe unde calcă fiecare roată.

Fireşte, fiul meu priveşte de alături, mai schimbăm câte o vorbă, apoi, când avem câte un segment mai permisiv înainte, mai accelerăm un pic. Aparent, sunt vreo 362 CP în total pe maşina asta, dar, la cât e de uşoară graţie fibrei de carbon, acceleraţiile se simt ca într-un supercar. Pentru că e un supercar până la urmă.
Oprim la locul nostru preferat pe traseul M2, la brutăria Marcu, dar de această dată ea nu e destinaţia finală, ci doar un scurt popas. Ne luăm câte ceva pentru acasă, eu beau o cafea, şi suntem pregătiţi să mergem mai departe. Deşi BMW i8 se descurcă şi pe denivelări, azi vreau să mergem pe nişte drumuri bune, iar eu ştiu un traseu spre Vatici pe care am putea merge.
După încă vreo 20 de minute de drum plăcut, în care savuram acestei clipe unice de tată-fiu, răspunzându-i la întrebări despre ingineria şi substratul tehnic al lui BMW i8, am trecut de Orhei şi am ajus pe un drum cu asfalt ideal, dar aproape pustiu ca şi trafic.
Seară. Lumină caldă. Nori frumoşi pe un cer azuriu cu nuanţe de auriu. Lumina galbenă se strecura niţel prin geamurile mici ale lui BMW i8. Noi înaintam într-o maşină legendară, cu motorul mârâind dulce sub capotă, mângâindu-ne auzul. Aş vrea ca fiul meu să-şi amintească, când va fi adult, de aceste clipe. Aşa cum privim noi azi un model produs 30-40 de ani în urmă şi zicem ”eh, ce maşini se făceau cândva!”, tot aşa va fi privit şi acest BMW i8. Doar că atunci, peste 30 sau 40 de ani, când fiul meu deja adult l-o avea poate şi el pe fiul lui alături, aş vrea să zâmbească senin şi să-i zică piciului ”eehehe, d-apoi ăsta e BMW i8, cu care eu, odată, într-o seară de vară, cu tatăl meu... stai să-ţi povestesc, fiule!”...
Am mers mult înainte de a opri la un loc de popas. N-ai cum să nu adori maşina asta. N-ai cum să nu adori emoţia pe care o simţi. Când ziua îţi devine specială datorită unei maşini, ştii că undeva, nişte designeri şi nişte ingineri au făcut ceva corect, poate chiar genial! Iar eu zic că adevăratul BMW e acesta, prin ingineria sa şi prin emoţia abundentă pe care ţi-o livrează. Adevăratul BMW e acesta, care-l inspiră azi pe un băiat de 12 ani să-l privească fascinat şi să-mi spună să-i ofer suficient timp să-i facă mai multe poze, că e prea special. Adevăratul BMW e maşina cu care poţi intra pe serpentinele de la Peresecina cu precizie superbă, pe exact banda ta, având o traiectorie din aia care-ţi mai dă şi nişte forţe laterale de câteva G-uri.
”Unde sunteţi, băieţi? Noi, fetele, vă aşteptăm”, fusese mesajul pe care-l primisem de la fetele noastre de acasă. BMW i8 fusese prea savuros, aşa că am pierduserăm niţel noţiunea timpului şi ne cam prindea noaptea din urmă. Ne apropiasem de casă la lăsarea întunericului de vară.
Au urmat momente lungi în care fiul meu i-a povestit multe mamei lui despre cum fusese seara, pe unde ajunsesem cu BMW-ul, cum merge el, cum accelerează, cum se simte... Iar seara, când am mers să-l petrec în camera lui şi să-i zic noapte bună, m-a îmbrăţişat şi mi-a zis ”Mulţumesc, eşti cel mai bun tătic din lume!”. ”Şi tu eşti cel mai bun băiat din lume, dragul meu!”.
Dacă ai vreodată ocazia să dai peste o maşină care îţi va provoca fiul la asemenea cuvinte, îmbăţişeaz-o, cumpăr-o dacă ţi-o permiţi, ador-o! Sentimentele astea întrec orice preţ posibil al unei maşini!
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
ALTE ŞTIRI RECENTE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter