Japonezii îl au pe Suzuki Samurai şi alte câteva modele de offroadere ultra compacte şi ultra uşoare, dar foarte capabile în offroad. Sovieticii l-au avut pe Luaz 969M, un model pe care toată lumea l-a considerat întotdeauna extrem de ciudat. Într-atât de ciudat, încât puţini voiau să-l cumpere decât cunoscătorii mai excentrici, iar de îndată ce vremurile de demult au apus, a plecat încet şi amintirea despre el.
Însă istoria acestui micuţ e extrem de interesantă, iar la sfârşit avem şi un video proaspăt, publicat chiar azi, cu acest Luaz pus la încercare prin noroiul siberian. Să revenim, însă, la secretele cele mai interesante din istoria lui!
Luaz 969M a fost, de fapt, perfecţionarea modelului 969A, apărut ceva mai devreme. Iar atunci când s-a pornit munca asupra primei generaţii, inginerii aveau sarcina de a crea un automobil cu motor mic, compact, care să poată înainta în condiţii foarte dificile. Startul muncii asupra lui s-a dat la începtul anilor 1960.
Foto: Luaz 969A, prima versiune de model
În acei ani s-a decis deja să nu se aplice o construcţie obişnuită cu cadru dur, ci una semi rigidă, integrată în caroseria principală în locul lonjeroanelor, astfel asigurându-se o construcţie mai uşoară. De dezvoltarea lui s-a ocupat o echipă de ingineri ambiţioşi, care s-a mutat ulterior la sediul ZAZ din Zaporojye, întrucât se decisese folosirea motoarelor de Zapotojets pentru viitorul offroader. Interesant e că inginerii au experimentat chiar şi fibra de sticlă şi tot soiul de alte materiale pentru a obine o maşină cât mai uoară. De asta şi caroseria maşinii e atât de specifică, recurgându-se la material textil pentru partea spate. Maşina finală a ajuns să cântărească sub o tonă!
Construcţia habitaclului a fost gândită pentru a apăsa cât mai mult din greutate asupra punţii faţă, considerându-se asta drept un ingredient al capacităţilor bune în offroad
Primele exemplare se serie a lui 969A au început a fi produse în 1967. Dar un lucru neaşteptat s-a produs imediat: nu existau suficiente punţi spate pentru tracţiunea integrală a modelului, iar planul trebuia îndeplinit. Aşa că primele exemplare de Luaz s-au produs cu tracţiune faţă, în număr de peste 7,400 unităţi! Şi problema cu puntea spate a fost hotărâtă abia peste 4 ani, în 1971! Deci, practic, acest Luaz 969A a fost primul automobil de serie cu tracţiune faţă din URSS!
Şi construcţia cu apăsarea pe puntea faţă i-a fost de ajutor aici. La început motorul de sub capotă era unul de la modelul mai vechi de ZAZ, 965A — fiind unul de 0.9 litri, V4, care dezvolta 30 CP. Şi modelul se descurca de minune în offroad chiar şi cu tracţiune pe 2 roţi.
Din 1973 a început munca de perfecţionare şi pregătire a modelului 969M, care s-a lansat în 1979 şi despre care vorbim noi azi. Pentru că el a fost în producţie tocmai până în 2002, dacă nu ştiaţi! Acest model avea un design actualizat, iar sub capotă primise motorul mai nou de ZAZ — renumitul V4 de 1.2 litri şi 40 CP, care era pus şi pe marea majoritate a ZAZ-urilor.
La interior apăruseră o planşă de bord moale, scaune primite de la modelele Lada, şi un volan gândit să nu traumeze şoferul în caz de accident! Modelul era gata deja în 1978, cu un an înainte de a se fi lansat primul Mercedes-Benz G-Class, de exemplu. Sovieticii erau atât de mândri de acest model, încât l-au dus la salonul auto de la Torino în 1978, unde el a fost nominalizat printre 10 cele mai bune maşini lansate pe continentul european în acel an!
Şi totul era păstrat la fel de simplu şi elementar în maşina asta, dar adus deja la un nivel civilizat. Poate chiar incredibil de civilizat pentru acel an. Cutia de viteze era una cu patru trepte, dar tracţiunea integrală nu era una cu diferenţiale uriaşe şi punţi imense. S-a ales o construcţie transaxle, când o mare parte din elementele tracţiunii erau integrate în cutia de viteze. Diferenţialul dintre axe lipseşte cu totul, tracţiunea fiind ori pe puntea faţă, cea spate fiind deconectată, ori se transmite în raport fixat de 50 la 50 pe ambele punţi, când se conectează. Cutia de viteze avea şi o treaptă cu rol de demultiplicator de cuplu, activat printr-o manetă suplimentară. Deci, un offroader super pregătit pentru condiţii grele!
Arborele cardanic era construit dintr-un aliaj uşor şi destul de subţire, dar înconjurat de o ţeavă în interiorul căruia se învârtea, pentru a fi protejat. Această ţeavă făcea legătură directă cu puntea spate, menţinând întregul sistem închis ermetic, practic, doar semiaxele spate fiind construite convenţional. Logica acestui sistem era o moştenire de la un vehicul amfibie anterior, construit de Luaz. Motorul de ZAZ, însă, aşa şi rămăsese a fi răcit cu aer, aşa că o eventuală chinuire îndelungată în offroad se putea lăsa cu supraîncălzire, în ciuda ventilatorului mare de care dispunea motorul.
Oficial, producţia lui 969M a încetat în anul 1996. Dar numai pentru a face loc unui model cu numele Luaz 1302, care era în esenţă exact acelaşi Luaz 969M, doar că avea în sfârşit un motor de ZAZ răcit cu apă, nu cu aer, de 1.1 litri, preluat de la ZAZ Tavria. Acesta dezvolta 53 CP şi era mult mai eficient în consum. În fine, în această ipostază Luaz 1302 a fost produs tocmai până la începutul anului 2002! Lumea uitase deja de el, dar modelul ăsta încă se mai fabrica, fiind apreciat doar de puţinii entuziaşti care-şi mai aminteau de el.
Iar ca să vedeţi ce putea face acest model, vedeţi şi un video mai jos, publicat chiar azi, după cum vă spuneam.
