E medic, a şi predat medicina, iar când a ajuns la pensie şi-a luat un Suzuki Ignis, care consumă 4.5 litri/100 km acum

Ceva mai demult, când vă relatam despre exemplarul din redacţia noastră de Suzuki Ignis, cu care avem o medie de consum cam de 5.3-5.4 litri/100 km, vă spuneam că mai cunoaştem pe cineva foarte apropiat, care are o medie de consum şi mai impresionantă de atât.

Vom îndrăzni să-l prezentăm doar cu prenumele pe domnul Vasile. Toată cariera sa a muncit în calitate de medic la unul din spitalele din Chişinău, fiind totodată angajat al universităţii de medicină şi farmacie (USMF), şi predând studenţilor de acolo. Acum e şi proaspăt pensionar, dar continuă să muncească la universitate, doar că pandemia l-a forţat să o facă de la distanţă, online, iar munca de tratament al pacienţilor i-a fost suspendată o perioadă, până la îmbunătăţirea situaţiei pandemice.

Acum doi ani, domnul Vasile şi-a făcut cea mai mare bucurie motorizată pe care o putea visa. A descoperit mai mult întâmplător Suzuki Ignis, un model pe atunci abia apărut în Moldova. După ce văzuse un asemenea exemplar pe viu, maşina îi picase tronc la inimă. El, proaspăt pensionar, dar încă activ, muncind zi de zi, şi-a zis că asta ar fi exact modelul de care are nevoie — compact, cu gardă la sol înaltă, accesibil în achiziţie şi accesibil în întreţinere. Nu de alta, dar în Moldova nici măcar medicii nu se pot bucura de pensii prea generoase din partea statului, iar domnul Vasile se gândise deja şi la mulţi ani înainte, când nu va mai munci paralel cu statutul de pensionar. E foarte precaut şi modest din fire.

Aşadar, după ce-i căzuse tronc la inimă, în toamna anului 2018, după ce discutase în familia sa dorinţa arzătoare, a mers în showroom-ul Suzuki să şi-o cumpere. E prima maşină pe care a cumpărat-o nouă de la independenţă încoace. La acea vreme, maşina asta a costat sub 9,000 euro, fiind în dotare de bază, doar vopseaua albă metalizată fiind opţională. Dar, chiar şi în dotare de bază, Ignis are toate echipările de siguranţă, inclusiv 6 airbag-uri şi sistem ESC, iar în habitaclu are sistem de aer condiţionat şi sistem multimedia cu port USB şi conexiune Bluetooth. Apropo, o chestie pe care am observat-o noi — în ciuda faptului că are peste 60 de ani, domnul Vasile s-a descurcat de minune în a-şi conecta smartphone-ul la sistemul lui Suzuki Ignis, aşa că vorbeşte foarte lejer în timpul condusului, răspunzând cu o simplă apăsare de buton de pe volan. Zicem asta pentru că adesea vedem oameni mult mai tineri în trafic, cu maşini moderne care se încăpăţânează să ţină telefoanele la ureche, încălcând astfel şi regulamentul, când ar putea pur şi simplu folosi o opţiune elementară a maşinii lor.

În fine, domnul Vasile nu merge chiar foarte mult cu maşina sa, dar tot a adunat vreo 13-14 mii km în cei doi ani de când o are. A mai făcut câteva călătorii în România cu ea înainte de pandemie. Iar acum, de când cu pandemia, e fericit că are maşina asta şi astfel poate evita transportul public.

V-aţi gândit imediat că sunt costuri mai mari pentru consum. Dar aici e şi marea fascinaţie. Că domnul Vasile, la maniera sa liniştită de condus, are o medie globală de 4.5 litri/100 km, circulând în mare parte prin Chişinău, uneori până în suburbiile din împrejurimi şi mai puţin la distanţe lungi. Deci e un soi de consum mixt spre urban, dacă vreţi! Iar asta înseamnă că într-o zi în care face, de exemplu, vreo 30 km prin oraş, maşina sa consumă efectiv 1.35 litri de benzină, ceea ce, în bani, se traduce în 20 lei şi 85 de bani. Adică un pic mai mult de 1 euro pentru o asemenea zi! Şi dacă luăm în considerare că asta ar însemna câteva puncte de popas, probabil costul e comparabil cu cel al transportului public, ieftin şi el, din Chişinău!

Domnul Vasile ar putea să-ţi povestească mult şi cu entuziasm despre Suzuki Ignis al său. Îl îndrăgeşte cu toată inima şi îl adoră şi mai mult în exploatare decât atunci când l-a cumpărat. Îi place că e şi practic pentru a duce un sac de cartofi în portbagaj, când are nevoie, pentru a merge pe un drum de ţară, dar şi pentru a-şi lua soţia alături şi a ieşi duminică dimineaţa până la Marcu, la Peresecina, pentru a bea împreună cu ea o cafea gustoasă, aşa cum fac occidentalii. Pentru el, asta e maşina perfectă. Evident, admite că sunt maşini mai luxoase, mai mari, mai performante, dar pentru el şi necesităţile lui, asta e maşina care îi întruchipează tot ce-şi doreşte el, şi e fericit că toată satisfacţia pe care o are nu-i generează costuri mari.

La parcursul pe care îl are, ajunge să-i schimbe o dată în an uleiul şi filtrele, ceea ce costă cam 2,700 lei, adică vreo 135-140 euro, ceea ce, împărţit la 12 luni, ar fi cam vreo 12 euro pe lună. Probleme tehnice — maşina nu i-a făcut niciuna de când e nouă. La schimbul de ulei de anul trecut, cei de la service au observat o clamă de la căptuşeala internă a capotei că s-ar fi desprins un pic şi i-au comandat pe garanţie una nouă, apoi l-au chemat să i-o înlocuiască pe gratis. Şi atât.

Cum de-i reuşeşte să aibă un consum atât de mic cu Suzuki Ignis, cu motorul ăsta de 1.2 litri şi 90 CP, l-am întrebat? Nu face nimic special, zice. Foloseşte aerul condiţionat întotdeauna când e nevoie, fără a se limita, şi conduce fără a se gândi în mod special la eficienţă. Pur şi simplu are o manieră mai calmă de condus. Şi-mi aminteşte că în călătoria sa extraurbană din România de acum un an şi un pic a atins 3.9 litri/100 km, chiar dacă a traversat Carpaţii. Aşa că 4.5 litri/100 km pe care-i are acum, nu e chiar cel mai bun rezultat al lui. Şi din câte înţelegem, asta e media pe ultimul an, de la schimbul de ulei din toamna trecută, când media i-a fost resetată din greşeală.

Aşa că e o medie care a cuprins toate distanţele scurte, toate încălzirile iarna, tot traficul, toată folosirea de aer condiţionat, deci toate particularităţile unei exploatări normale!

Şi nu pot să nu menţionez cu câtă grijă îşi tratează maşina acest medic, ajuns la vârsta de pensionare acum. Poate pentru că o adoră cu tot sufletul. Poate pentru că medicii au fost aproape întotdeauna mult prea neglijaţi în ţara noastră şi nu s-au prea alintat în maşini noi de la independenţă încoace. Dar e cert că azi, la doi ani de când a cumpărat-o, maşina sa arată de parcă abia a ieşit din showroom, atât sub capotă, cât şi dacă arunci o privire dedesubt, pe la suspensie, sau chiar la interior. O şterge cu drag de praf, o duce din când la spălătorie şi mai degrabă evită să iasă pe ploaie decât s-o ţină mult timp murdară ulterior. Şi când o conduce se simte cu adevărat împlinit, fie că e singur în maşină, fie că e o zi de week-end, în care adoră să-şi scoată la plimbare soţia, măcar până în suburbie, sau la o cafea, sau să-şi viziteze copiii şi nepoţii. E maşina care îi face viaţa de proaspăt pensionar mai activă şi mai plăcută. E maşina care îl menţine tinereţea în suflet. Toata viaţa a tratat pacienţi fiind medic, şi i-a învăţat pe mii de studenţi să trateze ei, la rândul lor. Acum, acest Suzuki e medicamentul său, care-l ţine în formă şi cu faţa înseninată în fiecare zi.

PS: Chiar dacă domnul Vasile e modest de felul lui şi nu-i prea place să fie în centrul atenţiei, n-am cum să nu zic asta: mulţumesc, tată! Pentru toate! Şi mă bucur să te văd împlinit acum, în această maşină!