(VIDEO) Acesta e cel mai neînfricat offroader-reptilă din lume: Vityaz DT-30

Există în lumea asa SUV-uri, care ne vând doar nişte capacităţi sporite de trecere. Există offroader-e ceva mai pregătite şi mai avansate, care pot înainta în condiţii şi mai difice. Dar există pe planetă Siberia cu terenurile sale înmuiate şi înmlăştinate, există Cercul Polar şi frigurile de sub minus 50 Celsius, există Oceanul Arctic cu gheaţa sa infinită — cu alte cuvinte locuri neiertătoare, unde nici cel mai bun offroader convenţional din lume nu are cum să înainteze. Tocmai de asta, e nevoie de ceva total neconvenţional.

Aşa au apărut vehiculele speciale, gândite pentru a înainta cu adevărat oriunde în lume, acolo unde nici măcar oamenii nu mai vor să mai trăiască din cauza condiţiilor prea dure! Unul din ele era Ural 5920, pe care-l vi-l arătasem ceva timp în urmă. Dar cel despre care vorbim astăzi e topul absolut în lume, e cel mai neînfricat offroader din câte există, iar de curând a fost perfecţionat pentru a face faţă chiar şi înaintării prin ape nu foarte adânci de ocean! E vorba de Vityaz DT-30, iar dacă n-aţi auzit niciodată de el, e absolut ok. Nu e ca şi cum ai putea merge în showroom să ţi-l cumperi mâine, sau să-ţi apară o publicitate cu el pe undeva.

Despre vehiculul ăsta s-ar putea scrie cărţi lungi, noi însă vom încerca să ne concentrăm doar la esenţial, iar la sfârşit aveţi şi nişte video-uri elocvente, cu el în acţiune.

Aşadar, vehiculul ăsta a fost gândit pentru a avansa în cele mai grele condiţii de mlaştini şi terenuri şubrede, denivelări, locuri neumblate. Proiectarea sa a început demult, încă în anii ’70 ai secolului trecut, iar şeful echipei de proiectanţi era un veteran al celui de-al doilea război mondial. Iniţial, constructorii au conceput Vityaz DT-30 având în minte uzul militar, mizând pe faptul că cel mai mare cumpărător al vehiculului va fi armata. Prima versiune a vehiculului a fost lansată în 1982.

Pentru a-i asigura înaintarea atât de specifică, proiectanţii săi au gândit vehiculul în două secţiuni, conectate între ele printr-un modul hidraulic puternic. Practic, acest modul asigură transmiterea tracţiunii către al doilea segment şi tot el asigură virarea maşinii, întrucât ea se deplasează pe bază de şenile. Da, toate patru şenile sunt motrice, puterea lor venind de la motorul poziţionat în primul compartiment, existând şi diferenţiale blocabile între module şi între şenile! Şi dacă la tractoare cu şenile de obicei virarea se realizează prin manete, care frânează una din şenile, atunci aici virarea se face prin acest modul care modifică unghiul dintre cele două segmente.

Au fost lansate mai multe versiuni şi modificări, DT-10, DT-30 şi multe variaţii pe baza lui DT-30. Cifra 30 înseamnă sarcina utilă, în tone, adică vehiculul acesta poate transporta 30 de tone cu el! Propulsia era asigurată de un motor diesel V12, de 38.9 litri capacitate cilindrică, care dezvolta 781 CP!

La început, armata nu l-a vrut, însă. Şi asta pentru că, în ciuda capacităţilor sale de trecere, el nu era blindat, şi putea fi vulnerabil în faţa inamicului, când ar fi transportat rachete balistice în locuri izolate. Însă cei care exploatau sonde de petrol şi alte zone de extracţii îndepărtate s-au îndrăgostit repede de Vityaz DT-30.

Ulterior s-a descoperit un alt avantaj neaşteptat al maşinii, pe care proiectanţii nu-l luaseră în considerare. Datorită şenilelor uriaşe şi lungi, forţa de apăsare per centimetru pătrat era extraordinar de mică, mai mică decât la orice alt vehicul, aşa că minele antitanc nu reacţionau la el şi nu explodau. De aici a început cariera militară, iar ulterior au apărut şi versiuni blindate.

Şi totuşi azi uzul lui civil este mult mai răspândit, anume pentru lucrări grele în zone cu climă extremă. Au apărut ulterior chiar şi versiuni amfibie, care puteau pluti pe apă, ajutate de o elice ce ieşea în partea inferioară. Iar pentru armată motorul livra 800 CP, în timp ce pentru uz civil s-a lansat o verisune actualizată a propulsorului, care livra 710 CP. Motorul V12 e tot de origine rusească, apropo, deşi pentru unii comanditari, puţini la număr, s-a recurs şi la instalarea unor propulsoare americane Cummins.

În anii recenţi, vehiculul a fost perfecţionat în repetate rânduri şi a devenit mai versatil şi mai capabil. Dar cea mai mare provocare şi realizare a lui a venit în anii 2016-2017.

Rusia era în plină cursă de cucerire a teritoriilor arctice, unde se descoperiseră zăcăminte importante. Iar ca să se poată instala rapid acolo şi să pretindă la dreptul de a exploata, avea nevoie de tehnică. Aşa că uzina din Ishimbai, unde se asamblează acest model, a primit sarcina de a devolta rapid o versiune arctică. De fapt sarcina le-a fost dată un pic mai devreme, iar în ianuarie noile versini trebuiau deja să plece în prima expediţie de testare. Aceste noi versiuni poartă numele DT-30 MP, unde M vine de la modernizare, iar P - de la „plavayushii”, adică înotător.

De această dată provocarea nu era din mlaştini, ci din gheaţa întinderilor arctice, gerurile de până la minus 65 de grade, pe care le-au avut de înfruntat expediţioniştii şi traversarea propriu-zisă a unor porţiuni de ocean cu aceste vehicule! Da, ei au pornit din îndepărtatul sătuc Tiksi din Rusia, trebuind la început să meargă prin pustietăţile de coastă ale Yakutiei, spre insulele Shelonsk, unde e mai multă apă îngheţată dedesubt decât pământ tare, după care prin ape nu foarte adânci de ocean şi, sperau ei, îngheţate, spre insulele Leahovshii, după care pe o porţiune şi mai provocatoare de ocean spre insula Coletlny. Unor exemplare participante în expediţie li s-a fixat un al trelea segment, nemişcat conectat rigid faţă de al doilea.

Expediţia a durat 64 de zile în drum şi a fost una cu adevărat extremă şi ştiinţifică. Au înaintat peste 2,000 km în condiţie de autonomie completă, or, pe acolo nu prea ai civilizaţie. Apropo, ştiţi cât consumă un asemenea Vityaz DT-30 în când înaintează în condiţii extreme? Până la 300 litri/100 km! Iar în condiţii mai uşoae — oricum peste 100 litri la sută!

Şi oricum, inevitabilul în expediţie s-a întâmplat. Acel vehicul cu 3 segmente, care transporta receipientele cu combustibil în al treilea segment, a spart gheaţa la un moment dat şi al treilea segment s-a dus sub ea. A fost un moment crucial, care a fost la un pas să dea totul peste cap. Dar expediţioniştii au reuşit să scoată offroader-ul neînfricat şi din această dilemă.

Vedeţi mai jos câteva video-uri cu acest offroader-reptilă neînfricat, cel mai capabil şi mai neînfricat din lume. E într-atât de bun faţă de orice altceva, încât şi chinezii au încercat recent să-l cloneze, dar despre asta — altă dată. Primul video e un scurt test cu prezentare a lui (su subtitre în rusă şi traduse automat în engleză), iar al doilea şi al treilea sunt dedicate în totalitate expediţiei arctice a cestui Vityaz DT-30 MP.