Volga cu design american şi V8 sub capotă, care n-a mai ajuns în producţie: GAZ-3101

Fără să ştii poate prea mult despre ea, priveşte-o şi spune — te-ai fi gândit că asta e o Volga, sau mai degrabă ai fi zis că e vreun model american? Adevărul e că maşina asta ascunde cu ea o pagină puţin cunoscută din istoria Volga, la care s-a muncit mult, iar ceea ce vedeţi în faţă a fost la un pas de a deveni modelul ce trebuia să fie succesorul renumitei Volga GAZ-24.

GAZ-24, Volga aia clasică, apăruse în 1967, iar către anul 1973 se cam împlinea deja timpul când era nevoie de un model mai nou. Dar, pentru că în acei ani se începuse şi criza de petrol la nivel mondial, iar uzina GAZ nu prea genera încasări din export, s-a decis să se meargă pe varianta unui amplu facelift pentru GAZ-24, nu pe o generaţie complet nouă. Aşa că designerii au avut misiunea de a lua la bază aceeaşi Volga, dar de a o înnobila şi a o moderniza, tehnic şi estetic, pe cât ar fi de posibil. Până la urmă, treaba asta devenise deja o practică răspândită şi-n SUA, şi-n Europa.

Iar într-un final, echipa designerului Kireev a venit cu această creaţie, pe care o vedeţi în imagini, la finalul anul 1973, iar ulterior s-a construit şi un exemplar în carne şi oase pentru a fi testat şi perfecţionat în vederea unui viitoare puneri în producţie. Şi exemplarul ăsta era extrem de interesant!

Formele sale, oficial, se inspirau un pic de la modelele germane, în special de la modelele Mercedes-Benz cu indicele W114 şi W123, având oarecum proporţii similare. Dar, de facto, formele maşinii aduc mult mai mult a modelele americane ale anilor ’70 — mari, pătrăţoase, cromate şi impunătoare.

Şi sub capotă s-a recurs la o reţetă mai în stil american, montându-se pe acest prototip experimental nu un motor cu 4 cilindri, de 2.4 litri, ca pe cele obişnuite de serie, ci un V8 imens, de 4.25 litri, care livra doar 115 CP. Pare surprinzător de puţin pentru zilele noastre, dar adevărul e că şi modelele americanea aveau un randament relaxat similar din V8-urile lor în acele vremuri.

Apropo, blocurile optice erau comandate la un furnizor din Germania de Est, iar sistemul de frânare trebuia să fie furnizat de o companie britanică. Se estima că atunci când va ajunge în producţie, motoarele vor fi mai puternice, iar astfel, pentru o manevrabilitate bună, maşina ar fi avut nevoie şi de frâne mai bune.

Haideţi să aruncăm o privire şi la interiorul acestei Volga, pe care creatorii săi o vedeau vârful iscusinţei de a produce o maşină cu adevărat calitativă, luxoasă, cu atenţie la detalii! Scaunele erau ortopedice, iar pentru bancheta din spate au fost gândite două tronuri profilate separat, cam cum se întâmplă în zilele noastre la modelele Mercedes-Benz S-Class! Chiar şi tetierele erau integrate! Drept că geamurile trebuiau acţionate tot manual, nu electric, ca la modelele mai luxoase Mercedes din acei ani, dar asta e, ruşii n-aveau experienţe cu sisteme atât de sofisticate pe atunci.

Iar dacă te uiţi la planşa de bord, vei observa că ea seamănă cu modelul de serie de mai târziu GAZ 3102. Nu e doar o iluzie. Ea a fost preluată într-adevăr de acel model. Dar cel mai neobişnuit lucru pe care-l poţi observa e levierul cutiei de viteze. Da! E automată! Era o cutie preluată de la Chaika şi s-a regăsit mai târziu doar pe adevăratul model de serie în versiune pentru serviciile secrete. Sub capota acelei maşini era tot un motor V8, dar mult mai puternic, de tocmai 195 CP. Deci, când trebuia, puteau!

Dar, totuşi, proiectul acestei maşini a nimerit sub foarfeca birocratică a politicii de atunci. Vremurile mai dificile la nivel internaţional, dorinţele personale ale ministrului Poleacov de a colabora cu Porche în favoare VAZ-ului şi de a neglija alţi producători, precum Mosvkich şi ZAZ, dorinţa lui să se economisească în dezvoltarea unei noi Volga, şi mai degrabă să se cheltuie bani în perfecţionarea Chaika — toate au determinat suspendarea acestui proiect şi transformarea lui mai târziu într-o nouă iteraţie, simplificată şi cu design modificat — GAZ 3102, versiunea care a ajuns în producţie şi a succedat Volga GAZ-24. Dar asta a fost mai târziu. La etapa imediată a fost suficientă o perfecţionare mai simplistă — GAZ 24-10.

Dar şi aici istoria lor a fost plină de paradoxuri. La aceeaşi uzină se produceau în anii 1980 foarte multe GAZ 24-10, iar palalel, la o linie separată, exemplare de GAZ 3102 de generaţie modernizată, dar în mult mai puţine exemplare.

Totuşi, ipostaza asta despre care am vorbit azi, GAZ 3101 a rămas doar la stadiu de concept luxos şi visător, care ar fi putut concura cu maşinile americanilor, care ar fi oferit la interior luxul germanilor, dar care aşa şi a rămas, doar o posibilă idee, care s-a împotmolit în circumstanţe politice şi birocratice, fiind o pagină aproape necunoscută de istorie.

Voi ce spuneţi, cum vă pare această Volga GAZ 3101?