Povestea incredibilă a acestui Mercedes-Benz 600 Pullman State Landaulet

Ceea ce veţi citi mai jos e o poveste fascinantă şi aproape incredibilă a unui exemplar al celui mai râvnit şi magnific Mercedes-Benz din câte au existat vreodată. Dar e o poveste adevărată, care pare ruptă dintr-un film clasic, şi e o poveste care ne-a fost relatată direct de englezul care o vinde azi prin compania sa, aflată în relaţii strânse cu preşedintele african, care a exploatat-o! De fapt, britanicul a fost atât de entuziasmat să ne dea detalii minuţioase nouă, încât ne-a oferit informaţii, povestiri de episoade proprii din prietenia lor cu proprietarii şi imagini mai mult decât am fi putut publica într-un articol special. Aşa că am fost nevoiţi să alegem esenţialul unei poveşti magnifice!

Să începem cu începutul, cu o scurtă recapitulare a ceea ce înseamnă Mercedes-Benz 600, în caroseria W100. Modelul ăsta a fost lansat în 1963 şi a fost cel mai uluitor automobil al vremii din prima clipă, tocmai de la el trăgându-se mai departe magica denumire de 600 pentru limuzinele S-Class. În anul 1963, maşina asta era echipată cu motor de 6.3 litri cu injecţie, care dezvolta 250 CP şi 503 Nm, motor care era cuplat la o cutie de viteze automată cu 4 trepte! În anul 1963, maşina asta avea deja o suspensie hidropneumatică, graţie unei tehnologii preluate şi perfecţionate de la Citroen, iar asistarea circuitului hidraulic se făcea şi pentru direcţie, frâne şi chiar acţionarea geamurilor şi a portbagajului! Noi v-am povestit mult mai în detaliu despre acest model în luna august, când vorbeam de un exemplar restaurat în Germania.

Ei bine, deşi modelul a fost adorat şi s-a produs tocmai 17 ani, cifrele totale de producţie n-au fost chiar uriaşe, în total fiind asamblate doar 2,667 exemplare. Dar asta e suma tuturor caroseriilor posibile, iar dacă facem distribuţia — 2,190 dintre ele erau exemplare cu lungime normală, alte 428 au fost în versiune Pullman, dar şi aici au fost două tipuri de caroserii — cu 4 uşi şi cu 6 uşi. Cu 4 uşi au fost produse 304 exemplare, iar cu 6 — 124 exemplare. Şi, în fine, doar 59 de exemplare au fost produse în versiune Laundaulet, adică un soi de Pullman cu partea din spate a acoperişului ce poate fi decopertată. Iar noi vorbim azi tocmai de un asemenea exemplar Landaulet!

Modelul ăsta de Mercedes-Benz a fost adorat de oameni de afaceri înstăriţi, dar nu mai puţin adorat a fost de tot soiul de preşedinţi şi dictatori. Lista lor e lungă şi cuprinde nume sonore, dar şi nume pe care doar cei mai familiarizaţi cu istoria unor regiuni mai îndepărtate le vor recunoaşte. Spre exemplu printre ei s-au numărat Hosni Mubarak, fostul lider al Egiptului, regele Hassan II al Marocului şi fiul său, actualul rege Mohamed al VI-lea, preşedintele Chinei Deng Xiaoping, regele Thailandei Bhumibol Adulyadej, renumitul lider sovietic Leonid Brejnev, întreaga dinastie a liderilor nord-coreeni — de la Kim Il-sung până la actualul Kim Jong-un, chiar şi Nicolae Ceauşescu s-a dedat ispitei de a avea un asemenea model. Mai pe scurt, lista e lungă şi în ea se găsesc dictatori şi mai nemiloşi, dar chiar şi lideri religioşi. Până şi Pablo Escobar a avut una. Era maşina în faţa căreia toţi recunoşteau că e o capodoperă!

Exemplarul de care vorbim noi azi, unul din cele 59 de Landaulet-uri produse vreodată în istorie, e produs în 1977 şi a aparţinut preşedintelui statului african Togo, Gnassingbe Eyadema. Născut în 1935, el a acces la postul său suprem în 1967, în urma unui puci. După 10 ani de aflare la putere, în care trecuse prin atentate la viaţa sa, supravieţuise unei prăbuişiri de avion şi-şi fortificase poziţile de forţă în ţară, inclusiv printr-un intens cult al personalităţii, Eyadema a decis în 1977 că e timpul să se alinte cu cea mai bună maşină din lume, pe care o adorau deja mulţi alţi lideri de pe mapamond.

Dar Eyadema nu era un oarecare preşedinte, el se voia văzut drept un erou, aproape un semi divin. Aşa că acest preşedinte al unei ţări de aproape 57,000 km pătraţi din Africa centrală, cu o populaţie cam cât a Moldovei şi chinuită de un nivel de viaţă foarte precar, şi-a comandat în acel magic an 1977 tocmai 3 exemplare de Mercedes-Benz 600 Pullman State Laundaulet! Un soi de „Împachetaţi-mi trei, vă rog!”... Iar o matematică simplă ne spune că dacă el a deţinut 3 din 59 de maşini produse în istorie, asta înseamnă că 5% din exemplarele produse vreodată în lume i-a aparţinut lui Eyadema!

Aşa că după ce şi-a primit maşinile în decembrie 1977, preşedintele din Togo a defilat deseori cu ele, inclusiv cu exemplarul de care vorbim noi azi. Fiind o fostă colonie franceză, Togo a fost frecvent vizitată de preşedinţii Franţei ai acelor timpuri, aşa că această maşină l-a plimbat şi până şi pe Jacques Chirac.

Şi asta inclusiv pentru că Gnassingbe Eyadema a ajuns a fi la un moment dat cel mai longeviv conducător al unui stat african, adică liderul care reuşise să stea cel mai mult în poziţia sa, în ciuda atentatelor repetate la viaţa sa. Chiar şi una din publicităţi, cu revenirea în viaţa publică după o recuperare, îl înfăţişa pe Eyadema la bordul Mercedesului său. Şi omul ăsta a continuat a fi preşedintele Togo până în anul 2005, până la moartea sa subită la bordul unui avion, în timp ce se îndrepta la o clinică privată din străinătate pentru tratament. Şi până în ultima zi şi-a adorat maşinile, inclusiv acest Mercedes-Benz.

Dar, deoarece vorbim de Africa şi de un preşedinte care a fost la putere timp de 38 de ani, succesor la post a fost chiar fiul lui, Faure Gnassingbe, proclamat la postul de preşedinte de către şeful armatei. După presiuni majore, el a demisionat 20 de zile mai târziu, dar la două luni distanţă a învins alegerile şi de atunci la fiecare 5 ani învinge fiecare ciclu electoral, aşa că Faure e şi azi preşedinte în Togo. Iar Mercedesul de care vorbim noi azi a continuat să fie exploatat de Faure după moartea tatălui său până în 2017, când maşina împlinise deja 40 de ani. Patruzeci de ani în mâinile unei singure familii, timp în care adunase pe odometru mai puţin de 40 de mii de kilometri!

Anume în 2017 britanicii, aflaţi în relaţii bune cu familia prezidenţială, l-au convins pe Faure să le vândă Mercedesul lor, acesta având deja nevoie de o restaurare amplă. Odată importată în Marea Britanie, bijuteria a mers în mâinile celui mai renumit atelier de restaurări de acest gen din Irlanda. Partea interesantă e că şeful companiei care a cumpărat Mercedesul de la familia preşedintelui togolez a avut el însuşi în proprietate mai multe exemplare ale modelului W100 şi e înnebunit după ele, aşa că întregul proces de restaurare a fost direct supervizat de el personal.

În fine, după ce Mercedesul a ieşit din atelier, după mii de ore de muncă, maşina a fost invitată în Arabia Saudită, pentru a participa la un concurs din Riad, unde a câştigat locul 2. Fireşte, britanicul nostru a mers personal în Riad, maşina fiind transportată şi ea până acolo, iar ulterior înapoi în Marea Britanie.

Azi Mercedesul ăsta magnific are pe bord 40,150 km şi e într-o condiţie absolut superbă! De fapt, însăşi ideea de a avea o asemenea istorie în spate pe un asemenea model rar, cooptată cu parcursul mic şi restaurarea făcută cu înţelegere profundă a modelului, o fac un diamant preţios în lumea celor mai rafinaţi colecţionari.

În fine, britanicii ne-au comunicat şi preţul acestei bijuterii cu povestea sa incredibilă: 1.1 milioane de lire sterline, ceea ce ar fi cam 1.2 milioane de euro!