Menu
Acasă
Search
CITIRE ŞTIRE:

E american, e luxul desăvârşit şi-n 1957 avea 325 CP! Un Cadillac Eldorado Brougham de excepţie, scos la vânzare în Germania

19 Septembrie 2020 - 08:36
Ilie Toma
Nici măcar la prima vedere acest Cadillac n-ar putea fi tratat drept o simplă maşină americană somptuoasă a anilor ’50. Culoarea exterioară de bronz, acoperişul în textură de aluminiu polişat sau uşile sinucigaşe, care de deschid ca la Rolls-Royce — toate astea nu sunt nişte modificări neaoşe ale unui atelier cu fantezie. Maşina asta chiar aşa ieşea din uzină!
În anii ’50 industria auto americană începuse să înflorească la turaţii maxime, iar americanii luptau mai mult între ei, decât cu alte mărci din lume, considerând că maşinile lor sunt net superioare altora. Iar între ei luptau şi la maşini puternice, şi la interpretări de lux desăvârşit. Lupta mare se ducea între Cadillac şi Lincoln pe segmentul de lux.
Primul Cadillac Eldorado a apărut în 1953 cu un design care a dat tonul imediat. Şi pentru că-n acei ani generaţiile americanilor se shimbau foate repede, în 1954 se lansase deja a doua generaţie, iar în 1957 a treia. Şi dearece Lincoln, între timp, se juca de-a luxul cu Continental-ul său, cei de la Cadillac au decis ca-n 1957, pe lângă Eldorado obişnuit, să creeze o versiune de vârf absolut, construită manual, care să înglobeze tehnologii şi dotări ce ar poziţiona-o în vârful absolut al ierarhiei auto. Această versiune de vârf avea să devină Cadillac Eldorado Brougham, maşina despre care vorbim noi astăzi!
Aşadar, maşina avea un design deosebit al caroseriei, care se remarca prin uşile spate cu deschidere inversă, ca la Rolls-Royce şi lipsa montantului central. Tot pe uşile din spate există un soi de incizie în parte inferioară, cu rol aerodinamic. Capota şi calandrul se distingeau un pic la formă, iar acoperişul polişat, lăsat în culoarea brută a metalului, era un alt element distinctiv al lui Eldorado Brougham. Dar asta era doar pe dinafară, ce e mai gustos şi fascinant abia urmează!
În acel an 1957, maşina asta avea suspensie pneumatică, capabilă de a-şi regla singură nivelul în funcţie de sarcina pe care o lua la bord, pentru a rămânea cu aceeaşi gardă la sol! E drept că ulterior această suspensie s-a dovedit a fi destul de pretenţioasă în exploatare şi mulţi preferau s-o schimbe cu una convenţională.

La interior, în anul 1957, maşina asta avea scaune faţă ajustabile electric, cu memorie! Cu memorie! Iar ele aveau şi încălzire, făcută pe acelaşi principiu folosit azi. Având asta, e firesc să constatăm că nu lipsea nici servodirecţia, pentru o manevrare uşoară a volanului.
Pe lângă asta, acest Cadillac avea şi un sistem de aer condiţionat, iar geamurile erau de asemenea acţionate electric, prin apăsarea unui buton! Tot electric, automatizat, se realiza şi închiderea maşinii, toate uşile deodată! Ba chiar şi portbagajul putea fi deschis automatizat! Cât de cool era asta în 1957! Imaginează-ţi câte maşini puteau avea asta în acei ani!
Şi când ai ajuns să crezi că gata, nu mai poate exista nimic să ne mai surprindă pe această maşină, află că ea avea şi sistem de cruise control. Era un sistem mult mai mecanizat, care fixa practic poziţia firului de acceleraţie, dar totuşi, se putea circula pe autostradă la viteză constantă fără a apăsa pedala! Iar pe lângă asta, frâna de mână se putea decupla automat când se apăsa acceleraţia, iar antena ieşea automatizat.
În sertarul din planşa de bord maşina venea echipată cu fixatoare magnetice pentru băuturi, cu loc special dedicat pentru ruj şi alte chestiuţe pentru seturi de cosmetică, dar şi cu o copertă de piele pentru agenda unui proprietar ocupat, coperta fiind din aceeaşi piele ca şi habitaclul. Iar când cumpărai un asemenea Cadillac, puteai alege între 44 nuanţe de piele la interior! Ah da, pe lângă coperta de agendă, primeai şi un pix poleit cu aur, cu care să-ţi scrii în ea întâlnirile de afaceri importante.
Cel puţin la fel de impresionant e ceea ce descoperim sub capota acestui model şi acestui exemplar scos la vânzare în Germania. E un motor V8 de 6.0 litri, aspirat natural, dar care în acei ani avea o putere de stoc de uzină de 325 CP! Ca să înţelegeţi, în acel an renumitul Ferrari Testa Rossa scotea 300 CP dintr-un V12 al său, mai compact, cei drept. Da totuşi, era focoasa Testa Rossa!
Iar acest Cadillac îţi oferea 325 CP pe tavă, dintr-un motor cuplat la o cutie automată Hydra Matic nu cu 3 trepte, cum se obişnuia, ci cu 4. Deci, sincer, maşina asta era cu adevărat o combinaţie a tot ce putea fi mai bun şi mai desăvârşit în lumea auto în 1957!
Nu în zadar, deci, preţul cerut pe ea era de 13,074 dolari SUA, ceea ce era dublu faţă de orice altă versiune de Cadillac Eldorado, dar era de înţeles, pentru că acest Eldorado Brougham se producea manual. Mai mult ca atât, maşina asta era mai scumpă decât Lincoln Continental şi chiar decât Rolls-Royce Silver Clould al acelor ani, iar aceasta din urmă deservea şi casa regală britanică, fiind adorată şi de marii bogaţi ai vremii! Şi ca fascinaţia să fie completă, află că nici măcar preţul de 13 mii dolari SUA nu acoperea costurile de producţie, ele fiind cu 10,000 dolari mai mari pe unitate! Dar Cadillac a ales să piardă 10 mii la fiecare maşină, pentru a o menţine cu un preţ cât de cât justificabil. În 1957 şi1958 s-au vândut în total doar 704 exemplare de Eldorado Brougham, 400 în primul an şi 304 în cel de-al doilea. Şi doar asta a fost producţia totală clasică, pentru că in 1959 ediţia fusese modificată, simplificată, iar caroseriile erau fabricate deja în Italia, la cei de la Bertone.
Deci, maşina despre care vorbim noi astăzi e una din acest 704 existente, una din cele 300 construite în anul său, şi e un apartenent a acestui model unic, atât de fascinant la vremea sa. Şi e admirabil că ea a fost restaurată pentru a-şi recăpăta prospeţimea, dar a fost făcută pentru a fi exact în condiţia originală şi autentică în care a ieşit din uzină. Aşa că, practic, azi avem în faţă un Cadillac, readus la 0 km, proaspăt, nou încă odată după 63 de ani de când a fost produs!
Cât costă ea, fiind deja în Germania, cu toate taxele de import în EU plătite? Compania germană din Hamburg, care o vinde, cere 128,000 euro pe ea. Un preţ incredibil de mic, de fapt, pentru unicitatea ei şi valoarea de colecţie.
DISTRIBUIE PRIETENILOR:
ALTE ŞTIRI RECENTE:
© 2021 Online Media
Urmăreşte-ne şi pe:
Facebook
YouTube
Instagram
Telegram
Twitter